Secretarul general al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Lamberto Zannier, şi-a încheiat vizita în Moldova, după ce a fost la Tiraspol în cursul zilei. Alla Ceapai a vorbit cu Sergiu Ostaf, directorul Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului (CREDO), care a fost prezent la întrevederea cu secretarul general al OSCE de la Tiraspol despre aceasta vizită şi concluziile ei.
Sergiu Ostaf: „Secretarul general al OSCE a avut mai multe întâlniri în regiunea transnistreană. A avut o întâlnire cu reprezentanţii societăţii civile. A avut o întâlnire cu administraţia de la Tiraspol. Sigur că eu nu cunosc detaliile discuţiilor cu administraţia de la Tiraspol. Dar înainte de a avea această întâlnire dânsul a avut o întâlnire cu organizaţiile neguvernamentale din stânga Nistrului. Au fost circa 30 de organizaţii la care eu am participat şi am văzut ce a fost acolo. S-a vorbit despre care sunt problemele, dificultăţile cu care se confruntă regiunea de acolo, ce acţiuni ar putea fi. Din ce înţeleg eu este vorba despre implicarea OSCE pe dimensiunea asistenţei tehnice. Pentru că secretarul general nu este persoană politică şi din această cauză nu poate să negocieze ceva ce ţine de reglementarea conflictului. Deci, dânsul a venit pentru o misiune de precizare a necesităţilor de asistenţă tehnică, de punere în aplicare a anumitor măsuri de încredere ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Domnule Ostaf, dar care au fost aşteptările celor de la Tiraspol de la această vizită a Secretarului general al OSCE?
Sergiu Ostaf: „Dacă vorbim despre întâlnirea cu societatea civilă au fost anumite aspecte evidenţiate. Societatea civilă vorbeşte despre importanţa prezenţei OSCE şi ODIR (Oficiu pentru Democraţie şi Drepturile Omului), care este o instituţie din cadrul OSCE care promovează democraţia. Vorbeşte despre importanţa acţiunilor, proiectelor organizaţiilor internaţionale şi demonstrează o deschidere mai mare. Concluziile ar fi, din ce înţeleg eu, că există o disponibilitate din partea administraţiei din stânga Nistrului de a îmbrăţişa mai multe programe de asistenţă tehnică, de apropiere a ambelor maluri ale Nistrului, cooperarea cu partenerii din dreapta Nistrului pe mai multe segmente. La fel, Secretarul general s-a întâlnit şi cu reprezentaţii comunităţii analitice. Şi s-a interesat despre cum înţeleg ei lucrurile, şansele de reglementare a conflictului, dinamica actorilor şi factorilor din regiune.”
Europa Liberă: La întâlnirea cu analiştii au fost avansate careva idei referitoare la conferirea unui statut juridic regiunii transnistrene?
Sergiu Ostaf: „Eu nu am participat la această discuţie pentru că mai mult am fost pe segmentul societăţii civile. Dar din ce înţeleg eu există extrema care vorbeşte despre dificultatea de apropiere a ambelor maluri ale Nistrului şi despre o formulă – un stat comun, dar cu un control efectiv, de facto, şi foarte mare al administraţiei din stânga Nistrului asupra treburilor din această regiune. Aceasta este formula preferată. O altă poziţie dominantă este că nu se oferă o soluţie, dar se vorbeşte despre orientarea spre Est şi rolul Rusiei foarte important. Dar asta prin esenţa sa exprimă opţiunea pentru independenţa totală, externă. Puţine, practic inexistente sunt opinii care vorbesc despre apropiere şi regăsirea Transnistriei într-un stat cu o autonomie largă. Deci, ei practic nu folosesc acest termen. Mai degrabă comunitatea de analişti foloseşte un termen de federalizare sau autonomie externă totală. Deci acestea sunt opţiunile vehiculate de experţii de acolo.”
Sergiu Ostaf: „Secretarul general al OSCE a avut mai multe întâlniri în regiunea transnistreană. A avut o întâlnire cu reprezentanţii societăţii civile. A avut o întâlnire cu administraţia de la Tiraspol. Sigur că eu nu cunosc detaliile discuţiilor cu administraţia de la Tiraspol. Dar înainte de a avea această întâlnire dânsul a avut o întâlnire cu organizaţiile neguvernamentale din stânga Nistrului. Au fost circa 30 de organizaţii la care eu am participat şi am văzut ce a fost acolo. S-a vorbit despre care sunt problemele, dificultăţile cu care se confruntă regiunea de acolo, ce acţiuni ar putea fi. Din ce înţeleg eu este vorba despre implicarea OSCE pe dimensiunea asistenţei tehnice. Pentru că secretarul general nu este persoană politică şi din această cauză nu poate să negocieze ceva ce ţine de reglementarea conflictului. Deci, dânsul a venit pentru o misiune de precizare a necesităţilor de asistenţă tehnică, de punere în aplicare a anumitor măsuri de încredere ş.a.m.d.”
Europa Liberă: Domnule Ostaf, dar care au fost aşteptările celor de la Tiraspol de la această vizită a Secretarului general al OSCE?
Sergiu Ostaf: „Dacă vorbim despre întâlnirea cu societatea civilă au fost anumite aspecte evidenţiate. Societatea civilă vorbeşte despre importanţa prezenţei OSCE şi ODIR (Oficiu pentru Democraţie şi Drepturile Omului), care este o instituţie din cadrul OSCE care promovează democraţia. Vorbeşte despre importanţa acţiunilor, proiectelor organizaţiilor internaţionale şi demonstrează o deschidere mai mare. Concluziile ar fi, din ce înţeleg eu, că există o disponibilitate din partea administraţiei din stânga Nistrului de a îmbrăţişa mai multe programe de asistenţă tehnică, de apropiere a ambelor maluri ale Nistrului, cooperarea cu partenerii din dreapta Nistrului pe mai multe segmente. La fel, Secretarul general s-a întâlnit şi cu reprezentaţii comunităţii analitice. Şi s-a interesat despre cum înţeleg ei lucrurile, şansele de reglementare a conflictului, dinamica actorilor şi factorilor din regiune.”
Europa Liberă: La întâlnirea cu analiştii au fost avansate careva idei referitoare la conferirea unui statut juridic regiunii transnistrene?
Sergiu Ostaf: „Eu nu am participat la această discuţie pentru că mai mult am fost pe segmentul societăţii civile. Dar din ce înţeleg eu există extrema care vorbeşte despre dificultatea de apropiere a ambelor maluri ale Nistrului şi despre o formulă – un stat comun, dar cu un control efectiv, de facto, şi foarte mare al administraţiei din stânga Nistrului asupra treburilor din această regiune. Aceasta este formula preferată. O altă poziţie dominantă este că nu se oferă o soluţie, dar se vorbeşte despre orientarea spre Est şi rolul Rusiei foarte important. Dar asta prin esenţa sa exprimă opţiunea pentru independenţa totală, externă. Puţine, practic inexistente sunt opinii care vorbesc despre apropiere şi regăsirea Transnistriei într-un stat cu o autonomie largă. Deci, ei practic nu folosesc acest termen. Mai degrabă comunitatea de analişti foloseşte un termen de federalizare sau autonomie externă totală. Deci acestea sunt opţiunile vehiculate de experţii de acolo.”
