Linkuri accesibilitate

„Ardeii în jur de 17-18 lei, dovliceii, bostăneii - 4-5 lei, cartoful la 5-6 lei, iată ceapa asta e la 8 lei, o curăţim vedeţi cum”


Reportaj la iarmaroc.

În perioada 01 iulie - 30 noiembrie 2012, producatorii agricoli din suburbiile municipiului Chisinau isi pot comercializa productia agricola pe teritoriul tuturor pietelor agricole din Capitala, cu exceptia Pietei Centrale sau in cadrul iarmaroacelor agricole, la taraba sau direct din camioane si remorci. la un iarmaroc din sectorul Rascani a fost si Alla Ceapai:

Maria: „Ardeii în jur de 17-18 lei, dovliceii, bostăneii - 4-5 lei, cartoful la 5-6 lei, iată ceapa asta e la 8 lei, o curăţim vedeţi cum”, îmi spune doamna Liuba din satul Grătieşti în timp ce decojeşte ceapă, pregătind-o pentru vînzare:
„Iată venim aici şi vindem dar oricum e în stradă şi lumea se revoltă că producţia o ţinem în stradă. Dar la piaţa centrală nu ne ducem pentru că nu avem locuri. Şi suntem nevoiţi să stăm aici în drum.”

Europa Liberă: Dar reuşiţi să vă vindeţi marfa? Vine lumea cumpără?

Maria: „După cum are bani lumea. Dacă primesc pensia lumea vine, mai ales băbuţele.”

În fiecare zi doamna Maria împreună cu soţul ei vin la acest iarmaroc din sectorul Rîşcani ca să-şi vîndă fructele şi legumele, ceea ce le-a mai rămas pe deal:

„Nimic nu e pe deal. Iată păpuşoiul s-a uscat, o dat spicul şi gata nu este păpuşoi, nu o să fie păpuşoi anul acestă. Şi nici răsărită nu o să fie şi nici grîu, totul se usucă. Eu am 18 abricoşi acasă şi eu pot să vă număr abricoşii pe copac. Au fost şi îngheţurile mari iarna asta şi a îngheţat tot.”

„Anul ăsta au îngheţat abricoşii, piersicii. Malină e puţină că se usucă, căpşuna tot aşa. Ploie nu este, arşiţa e mare şi totul se usucă”, îmi spune de la taraba de alături doamna Iulia din Orhei:

„Anul acesta s-a primit aşa tot odată s-a copt şi căpşuna, şi malina, şi smorodina. Cînd smorodina trebuia să se coacă în august, dar ea s-a copt acum. Peste o lună de zile nu o să mai fie nimic, numai roşii. Dacă şi roşiile se vor usca şi nu va ploua o săptămînă, două gata. Arde pîmîntul. Noi suntem bucuroşi că putem să ne realizăm marfa pe care o avem şi să ne face capica să ne putem întreţine, că am patru copii şi toţi sunt studenţi.”

La capătul iarmarocului stau de vorbă şi cu Dumitru Bîrcă din satul Măgdăceşti care vinde caise culese dis-de-dimineaţă din propria grădină:

„Văd că fac ordine, mătură aici permanent. Eu socot că este foarte comod pentru lume că iarmarocul e aproape de casele de locuit. Preţurile sunt normale, deşi anul acesta a fost uscăciune şi e foarte greu cu producţia.”

Am căutat să aflu şi opiniile unor cumpărători.

„Foarte scumpe. Nu poţi cumpăra un fruct să manînci.”
„Este foarte scump pentru noi pensionerii. Un kilogram de caise costă 20-25 de lei, eu am cumpărat toată vara de două ori cîte jumătate de kilogram.”

Dar e bine că iarmarocul este lîngă casă?

„Nu aş spune. Ei lasă murdărie din urma seara.”

Nu toţi ţăranii însă preferă să-şi vîndă marfa la locurile autorizate de Primărie. Cîteva precupeţe au mers la cîţiva zeci de metri de iarmaroc pe o stradă unde fluxul de oamenii este mai mare, chiar cu riscul să fie alungate de poliţişti.

„În tot anul vindem aici şi ne alungă.”

Doamnă dar de ce nu mergeţi mai sus la iarmaroc să vindeţi să nu vă alunge?

„Da acolo e soare şi te arde.”

„Au dat voie acolo lasă să vîndă nu pentru comercianţii, dar pantru ţăranii. Dar noi venim de acasă şi nu avem loc. Şase comercianţi se întind pe un kilometru, dar noi nu avem unde să punem o căldare.”

„Ei vînd roşiile mai scump, dar noi le dăm mai ieftine că sunt ale noastre. Şi încep a ne certa că le stricăm piaţa. Şi noi suntem nevoiţi să ne vîrîm prin unghere şi să vindem.”

Pînă la sfîrşitul toamnei producătorii agricoli din suburbiile Chişinăului îşi pot desface marfa fără taxe la iarmaroace autorizate de Primăria Municipală.
XS
SM
MD
LG