Linkuri accesibilitate

Trilogie belgiană cu un „pour la bonne bouche” francez (III)


Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)

Emilian Galaicu-Păun (Foto: Igor Schimbător)

3. Namur, mon amour

Preţ de 3 zile, între 21-24 iunie, Namur devine capitala europeană a Poeziei – nici că se putea altfel, urbea de pe Meuse fiind oraşul natal al marelui Henri Michaux, dar şi locul unde Charles Baudelaire, venit să-l întâlnească pe pictorul de geniu, şi el născut la Namur, Félicien Rops, care-i va ilustra Florile răului, îşi pierde cunoştinţa în biserica Saint-Loup. (La nici 100 de km, un alt poète maudit, Arthur Rimbaud, avea să vadă lumina zilei la Charleville, pe 20 octombrie 1854, ca peste exact 37 de ani, să-şi afle tot acolo odihna de veci, în noiembrie 1891.) Noblesse oblige, nici mai mult nici mai puţin un membru titular al Académie Royale de Langue et de la Littérature française de Belgique în persoană, poetul Eric Brogniet, prezidează lucrările celui de al 9-lea Festival International et Marché de Poésie Wallonie-Bruxelles.

La mormântul lui Arthur Rimbaud, Charleville-Mezieres, Franţa

La mormântul lui Arthur Rimbaud, Charleville-Mezieres, Franţa

În drum spre Maison de la Poésie, la doar câteva sute de metri de Hotel Flandre unde suntem cazaţi, afişele anunţând marele eveniment ne întâmpină la tot pasul, ca şi cum un oraş întreg nu trăieşte decât pentru a găzdui anual festivalul de poezie. Nu-i nevoie de un ghid special, paşii se îndreaptă singuri într-acolo – adevărat, pe urmele altor paşi, numeroşi. Pe zidul din faţa Maison de la Poésie sunt afişate fotografiile poeţilor invitaţi, fiecare însoţită de câte un poem auctorial, pe post de CV. În scurt timp însă, numărul autorilor în carne şi oase prezenţi la faţa locului îl depăşeşte pe cel al „puşilor la zid”, iar primele strângeri de mâna pecetluiesc începutul festinului. Peste alte 15 min, toată lumea se cunoaşte cu toată lumea – ceea ce înseamnă că-i musai să ne şi ascultăm, nu numai să ne vorbim. Organizatorii au inspirata idee să iniţieze maratonul poetic de 3 zile într-un Soup Shop, unde citesc Pierre Schroven, Jean-François Laurent, Luc Del Cor, André Ughetto, Timotéo Sergoi şi Louise Dupré, în timp ce în sala de mese mai multă lume ia masa de prânz. Remarc din prima câteva voci distincte, iar la sfârşitul lecturii îi cer lui Pierre Schroven un poem care mi-a plăcut în mod deosebit – iată-l:

„J’aime regarder la photo de l’êtres que je n’ai pas encore été
Je mesure ainsi le chemin qu’il me reste à parcurir
Por ne pas devenir celui que les autres veulent que je sois!”

(Şi dacă tot suntem într-un Soup Shop, iau şi eu un potage aux pointes d’asperges – adevărat, după ce lecturile iau sfârşit, nu atât de foame, cât pentru atmosfera convivială ce domneşte aici.)

Până la 14.30, când Maxime Guidot-Dejoux îşi prezintă spectacolul Ta peau ici în Place du Marché aux Légumes, avem suficient timp să aruncăm o privire iscoditoare în interiorul bisericii Saint-Loup, de parcă sufletul lui Baudelaire s-ar mai afla acolo. Dar iată că recitalul începe, în plină stradă, iar lumea formează o aură de priviri în jurul lui Maxime, pur şi simplu transfigurat. Şi cum viaţa intervine în artă acolo unde te aştepţi mai puţin, atunci când comediantul francez exclamă: „Théogène/ Tu te rappelles/ Quand on avait douze ans…”, un căţel roşcat îi răspunde zgomotos, ca şi cum anume lui i s-ar fi adresat versurile: „La poésie est dans ta mémoire/ Du présent// Dans ta peau/ ici// Dans ta peau ici”. Urmează un alt desant poetic – Rufo Quintavalle, Timotéo Sergoi, Alex Susanna, Nemesio Sanchez ş.a., prilej pentru mine de a mă mai pricopsi cu un alt poem, al lui Timotéo Sergoi de data asta, extras din volumul Le Tour du monde est large comme tes hanches, din care citez doar primele 3 versuri:

„Je rêve d’un thêatre fait des jambes de femmes
Pour seul décor
Pour seuls acteurs, pour seul texte et pour seuls auteurs (…)”

De-acum încolo, lecturile se vor ţine lanţ, la Resto-bar Le Christie’s (Gabrielle Althen, Luc Del Cor, Louise Dupré, Beatrice Machet, André Ughetto ş.a.), apoi la Librairie Point Virgule, unde-mi vine şi mie rândul să intru în scenă, după ce-i ascult pe Francis Chenot, Jasna Samic, Marc Imberechts, Nemesio Sanchez şi Erik Spinoy. Ploaia care trage o cortină de apă pe finalul recitalului meu ne mai ţine în librărie vreo jumătate de oră, ca pentru a prefaţa… croaziera pe Meuse, în bateau-mouche, de a doua zi, 22 iunie.

Este chiar pour la bonne bouche-ul francez, anunţat în titlu, această descindere-n bateu ivre (de joie!) la Charleville, baştina lui Arthur Rimbaud. Am mai fost în astfel de croaziere literare, prin delta Dunării, în cadrul festivalului Ars Amandi, şi el o creaţie a ICR-ului, totuşi nimănui din organizatori nu-i venise ideea de a umple timpul cu recitaluri poetice. Or, coborând pe Meuse, la fiecare ecluză am fost poftiţi în faţă, rând pe rând, să spunem poezii – ritual menit să transforme, au fur et à mesure, croaziera în pelerinaj. La Dinant, schimbăm bateau-mouche-ul pe 2 autocare, şi asta deoarece pe lângă poeţii invitaţi s-a înscris mai multă lume să ne însoţească, plătind 40 de Euro de căciulă pentru onoarea de a se afla în compania unor poeţi. Într-o oră şi ceva suntem în faţa muzeului Arthur Rimbaud, la Charleville-Mézières, departamentul Ardennes din Franţa (se înţelege de la sine că nimeni nu a simţit când am trecut dintr-o ţară în alta). Facem turul pieţii centrale, un minunat monument de arhitectură, după care vizităm casa în care a copilărit Arthur Rimbaud, actualmente muzeu & reşedinţă pentru poeţii invitaţi din toate colţurile lumii (de data aceasta, e vorba de un poet tibetan şi de traducătoarea lui în engleză). Ora petrecută la Maison des Ailleurs (un prim recital al poeţilor Francis Chenot, Marc Imberechts, Luc Del Cor, Nemesio Sanchez, Pierre Schroven, André Ughetto), urmată de cea de la mediateca Voyelles (cu Gabrielle Althen, Jasna Samic, Timotéo Sergoi, Béatrice Machet, Tucker Zimmerman şi subsemnatul – între paranteze fie spus, mă bucur să citesc anume la Vocale, poezia mea fiind una mai degrabă consonantică!), puse alături ca un binoclu, sunt chemate să ne pregătească pentru recitalul final, d’outre tombe, de la mormântul Poetului – punctul de orgă al festivalului. Nu şi punctul final, pentru că la întoarcere ne aşteaptă Marché de Poésie. Dar asta-i deja o altă poveste, cu Rimbaud negustorul… Or, pentru a întârzia despărţirea de Poet, recit acest poem, în versiunea franceză a lui Odile Serre:

et j’ai embrassé une poétiquetel le lépreux embrassé un jour par françois d’assise: de mes textes tombent – lambeaux en amande de chair vive pourrissante – les épithètes. là où la beauté m’a frappé un bleu s’est formé a mûri s’est mis à suppurer puis à percer. par la fissure comme à travers les planches de la palissade sans le vouloir j'ai vu les cabots me flairer grogner et claquant de la mâchoire se jeter sur les lambeaux de chair tout juste tombée en tristesse. j’ai lu tous les livres. j’ai marié ma poésie avec le premier venu. un mois n’a pas passé je suis allé lui demander des nouvelles de son mariage avec un étranger. plus tard vous saurez vous aussi: „elle de peur et de honte/ a répondu bien papa chéri” mais je n'ai pas eu le courage? le loisir? de poursuivre par un „ma petite fille si tout va bien/ où est passée ta chair?”, car des affaires plus urgentes me pressent. le matin et le soir je fais des bains de foule. je me défais trois fois de mon corps impur dans le lit de noces même de son corps de joie suprême. là où sont tombées naguère mes épithètes le tchernoziom s’est engraissé des chiens se sont gavés des orchidées fleurissent d’une part et d’autre de ma poétique, sentier étroit sur lequel je conduis mon corps par la main à la mort – afin qu’il ne se perde pas, qu’il n’ait pas peur – comme un frère mineur la première fois à sa première femme. lorsqu’en chemin je rencontre un troupeau de porcs, ils m’implorent: „envoie-nous en ton frère, que nous entrions en lui” „allez-vous-en!
XS
SM
MD
LG