Linkuri accesibilitate

Patrimoniul audiovizual italian pus în pericol de măsurile de austeritate ale guvernului Monti


Gravură de epocă reprezentînd Pallazo Antici Mattei din Roma, astăzi sediulu Institutului Central al Audiovizualului

Gravură de epocă reprezentînd Pallazo Antici Mattei din Roma, astăzi sediulu Institutului Central al Audiovizualului

Michel Hazanavicius: „In zilele noastre se iau o mulțime de decizii absurde fără ca opinia publică să fie alertată.”


Lumea intelectuală italiană este în agitație zilele acestea, cu numeroși promotori ai culturii, artiști, cercetători, simpli melomani, indignați de hotărîrea guvernului Monti de a suprima 37 de instituții publice care nu ar fi „economice” pentru stat și de a reduce sever bugetul altora.

Intre ele, presa amintește organisme dintre cele mai diverse ca preocupări, cum sînt Institutul de Matematică Superioară, Centrul Fermi, Institutul de statistică sau Institutul Central pentru Bunurile Sonore și Audiovizuale (ICBSA, odinioară denumit Discoteca de Stat).

Decizia a fost luată în baza așa-numitului „Spending Review” sau a „Revizuirii cheltuielilor” de către o comisie specială, creată în 2007, și Premierul italian Mario Monti

Premierul italian Mario Monti

condusă în prezent de un comisar extraordinar, Enrico Bondi, însărcinat să „verifice felul în care administrația publică își cheltuiește fondurile, dacă nu sînt cumva irosite și cazurile de ineficiență”.

Tensiunea este atît de înaltă după anunțul intențiilor guvernului Monti și publicarea unui decret-lege în „Gazetta Ufficiale”, la 6 iulie, încît o instituție guvernamentală de primă importanță, cum este ISTAT (Institutul de statistică) amenință să întrerupă în ianuarie 2013 publicarea datelor pe care le furnizează anual.

Intr-un interviu cu „La Repubblica”, directorul Institutului amenința: „Nu vom mai furniza datele asupra inflației, contabilității, condițiilor de viață ale familiilor, forței de muncă! [...] 70% din producția noastră de date derivă din angajamente luate față de Uniunea Europeană”. Or, Italia, amenințată sever de criza financiară, - se comenta într-o notă de presă - este condusă de un fost comisar la Bruxelles, Mario Monti, foarte preocupat să respecte reglementările europene.

Noile măsuri de austeritate, urmînd să fie aplicate în decursul următorilor trei ani, prevăd reducerea cheltuielor publice cu 26 de miliarde de euro și afectează sever învățămîntul și cultura. „Am fost o țară a artei și a culturii”, se comenta zilele acestea mînios pe blogurile italiene, cu întrebarea alăturată: „de ce în prezent se face atît de puțin pentru artă și cultură?”

Celebra Cinecittà, amenințată și ea, a intrat de la 10 iulie în grevă, sindicatele anunțînd ocuparea studiourilor, lansarea de petiții, între care una îndeamnă Unesco să claseze celebrul sit cinematografic în lista patrimoniului universal cultural și o moțiune proclamînd: „Nu unei noi revărsări de ciment. Să nu permitem demantelarea unui imens patrimoniu istoric și de competențe pentru a face loc speculației imobiliare”.

Regizorul Michel Hazanavicius

Regizorul Michel Hazanavicius

Petiția pentru salvarea Cinecittà a fost lansată de Michel Hazanavicius, recentul cîștigător al premiului Oscar 2012, împreună cu Bertrand Tavernier, Ettore Scola, Claude Lelouch și alți cineaști de renume. „Nu putem sta cu brațele încrucișate - spunea Hazanavicius într-un interviu cu „Le Figaro”. In zilele noastre se iau o mulțime de decizii absurde fără ca opinia publică să fie alertată. [...] Acest gen de luptă este legitim și ne responsabilizează în fața absenței unei mobilizări generale”.

O petiție de același gen a fost lansată în apărarea Institutului Central pentru Bunurile Sonore și Audiovizuale care, în baza decretului-lege de la 6 iulie, urmează pur și simplu să fie închis, iar arhivele sale lăsate în grija unui departament al Ministerului culturii. Or, instituția este una din cele mai prodigioase din istoria culturii moderne italiene, depozitînd înregistrări din vremea lui Marconi pînă astăzi și punînd la ora actuală la dispoziția istoricilor, a cercetătorilor și a mediilor audiovizuale circa 330 de mii de materiale audio și 130 de mii de imagini, numărul celor catalogate detaliat ridicîndu-se la aproximativ un milion de titluri.

Arhiva istorică, a ceea ce la origine se numea „Discoteca de stat”, conține materiale audio începînd din 1900 și este adăpostită de la încheierea celui de-al doilea război mondial în Palazzo Antici Mattei, la Roma. Colecția de voci istorice le include pe cele ale unor poeți și scriitori ca Marinetti, Pirandello, Quasimodo, Basani, ale papilor, începînd cu Leon al XIII-lea în 1903, vocea regelui Vittorio Emanuele al III-lea și ale generalilor și oamenilor politici ai timpului său, pe cele ale unor oameni de știință ca Marconi și Fermi, pe cele ale politicienilor de marcă ai republicii, ca Togliatti sau De Gasperi etc.



La fel de prodigioasă este Colecția muzicală, cu înregistrări originale ale lui Enrico Caruso, Titta Rufo, Tito Schipa, ale dirijorilor Arturo Toscanini, Felix Paul Weingartner sau Victor De Sabata, ale compozitorilor interpretîndu-și propriile lucrări, ca Ottorino Respighi sau Alfredo Casella.

Un patrimoniu de neprețuit, așa cum o poate constata oricine consultă imensul Catalog online al Institutului, ce păstrează, între multe altele, o amplă colecție de imprimări ale lucrărilor lui Enescu - așa cum nu se găsește nici la București -, versiunile pe disc ale imprimărilor sale cu Menuhin, publicate de Italia EMI în anii '30, sau înregistrări inedite ale multor concerte dirijate în Italia de Sergiu Celibidache.

Publicația online Giornale della Musica.it a difuzat zilele trecute Apelul lansat pentru salvarea Institutului italian și a memoriei unei națiuni, cu convingerea că „suprimarea ICBSA ar fi o lovitură nouă și gravă dată conservării memoriei și difuzării culturii” în Italia.
XS
SM
MD
LG