Linkuri accesibilitate

Cum pot fi descurajate salariul plătit în plic şi munca la negru?


Viorica Antonov
Viorica Antonov

Interviu cu Viorica Antonov, expert la Institutul Viitorul.

Cum pot fi descurajate salariul plătit în plic şi munca la negru? Metode există, dar niciodată destule ca lumea să poată renunţa la această întrebare pe care este nevoită să şi-o pună cu regularitate. Mai ales într-o societatea ca cea moldovenească, unde munca nedeclarată creează mereu iluzia de câştig şi beneficii în plus. De fapt, pe termen lung, doar pagubă curată. Vom discuta cu dna Viorica Antonov, expert asociat IDIS „Viitorul”, autoarea celui mai recent studiu la această temă.

Europa Liberă: Problema combaterii şi prevenirii muncii nedeclarate, la „negru”, cum i se mai spune, şi a plăţilor salariilor în plic se menţine, doamnă Antonov, sau revine în actualitate, în discuţii, dezbateri ca un al cincilea anotimp. Adică rămâne mereu în actualitate. Dvs. aţi lansat ieri un studiu privind situaţia la zi în acest sens, bunele practici şi soluţiile care ar diminua respectivul fenomen. Un fenomen ce face cu siguranţă mai vulnerabilă societatea. V-aş întreba din capul locului dacă aţi avut, de exemplu, senzaţia că starea de lucruri din punctul de vedere care ne interesează s-a schimbat cumva în bine sau – de ce nu? – în rău în comparaţie cu ce a fost acum un an, de exemplu?

Viorica Antonov: De la bun început aş putea spune că este un fenomen care agravează atât economia, cât şi societatea în întregime. Dar situaţia s-a schimbat, dacă facem chiar comparaţia cu ultimii 10 ani. Putem porni de la aceea că avem o hotărâre de guvern din 28 iunie 2011 privind minimizarea practicii de achitare a salariilor în plic şi muncii la negru. De asemenea înainte ca să intre în vacanţă parlamentul a adoptat o lege referitoare la mărirea sancţiunilor pentru cei care practică munca la negru. Deci, avem nişte instrumente generatoare care ar putea pune în mişcare sistemul, dar e devreme încă să spunem de rezultate bune, pentru că dacă ne uităm la statisticile inspecţiei muncii, sunt încă foarte multe cazuri depistate în care angajaţii şi angajatorii încalcă legislaţia în continuare. Eu cred că practic se merge în direcţia corectă
Cu cât mai mari sunt sancţiunile, cu atât este mai mic gradul de incidenţă...


adoptând astfel de mecanisme, dar este nevoie de o mai mare amploare în această direcţie pentru că experienţa altor state arată că sancţiunile sunt foarte mari. Iar Republica Moldova cu toate aceste majorări reprezintă ceva de nivelul mijlociu. Pentru că cu cât mai multe sunt măsurile drastice, cu cât mai mari sunt sancţiunile, cu atât este mai mic gradul de incidenţă. Şi în direcţia aceasta trebuie să mergem foarte serios pentru că mulţi practică pentru că este uşor să manevrezi situaţia aceasta. Până acum sancţiunile erau foarte mici şi practic nu era atât de complicat să achiţi sancţiunea şi să încalci în continuare legea. Acest lucru nu este corect şi evident că numai prin nişte măsuri foarte drastice vom ajunge la un capăt oarecare şi vom avea transparenţă.

Europa Liberă: Acel plan de acţiuni despre care vorbeaţi s-a simţit cumva altcumva altfel decât scris frumos, caligrafic pe hârtie? Pentru că trăim cu toţii în această societate, avem cunoscuşi, avem rude şi ştim cum se primesc salariile…

Viorica Antonov: Evident. Am spus că sunt nişte mecanisme generatoare pe care eu de exemplu le văd foarte de pozitive. Dar în acelaşi timp am rezerve acum a să mă exprim cu opinia, pentru că încă nu este clar, nu sunt rezultate. După o perioadă oarecare am putea constata, monitoriza ce se întâmplă pe acest teren. Pentru că ţine mai mult de sectorul informal care este foarte greu de controlat, el este în orice societate şi statele foarte înalt dezvoltate se confruntă cu salariile în plic. Pe acest segment sunt foarte multe studii în UE şi nu cred că este cazul să facem diferenţiere, că Moldova este un caz aparte. Suntem şi noi cu pârghiile noastre de soluţionare… Dar ce vreau să zic este că sunt nişte cauze care totuşi afectează foarte mult sectorul economic, cauze care practic generează acest fenomen. În primul rând veniturile mici salariale şi fiscalitatea excesivă impun pe foarte mulţi antreprenori să se eschiveze de la plata unor impozite şi să practice mai mult contractul formal. De asemenea, cum am zis, erau până acum pedepse mici, acum aş putea zice că sunt mai mari, dar nu aş
Veniturile salariale mici şi fiscalitatea excesivă impun pe foarte mulţi antreprenori să se eschiveze de la plata unor impozite...


putea zice că suficiente. Pentru că nu am dubii probabil că se va continua practica acestui salariu în plic. De asemenea nu există o coordonare dintre sistemul de învăţământ de exemplu şi piaţa muncii, pentru angajarea tinerilor absolvenţi. Care apropo devin foarte vulnerabili să accepte munca nedeclarată sau informală mai uşor decât toate celelalte grupuri de vârstă de persoane care ar putea să se afle în câmpul muncii. Din simplul motiv că tinerii vor un venit foarte rapid şi acum, şi nu se gândesc la viitorul lor. Din două momente, am putea spune. În primul rând cred că este foarte important să menţionăm că nu există nici o disciplină practic în sistemul de educaţie care ar educa generaţiile următoare referitor la aspectele muncii, relaţiile de muncă, educaţia fiscală. Este o chestie care este foarte bine puse la punct în UE. Noi nici nu avem măcar simţul de a contribui. Majoritatea angajaţilor nu-şi dau seama de consecinţele că te eschivezi de la plata impozitelor şi care sunt acele grave consecinţe la sistemul de asigurări sociale şi bugetul de stat. Este o chestie care se vorbeşte doar în eşantioanele de sus şi între comisiile parlamentare, dar nu se vorbeşte de exemplu în rândul societăţii civile atât de mult. Dar practic pe toţi ne afectează pentru că toţi împreună formăm statul…

Europa Liberă: Apropo, gaura în bugetul public naţional este, de fapt, o gaură în pensii, beneficii sociale, în viitorul cetăţenilor… Cât de conştienţi credeţi că sunt angajatorii şi angajaţii că, acceptând „plicul” şi „economisind” pe seama unor impozite, de fapt, trăiesc doar cu ziua de mâine, tăindu-şi într-un fel craca de sub picioare într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat?

Viorica Antonov: Exact, asta se şi întâmplă. De aceea şi spuneam că studiind exemplele din exterior, chiar am fost impresionată de faptul că sunt foarte bine antrenaţi tinerii în ceea ce înseamnă responsabilitatea civică, comunitară, contribuţiile în toate aceste fonduri, grija de viitor, grija de viitorul familiei – sunt alţi piloni puşi în societate pe
Nu există credibilitate în sistemul de asigurări sociale, în sistemul de pensii, pentru că nimeni nu vrea să aibă o pensie de 800 de lei...


care chiar se construieşte un viitor foarte prosper. Asta şi ar fi diferenţa între noi şi ţările din occident la acest capitol. Pe când aici joacă principiul acum şi repede. Pe când acel de termen lung şi termen mediu sunt neglijate. Pentru că probabil, aşa cum am constatat făcând mai multe studii şi comparaţii, nu există credibilitate în sistemul de asigurări sociale, în sistemul de pensii, pentru că nimeni nu vrea să aibă o pensie de 800 de lei şi de asta în loc să se gândească de ce este de 800 şi cum ar putea fi majorată, ei nici nu plătesc majoritatea contribuţiile pentru că ei sunt convinşi, dar formal convinşi, că vor avea şi ei peste 20 de ani aceiaşi pensie.

Europa Liberă: Cum poate fi ruşinoasă, ar spune unii, ocolirea unor impozite de vreme ce deservirea în sistemul de sănătate şi pensiile mici sunt orice numai nu un stimulent?

Viorica Antonov: Eu gândesc că oricum aici accentul trebuie pus în primul rând pe responsabilitate şi îmi este complicat să zic acum că dacă sistemul de pensii nu are tendinţă de a creşte, dar el oricum creşte având o majorare anuală a pensiei, dar asta în funcţie şi de PIB, şi în funcţie de alţi indicatori poate fi majorat, nu e atât de simplu. Dar dacă fiecare conştient ar contribui şi nu s-ar eschiva, au cred că situaţia s-ar schimba spre bine. E logic. Ar fi incredibil să fie situaţia mai proastă dacă toţi ar contribui şa bugetul asigurărilor sociale prin achitarea corectă a impozitelor din veniturile toate. Sau dacă e să ne uităm mai mult pe segmentele mai mari, aş vrea de exemplu să văd şi declaraţiile demnitarilor de stat, pentru că şi acolo se eschivează foarte mult, se fac declaraţii formale. Şi dacă vom face mai multă transparenţă, vom vedea şi acei indicatori care ar crea o altă imagine. Pentru că probabil că acele 5 miliarde de lei care au ajuns să fie un deficit şi nu neajuns în buget poate să ajungă şi mai mult.

Europa Liberă: Care ar fi recomandările cele mai credibile, în opinia Dvs. pentru politicile privind diminuarea salariilor în plic şi a muncii nedeclarate? Pentru că vorbeaţi de sancţiuni, ele s-au majorat, dar nu ştiu în ce măsură ar ajuta nişte angajatori şi angajaţi „învechiţi în rele”, mai ales că plicul este avantajos ambelor părţi, şi angajatului, şi angajatorului…

Viorica Antonov: Eu gândesc că în primul rând ar trebui să vedem cum stă inspecţia muncii. Pentru că sunt 86 de inspectori ai muncii care au un foarte mare eşantion de a verifica. La un inspector revine 14,5 mii de angajaţi şi este practic imposibil de a evalua la buna valoare situaţia. De aceea eu cred că în primul rând oficialii ar trebui să vină cu îmbunătăţiri în direcţia respectivă, şi anume prin faptul de a lărgi numărul inspectorilor muncii. Iar în acelaşi timp inspecţia muncii trebuie să fie reorganizată, are nevoie de o bună dotare informaţională, nu are un sistem unic de colectare a datelor, iar experienţa altor state arată că e un lucru cel mai pozitiv atunci când inspecţia muncii lucrează cu inspecţia vamală, inspecţia fiscală. Împreună în baza unui parteneriat se creează o bază comună a celor cazuri depistate. Apropo, Slovenia şi Polonia, dacă nu greşesc,
Unui inspector al muncii îi revin 14,5 mii de angajaţi şi este practic imposibilă o bună evaluare a situaţiei...


practică lista neagră a tuturor antreprenorilor şi agenţilor economici de fapt care nu se mai debarasează de această practică de a achita salarii în plic. Şi respectiv sunt evitaţi şi lista neagră devine transparentă şi este foarte complicat pentru acei antreprenori mai târziu să încheie nişte contracte de colaborare chiar cu parteneri interni sau străini. Deoarece au o imagine nu prea pozitivă, vă daţi seama. E o practică foarte reuşită. Apropo, acest lucru a încercat să facă cu foarte mulţi ani în urmă şi Germania şi cel mai mic grad de incidenţă în Germania practic şi se află. Pentru că sunt foarte mari amenzi pentru asta. Pe când aici, în republica Moldova, e complicat să zici că amenzile mai mari ar genera factori pozitivi. În acelaşi timp aş vedea şi o modificare a structurilor care sunt foarte responsabile. Şi chiar aseară discutam la un post de televiziune cu colegi de la inspecţia muncii şi patronate şi nu se vede acest dialog între patronate şi inspecţia muncii. Sunt foarte multe momente de conflict, ar trebui să fie diminuate. Probabil aici este şi sarcina oficialilor foarte mult să atragă atenţia la acest moment, pentru că acele instituţii care ar trebui să fie partenere pentru diminuarea acestor incidente, ele sunt într-o situaţie mai mult ostile, sau mai puţin amicale ca să zic aşa decât ar trebui să fie, ca să fie un parteneriat constructiv, ca să avem rezultate. Inspecţia muncii nu cunoaşte probabil până la urmă ce pârghii, ce responsabilităţi ar trebui să aibă. Şi aici ar trebui foarte mult de lucrat în direcţia asta. Pentru că sunt foarte multe cazuri când sunt depistate încălcări, dar nu se ia nici o măsură. Probabil este nevoie de a discuta încă o dată pe chestia asta şi de a vedea că probabil ar trebui să fie şi un parteneriat cu fiscul, cu alte instituţii, chiar cu procuratura. Pentru că sunt foarte multe practici în UE care arată că astfel de parteneriate sunt pozitive.
XS
SM
MD
LG