Aşa cum am arătat în repetate rînduri, toate semnele indicau faptul că actuala putere pregătea suspendarea preşedintelui Train Băsescu. Dacă lucrurile s-au precipitat acum este pentru că a intervenit, mai întîi, condamnarea lui Adrian Năstase şi, apoi, dezvăluirea plagiatului evident al lui Victor Ponta. Uniunea Social Liberală s-a decis să nu mai aştepte alegerile legislative din toamnă şi a pornit la atac sub semnul urgenţei. I-a înlocuit, forţînd prevederile legale, pe cei doi preşedinţi ai camerelor parlamentului; l-a revocat pe Avocatul poporului; va face, cu siguranţă, în aşa fel încît să neutralizeze Curtea Constituţională. În rest, actuala putere desfiinţează după bunul ei plac comisii, acaparează radioul şi televiziunea naţională, ocupă întreg spaţiul public, profitînd şi de prestaţia slabă a unei opoziţii decimate şi derutate.
Dar, spun unii, n-au făcut la fel Traian Băsescu şi Partidul Democrat-Liberal? Admiţînd că au comis şi ei grave greşeli asta nu înseamnă că noua putere, care a pretins că vrea să guverneze altfel, trebuie să-şi dea silinţa să-i întreacă în ticăloşie şi în abuzuri. Li s-a reproşat liderilor care au guvernat pînă de curînd aroganţa: ei bine, cei care ne guvernează acum sînt de o insolenţă fără seamăn. Cît despre demagogie, e suficient să asculţi ce spun cei care îl apără pe Victor Ponta de acuzaţia de plagiat ca să constaţi că minciuna poate fi debitată cu un incredibil tupeu.
Uniunea social-liberală mizează, evident, pe sentimentele populaţiei faţă de Traian Băsescu. Acum cinci ani, într-o situaţie similară, preşedintele reuşea să cîştige referendumul. Acum, un rezultat similar e greu, practic imposibil de întrevăzut. Mai e ceva: ţinta finală, aşa cum spunea Băsescu marţi seara şi cum au susţinut mulţi comentatori, este de fapt justiţia. Prea multe dosare sînt pe rol, prea mulţi sînt cei – nume grele – din clasa politică asupra cărora planează acuzaţii de corupţie. Îngenuncherea justiţiei ar fi încă o lovitură, extrem de gravă, dată democraţiei româneşti. O democraţie care acum se clatină, precum un boxer care nu ştie cum să iasă din pumni.
Dar, spun unii, n-au făcut la fel Traian Băsescu şi Partidul Democrat-Liberal? Admiţînd că au comis şi ei grave greşeli asta nu înseamnă că noua putere, care a pretins că vrea să guverneze altfel, trebuie să-şi dea silinţa să-i întreacă în ticăloşie şi în abuzuri. Li s-a reproşat liderilor care au guvernat pînă de curînd aroganţa: ei bine, cei care ne guvernează acum sînt de o insolenţă fără seamăn. Cît despre demagogie, e suficient să asculţi ce spun cei care îl apără pe Victor Ponta de acuzaţia de plagiat ca să constaţi că minciuna poate fi debitată cu un incredibil tupeu.
Uniunea social-liberală mizează, evident, pe sentimentele populaţiei faţă de Traian Băsescu. Acum cinci ani, într-o situaţie similară, preşedintele reuşea să cîştige referendumul. Acum, un rezultat similar e greu, practic imposibil de întrevăzut. Mai e ceva: ţinta finală, aşa cum spunea Băsescu marţi seara şi cum au susţinut mulţi comentatori, este de fapt justiţia. Prea multe dosare sînt pe rol, prea mulţi sînt cei – nume grele – din clasa politică asupra cărora planează acuzaţii de corupţie. Îngenuncherea justiţiei ar fi încă o lovitură, extrem de gravă, dată democraţiei româneşti. O democraţie care acum se clatină, precum un boxer care nu ştie cum să iasă din pumni.
