Linkuri accesibilitate

Igor Boţan: România este membră a UE şi NATO, de aceea nu poate avea proiecte ascunse.

Curtea de Apel a obligat Ministerul Justiţiei să înregistreze noua versiune a statutului Partidului Naţional Liberal (PNL), care prevede în mod explicit obiectivul „reîntregirii neamului românesc”. Ce poate aduce nou în viaţa politică moldovenească această decizie? Radu Benea a stat de vorbă cu analistul politic Igor Boţan:

Igor Boţan: Formal, nu s-a întîmplat nimic nou. Anterior, în 1992, Frontul Popular Creştin Democrat îşi stabilise drept obiectiv statutar „reîntregirea statului unitar român”. Aceasta s-a întîmplat pînă la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova, în iulie 1994. Clauza respectivă a rămas în statutul PPCD încă cinci ani, pînă în decembrie 1999, cînd a fost modificat statutul formaţiunii, renunţîndu-se la scopul unionist. Întrebarea care se iveşte acum este de ce după declararea independenţei, în anii ’90, a fost posibil ca un partid politic să aibă printre scopurile statutare obiectivul unionist, iar peste mai bine de zece ani de atunci, acum cînd avem o guvernare democratică şi pro-europeană acest lucru n-ar fi posibil. Hotărîrea de astăzi a Curţii de Apel vine să ne spună că e posibil şi că normele de drept se aplică uniform în Republica Moldova.

Europa Liberă: De ce atunci a fost nevoie de acest comportament al Ministerului Justiţiei, care refuzase înregistrarea redacţie noi a statului PNL?

Igor Boţan: Cred că răspunsul îl putem găsi considerînd componenţa actualei alianţe de guvernare. Două din cele trei formaţiuni ale AIE promovează pragmatismul politic. Pentru una dintre ele – PDM, consolidarea statalităţii Republicii Moldova este un obiectiv strategic. Pentru alta – PLDM, relaţiile cu România trebuie să se bazeze pe pragmatism. Această formaţiune, în general, evită să discute şi să-şi expună punctul de vedere vis-a-vis de unionism. În sfîrşit, cea de-a treia formaţiune – PL, promovează un fel de „unionism timid” sau implicit. Spre exemplu, liderul PL afirmă că el este român şi unionist, însă formaţiunea pe care o reprezintă nu este unionistă, explicaţia fiind că „unionismul nu aduce voturi”. Aşadar, primilor două formaţiuni din AIE nu le convine să fie considerate promotoare ale unionismului printr-un act decizional al Ministerului Justiţiei. Celei de a treia în genere nu-i convine să aibă un concurent pe segmentul unionist al spectrului politic, mai ales un concurent ce promovează explici unionismul. În această situaţie, soluţia a fost – să decidă justiţia, finalmente trebuind să se conformeze acestei decizii.

Europa Liberă: Şi acum la ce să ne aşteptăm, la o confruntare mai dură pe segmentul unionist al spectrului politic? La reacţii de pe segmentul de stânga - atitudinea socialiştilor şi comuniştilor fiind în fond una cunoscută.

Igor Boţan: Cel puţin, ne putem aştepta că PNL va încercă să vină cu noi idei despre cum ar putea avea loc actul eventualei uniri. După mine, în Republica Moldova există trei curente unioniste. Cel „intransigent” care cere unirea acum şi aici. El este reprezentat de Ilie Bratu, lider al Asociaţiei Pro-România, asociaţie fondată în 2009, după ce autorităţile refuzase să înregistreze Mişcarea Unionistă din Republica Moldova. Al doilea curent este cel al unionismului „explicit”, dar promovat ţinîndu-se cont de realităţi. Acest curent este, probabil, cel mai influent, fiind susţinut de un şir de ONG-uri, lideri de opinie şi intelectuali. PNL face parte anume din acest curent, care în ultima vreme se manifestă prin comemorarea datelor istorice cu impact determinant asupra realităţilor actuale din Republica Moldova. Reprezentanţii curentului respectiv invocă modelul german de unire, dar fără să ia în consideraţie specificul acestui model german şi imposibilitatea practică de replicare a acestui model. După înregistrarea noii redacţii a statutului PNL, acesta ar avea sarcina să lucreze serios la un model unionist realizabil, tinînd cont de faptul că anti-unioniştii vor - şi cei ai lui Dodon şi cei ai lui Voronin - vor întreprinde toate măsurile de contracarare a mişcpării unioniste. Al treilea curent este cel al unioniştilor „impliciţi”, care evită să vorbească despre unire, limitîndu-se la aluzii în acest sens. Probabil, ei pun accentul pe sistemul educaţional şi pe dezvoltarea soft power-ului României, lucruri care, se speră, vor pregăti terenul unirii în mod natural, actul propriu-zis urmînd să fie o consecinţă a educaţiei şi atractivităţii României.

Europa Liberă: Şi autorităţile României credeţi că urmează să fie cumva implicate în acest proces?

Igor Boţan: România este membră a UE şi NATO, de aceea nu poate avea proiecte ascunse de aceste organizaţii. Dacă se doreşte să se meargă pe varianta germană, atunci scopul unirii ar trebui declarat şi oficializat, aşa cum a fost în constituţia Germaniei şi cum este în prezent în constituţia Coreei de Sud. Nu cred că acest lucru este posibil actualmente. Pe de altă parte, n-am auzit vreodată ca elita politică românească să discute pe marginea vreunui proiect unionist original, diferit de varianta germană.
XS
SM
MD
LG