Linkuri accesibilitate

Serge Celibidache: „să asociezi numele tatălui meu cu extrema dreaptă este inacceptabil, debil”


Festivalul „Celibidache 100” la Ateneul Român

Festivalul „Celibidache 100” la Ateneul Român

Un interviu despre cultură și istorie la aniversarea Centenarului Sergiu Celibidache la București.


Faptul că istoria poate fi falsificată, că biografia unor personaje și personalități poate fi îngroșată, deformată, deturnată sau recuperată în beneficiul altora, nu este nici un secret. Cine parcurge zilele acestea articole din presa românească, bloguri și comentarii, în general „scrierile” pe marginea aniversării împlinirii a 100 de ani de la nașterea dirijorului român Sergiu Celibidache, o poate constata, încă odată, cu ușurință.

„Ușurință” este și unul din cuvintele potrivite, poate cel mai benign, pentru a caracteriza o serie de formulări, ce ascund în spate o vădită tentativă de depreciere a personalității și talentului lui Sergiu Celibidache prin utilizarea unor stereotipuri negative.

Sergiu Celibidache: portret de tinerețe

Sergiu Celibidache: portret de tinerețe

Celibidache ar avea în ascendența sa „țigani”, „origini țigănești”, se comentează pe blogul unui cunoscut critic muzical britanic, fără ca acesta din urmă să intervină. Și totuși este un atac depreciator, ce încearcă să sugereze că vitalitatea și temperamentul său vulcanic, ambele incomode pentru mulți, ar fi expresia unei lipse de civilizație. Un stereotip des folosit împotriva minorității roma.

In cazul lui Celibiddache nu e greu, totuși, cu un minim de cultură sau informare să descoperi originile elene ale numelui. Pentru străini poate fi mai ceva mai dificil, dar pentru români e suficient să-l consulți, de exemplu, pe Bogdan Petriceicu-Hașdeu și etimologiile sale.

Sergiu Celibidache și prieteni de tinerețe

Sergiu Celibidache și prieteni de tinerețe

Mult mai grav, în aceeași ordine și cu intenție, de data aceasta de recuperare politică este demersul de a-l transforma pe Sergiu Celibidache într-un militant al extremei-drepte interbelice.

Titluri ca „Legionarul nostru Sergiu Celibidache”, ce ar fi fost membru al Gărzii de Fier (sic!; cum se scrie în publicația Lupta), au apărut zilele acestea atît în presa de extremă-dreapta din România, cît și pe o serie întreagă de bloguri ale simpatizanților ei. Evident, nu este adusă nici o dovadă pentru aserțiunea, în ultimă instanță, pentru cei care l-au cunoscut cu adevărat pe Sergiu Celibidache, extrem de jignitoare și păgubitoare pentru imaginea acestuia; mai ales într-o Românie ale cărei valori morale devin din ce în ce mai oscilante și nesigure în aceste zile.

Serge Celibidache la Ateneu

Serge Celibidache la Ateneu

Aflat la Festivalul „Celibidache 100”, la București, i-am cerut o reacție și o explicație, fie și parțială, fiului său, Serge Ioan Celibidache, organizatorul manifestărilor aniversare cu ocazia centenarului nașterii dirijorului. Pe ce fundal au apărut aceste aberații despre biografia și parcursul lui Sergiu Celibidache?

„Cred că atunci cînd există un personaj de felul lui, care a parcurs un timp atît de dificil, care a urmat ideea sa muzicală într-un moment extrem de tulbure - și care, în plus, a reușit -, oamenii își exprimă gelozia, formulează cele mai diverse interogații.

Dar, pentru așa ceva, trebuie să fii cu totul străin de natura tatălui meu, de cunoașterea mediului din care provine, a motivațiilor sale. In asemenea situații, cînd este atașat, subiectiv, extremei drepte, extremei stîngi, lucrurile trebuie repuse în context, trebuie puse la locul lor. Pentru a contracara tentativa de distrugere, de murdărire a uneia din personalitățile care, în fond, a fost cea mai onestă din cîte pot exista, cu o inimă, o preocupare pentru celălalt, dincolo de orice suspiciune.”



„Dacă la timpul său nu i s-a putut răspunde, astăzi, el nemai fiind aici, ne revine nouă datoria de a răspunde acestor atacuri. Dar, nu este prima oară cînd se lansează acuzații nefondate. Apărînd la Berlin cu părul său lung și fața sa puțin măslinie, s-a spus imediat că este un țigan, chiar dacă nu există nici o motivație pentru a lansa asemenea idei despre originea sa. [...]

Originile noastre sînt elene, familia provine din Creta, iar numele, în urmă cu 200-300 de ani era extrem de frecvent pe insulă.”

Alături de elevi ai lui Celibidache, dirijorii Mark Mast și Rony Rogoff

Alături de elevi ai lui Celibidache, dirijorii Mark Mast și Rony Rogoff

Serge Celibidache, fiul dirijorului, este ferm și în ce privește recuperarea pe care încearcă să o facă extrema-dreaptă din România, care afirmă că tînărul Celibidache ar fi împărtășit ideile interbelice ale Gărzii de Fier. Prietenia lui de o viață, de exemplu, cu colegii evrei ieșeni, cu care a jucat fotbal...

„Și nu numai că a jucat dar a fost un membru al echipei Maccabi, o echipă unită, cu ai cărei jucători prieteni a păstrat o relație îndelungată, pînă după război, cînd s-a revăzut cu ei și i-a susținut chiar material, ori de cîte ori, a dirijat la Tel Aviv, în Israel, așa cum o povestesc, adesea, martorii, între care elevul său Rony Rogoff. A-i pune o etichetă, fie ea la orice extremitate, contravine total personalității sale; este lucrul cel mai rudimentar ce se poate afirma despre el.”

„Era o ființă extrem de apropiată de semenii săi trăind în suferință. Prin educația sa, prin aplicarea principiilor budismului pe care l-a adoptat. Mi-a repetat întreaga mea tinerețe că trebuie să fiu alături de cei care au suferit sau suferă. Și atunci cînd cunoști istoria evreilor, cum este posibil să asociezi, fie și pentru o jumătate de secundă, numele tatălui meu cu o extremă-dreaptă din orice țară. Este ceva antinomic, inacceptabil, debil chiar...”
XS
SM
MD
LG