Linkuri accesibilitate

Arcadie Barbăroşie: „Există anumite limite ale transparentizării în instituţii specifice gen SIS.”


Iată ce crede despre reformarea Serviciului de Informații şi Securitate Arcadie Barbăroşie, directorul Institutului de Politici Publice.

Europa Liberă: 20 de ani au fost destui pentru SIS ca să fi convins populaţia, contribuabilii că această instituţie este altceva decît KGB, că nu mai lucrează împotriva cetăţenilor?

Arcadie Barbăroşie:
„În aceşti 20 de ani politicienii trebuiau să convingă populaţia că ei nu mai folosesc instituţii gen SIS, Ministerul de Interne, CCCEC, procuratura, etc, nu mai folosesc aceste instituţii ca şi instrumente de presiune politică, de promovare a intereselor politice. Asta este în primul şi în primul rînd rolul politicienilor – parlament, guvern, preşedinţie. Cu părere de rău, politicienii sînt tentaţi să folosească aceste instituţii pentru a-şi promova interesele propriilor partide în primul rînd, şi dacă le pică şi interesele clanurilor de afaceri care finanţează partidele respective.

SIS-ul, dar şi Procuratura, şi CCCEC-ul, şi Internele nu au instrumente asigurate ca să se opună din interior unor asemenea presiuni. Mai mult decît atît, dacă o să urmărim ce s-a întîmplat în ultimii 10 ani, adică cel puţin pe parcursul a 8 ani de guvernare comunistă, o să vedem că acei care au încercat să opună rezistenţă au fost expulzaţi din sistem. Judecători oneşti au fost expulzaţi din sistem. Din Ministerul de Interne au fost expulzate persoane care nu vroiau să compromită etica profesională aşa cum o înţeleg ei.

Pot să vă zic că şi în interiorul SIS-ului după anul 1990 au existat ofiţeri care au înţeles tranziţia la democraţie, pentru care noţiunea de etică profesională nu erau cuvinte goale. Dar vă zic încă o dată, nu există instrumente, mecanisme pentru a feri aceste instituţii de ingerinţe politică. Astăzi încercăm să discutăm dacă este în principiu posibil să construieşti asemenea instrumente. Încercăm să vedem ce se face în alte părţi pentru a reforma această instituţie sau a o moderniza, dacă vreţi, pe aceste principii noi”.

Europa Liberă: Reforma presupune control democratic, transparentizare. Cum se poate face ca acestea să nu fie fraze goale, dar şi să nu fie divulgate secrete?

Arcadie Barbăroşie:
„Există anumite limite ale transparentizării în instituţii specifice gen SIS. Alte instituţii din administraţia statului pot merge mult mai departe în procesul de transparentizare. Or aici lucrurile sînt mai specifice. Asta nu înseamnă că această instituţie trebuie să fie una închisă completamente controlului societăţii. Pentru că instituţia există datorită banilor pe care noi cu dumneavoastră îi plătim pentru susţinerea, întreţinerea acestei instituţii. De aceea trebuie să servească intereselor noastre, să ne asigure nouă securitatea. În ce măsurea ea trebuie să fie transparentă?

Ea trebuie să fie transparentă în măsura în care să ne convingă pe noi, cetăţenii, că ea lucrează Arcadie Barbăroşie

Arcadie Barbăroşie

eficient, că banii nu sînt cheltuiţi în vînt. Că securitatea noastră, a statului, a cetăţenului, este asigurată. Or pentru aceasta ne este neapărat nevoie să divulgi lista agenţilor care lucrează sub acoperire.

Nu este neapărat nevoie să divulgi metodele specifice de lucru ale acestei instituţii. Dar atunci cînd scrii o strategie, trebuie să înţelegi foarte clar că în această strategie trebuie să formulezi, spre exemplu, care sînt riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale. Pentru ca anume eu, cetăţeanul, să înţeleg încotro în fond vor fi orientate eforturile acestei instituţii. Doi: eu trebuie să fiu sigur că există în stat instituţii care nu sînt parte a serviciilor speciale, dar care sînt în primul rînd reprezentante ale cetăţeanului – mă refer la parlament în primul rînd, şi care sînt abilitate cu (sarcina) de a controla mult mai detaliat activitatea unor asemnea instituţii. Parlamentul are un asemenea organism - subcomisia speciala a Comisiei securitate a parlamentului, dar care, această subcomisie în fond a fost absolut inertă.

Deci trebuie revăzut şi acest cadru, trebuiesc revăzute şi o mulţime de alte legi care sînt incoerente adesea. SIS-ul exercită nişte funcţii specifice, asigură securitatea noastră şi cum s-a menţionat şi astăzi, există şi o contradicţie în activitatea SIS-ului şi principiile generale la care aderă societatea şi pe care încearcă să le implementeze. Mă refer în primul rînd la drepturile omului. Da, cîteodată probabil SIS-ul, ofiţerii SIS-ului vor intra în sfera intimă a drepturilor mele personale. Şi aici societatea trebuie să (se) înţeleagă în ce măsură şi care sînt limitele admisibile pentru o asemenea intervenţie în sfera aceasta”.

Europa Liberă: Lista de priorităţi, de pericole, provocări o face totuşi factorul politic. De exemplu politicienilor s-ar putea să li se pară periculos astăzi că cineva vrea unire (cu România), alţii vor Uniunea Euroasiatică. Şi de aici formulează priotităţile pentru SIS. Cum se poate obţine în aceste condiţii o listă mai mult sau mai puţin independentă de mofturile politicienilor?

Arcadie Barbăroşie:
„Lucrul acesta este imposibil. Pînă la urmă politicienii o să determne lista riscurilor şi ameninţătilor la adresa securităţii naţionale. Pentru că politicienii determină ceea ce se numeşte interesul naţional şi formulează direcţia strategică de dezvoltare a ţării, orientarea geostrategică ei o formulează şi atunci în acest sens ei vor determina care sînt riscurile la realizarea scopurilor generale. Dar cum să deosebim ce este un risc fundamental de ceea ce pare a fi un risc, un risc aparent care nu este de fapt un risc?

Şi aici desigur că îşi au a spune cuvîntul şi reprezentanţii acestei comunităţi a sectorului de securitate, sau a Intelligence-ului, cum li se mai zice. Pentru că ei acumulează informaţii şi pun informaţia pe masa politicianului. Dacă informaţia aceasta este exhaustivă, atunci politicianul are toate necesare pentru a lua o decizie documentată asupra ceea ce este risc şi ameninţare la adresa securităţii naţionale.

Atunci cînd se iau asemena decizii, mediul academic trebuie să îşi spună cuvîntul, centre de analize din societatea civilă trebuie să îşi spună cuvîntul. Or, cu părere de rău, politicianul nostru încă nu este deprins să se aşeze la o masă de discuţii la care să discute, în contradictoriu, eventual, şi cu reprezentanţii mediului academic, şi cu reprezentanţi ai sectorului asociativ, cu reprezentanţi ai opoziţiei, pentru a înţelege în fond care sînt aceste riscuri şi ameninţări şi pentru a formula scopurile şi obiectivele SIS-ului inclusiv”.
XS
SM
MD
LG