Linkuri accesibilitate

Interviu cu analistul Vladimir Socor.

Europa Liberă: S-a anunţat că Republica Moldova urmează să fie vizitată în această vară de cancelara Germaniei, Angela Merkel. Ce scop ar urmări ea efectuînd această vizită la Chişinău?

Vladimir Socor:
„Această vizită este un lucru bun pentru Republica Moldova. Doamna Merkel, Germania, se bucură de mare influenţă în instituţiile europene de la Bruxelles. Germania poate, pe plan multilateral, la Bruxelles, să influenţeze pozitiv percepţia UE asupra aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova, iar zilele acestea la Bruxelles, delegaţia guvernamentală condusă de primul ministru Vlad Filat şi ministrul de externe, Iurie Leancă, a înregistrat paşi foarte mari, fără precedent de mari, pe calea integării europene, cu siguranţă cu sprijinul Germaniei. Vizita dnei Merkel şi, în general, atenţia Germaniei faţă de Moldova trebuie salutată şi încurajată. Pe de altă parte, se naşte întrebarea care sunt motivele atenţiei atât de susţinute din partea guvernului german faţă de Republica Moldova?”

Europa Liberă: Şi în deosebi faţă de rezolvarea conflictului transnistrean?

Vladimir Socor:
„Da, ştiind faptul că Germania, în general, are o atitudine foarte rezervată în ceea ce priveşte aspiraţiile de integrare europeană din partea vecinilor răsăriteni, atitudinea pozitivă faţă de Republica Moldova reprezintă, cel puţin în parte, performanţa guvernului moldovean, dar este motivată şi de interesul pe care îl menţionam adineauri în rezolvarea problemei Transnistriei. În 2010, dna cancelară Merkel şi preşedintele de atunci al Rusiei, Dmitri Medvedev, au iscălit la iniţiativa Germaniei un memorandum referitor la rezolvarea conflictului din Transnistria. Memorandumul nu specifică modul în care ar trebui să se rezolve conflictul, dar anticipează un fel de învoială pe plan bilateral între Germania şi Rusia şi anume: dacă Rusia se dovedeşte a fi constructivă în reglementarea problemei Transnistriei, atunci Germania va depunde eforturi pentru a crea un Comitet de securitate europeană, bilateral, între UE şi Rusia. Este un element al ideologiei politicii externe germane, sub toate partidele Social Democrat sau Creştin Democrat, de a include Rusia într-un mod sau altul în procesele de luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene şi chiar în cadrul Alianţei Nord Atlantice. Prin urmare, oficiul doamnei cancelar Merkel, de unde provine această iniţiativă, ea provine din partea consilierului de politică externă, dl Christoph Horstel, ideea este de a întrebuinţa Republica Moldova ca pe un element de schimb sau o monedă de tranzacţie într-o construcţie mult mai mare între Uniunea Europeană şi Rusia, în care Germania ar juca rolul cheie.”

Europa Liberă: De asta şi se crede că Europa s-ar solidariza cu Federaţia Rusă în privinţa federalizării Republicii Moldova?

Vladimir Socor:
„Nu, dimpotrivă, două lucruri trebuie precizate. Memorandumul germano-rus din 2010 nu prevede nici federalizarea, nici vreo soluţie de niciun fel faţă de reglementarea conflictului din Transnistria şi aşteaptă o comportare constructivă din partea Rusiei fără să definească ce ar însemna anume o comportare constructivă. Rusia a fost până acum foarte prudentă faţă de propunerea de la Meseberg, nu a reacţionat nici pozitiv, nici negativ. A adoptat până acum o atitudine de expectativă. Important de subliniat că iniţiativa germană este pur germană, nu are susţinerea UE. E posibil că unele state membre ale Uniunii Europene ar susţine această iniţiativă, dar UE nu a acordat niciun mandat şi nicio formă de susţinere din partea Uniunii Europene. E posibil, chiar probabil, că unii diplomaţi europeni susţin această iniţiativă, dar în general UE colectiv şi instituţional nu şi-a acordat girul ei iniţiativei germane. Cele spuse până acum nu înseamnă câtuşi de puţin că iniţiativa în cauză ar trebui respinsă, dimpotrivă, aici sunt de acord cu politica guvernului Republicii Moldova, că această iniţiativă poate să genereze o dinamică constructivă, întrebarea este: care sunt ideile spre care se îndreaptă guvernul german în privinţa reglementării conflictului din Transnistria?”

Europa Liberă: Şi care ar fi aceste idei?

Vladimir Socor:
„Unii diplomaţi germani s-au pronunţat pentru o soluţie de federalizare. Văd că la Chişinău s-a creat o atmosferă de uşoară alarmă în privinţa federalizării. Unii comentatori de la Chişinău presupun că ar exista presiuni, chiar insistenţe, din partea Uniunii Europene în mod colectiv sau din partea unor guverne, cum ar fi cel german, pentru ca Republica Moldova să accepte o soluţie de federalizare. O asemenea soluţie, dacă ar accepta-o şi Rusia, ar facilita desigur marile planuri de politică externă germane. Ar aduce Rusia într-un mod sau altul în procesul de decizii europene prin intermediul Comitetului UE-Rusia pe care l-am menţionat. Presiuni nu există, nimeni nu face presiuni asupra Republicii Moldova să accepte federalizarea, nici guvernul german. Discuţiile se poartă la nivel de idei, de sugestii, de eventual muncă de lămurire, că guvernul german el însuşi având un sistem federal duce un fel de muncă de lămurire cu guvernul de la Chişinău încercând să explice că un sistem federal e un lucru bun. Eu sunt sigur că guvernul Republicii Moldova nu acceptă sugestii de acest tip deoarece poziţia guvernului este că trebuie să avem un stat viabil, funcţional, nu un stat disfuncţional, care ar fi rezultatul aşa-zisei federalizări.”

Europa Liberă: Dar un stat cu mai multe autonomii e una şi aceeaşi?

Vladimir Socor:
„Se discută două tipuri de federalizare. Un tip ar fi federaţia de tip clasic în care unităţi teritoriale, în cazul acesta ar fi Transnistria, posibil şi Găgăuzia s-ar bucura de drepturi de autoguvernare pe plan teritorial. Alt tip de federalizare care să discută ar fi acela potrivit căruia autorităţile de la Tiraspol ar căpăta unele drepturi de decizie în guvernarea centrală din Chişinău. Aceasta nu ar fi o federalizare, nu există nicăieri o asemenea federalizare. Statul California sau Pennsylvania nu are niciun drept de decizie în guvernul federal al Statelor Unite, statele americane se bucură de autoguvernare în teriitoriile respective, la fel landurile germane, nu au drept de co-decizie. La nivelul guvernului central landurile au autonomie în propriile teritoriu.”

Europa Liberă: Nici în Rusia republicile nu au dreptul?

Vladimir Socor:
„Evident. Nu folosesc niciodată termenul Federaţia Rusiei. Rusia este o verticală a puterii. Al doilea tip de propunere la care m-am referit este o pervertire a conceptului de federalizare care datează de pe vremea memorandumului lui Primakov, din 1997, unde se prevedea că Transnistria are drepturi de decizie în politica guvernului central din Chişinău, în chestiunile care afectează interesele Transnistriei, adică în orice chestiune. Această este o pervertire a conceptului de federalizare.”

Europa Liberă: Deci riscurile ar fi mai mari decît avantajele?

Vladimir Socor:
„Avantajele ar fi nule, iar riscurile ar fi totale. Orice tip de federalizare în cadrul Republicii Moldova înseamna pur şi simplu dizolvarea statului, ar transforma Republica Moldova dintr-un stat într-un teritoriu practic neguvernat, împărţit în mici principate feudale.”

Europa Liberă: Dar nici Constituţia nu admite aşa ceva, federalizare?

Vladimir Socor:
„Bineînţeles, guvernul Republicii Moldova are o atitudine cît se poate de clară în această privinţă, dar este în acelaşi timp e interesat în a dezvolta relaţii cu Germania şi UE. Repet că eu nu văd niciun pericol iminent de federalizare, este o chestiune potenţială, latentă, dar nu actuală şi ar fi foarte contraproductiv să vorbim mereu despre acest lucru şi să-i exagerăm importanţa. Dacă la Chişinău se dezvoltă o atmosferă de îngrijorare vecină cu alarma referitoare la perspectivele federalizării, aceasta ar putea deveni, cum spune un proverb american, o profeţie care se autoîndeplineşte sau o profeţie care se îndeplineşte în mod automat. Abia asemenea comentarii alarmiste îi vor încuraja pe promotorii externi mai ales, ai soluţiei aşa zisei federalizări. Guvernul, Parlamentul, nu vor accepta niciodată o asemenea soluţie. Contextul internaţional actual al problemei transnistrene este foarte defavorabil Republicii Moldova. Este mai defavorabil decît oricînd în trecut din cauza ascensiunii atît percepute cît şi reale a Rusiei în politica internaţională, din cauza crizei din Uniunea Europeană din cauza dezangajării parţiale a SUA de pe continent. Toate aceste lucruri fac ca Rusia să devină foarte îndrăzneaţă.”

Europa Liberă: Dar Rusia ar fi interesată în federalizarea Moldovei?

Vladimir Socor:
„Depinde, în primul, rînd de ce ar primi Rusia în schimb. Propunerea germană de a crea un Comitet UE-Rusia pentru a gestiona securitatea pe continent poate fi foarte atrăgătoare pentru Rusia. E posibil că Moscova, cel puţin la acea dată, în 2010, a considerat această propunere în mod pozitiv, dar Rusia a adoptat o atitudine de aşteptare, sperînd probabil să obţină şi mai mult. Până acum din memorandomul de la Meserberg, din 2010, nu s-a ales încă nimic. Rusia aplica tactica ei tradiţională, chiar dacă ea doreşte să ajungă la un rezultat pe baza unei înţelegeri germano-ruse, Moscova nu crează impresia că ar dori aşa ceva. Moscova nu iniţiază mişcări în această direcţie. Ea aşteaptă ca Germania să iniţieze mişcări în aşa mod încât Germania să fie dispusă să plătească un preţ din ce în ce mai mare, văzând că Rusia nu reacţionează sau reacţionează prudent. Prin urmare, Berlinul nu a obţinut nicio satisfacţie până acum, şi nu cred că o va obţine prea curînd, avînd în vedere intervenţia dlui Rogozin în Republica Moldova. Propunerile făcute de dl Rogozin, care merg complet împotriva oricărei înţelegeri ruso-germane, sigur e posibil că Rusia ridică miza în mod deliberat pentru a obţine un preţ mai mare. Răspund direct la întrebarea Dvs: în ce condiţii ar putea Rusia să accepte o reglementarea a conflictului prin federalizare? În condiţiile în care ar obţine avantajea substanţiale. În primul rînd, rămânerea trupelor ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova, în cadrul unui contingent internaţional, fie parte militar, fie parte civil, în care partea rusă ar juca rolul hotărîtor într-un cadru multinaţional.”

Europa Liberă: Asta ar fi o condiţie. Alte condiţii?

Vladimir Socor:
„Drepturi de decizie ale Tiraspolului în politica centrală a Chişinăului şi, probabil, concesii din partea Uniunii Europene prin intermediul Germaniei în ceea ce priveşte regimul vizelor pentru cetăţeni ruşi pe teritoriul UE. Moscova este o maestră în a ridica o mulţime de probleme pe ordinea de zi, pentru a jungla cu ele şi ale folosi ca monedă de schimb. Chiar dacă problemele respective nu au legătură nici logică, nici în conţinut cu problema principală aflată în discuţia, de exemplu Rusia îi spune Washingtonului: vreţi cooperare rusească în chestiunea Siriei? Bine, faceţi-ne concesii în chestiunea Georgiei. Vreţi cooperare rusească în chestiunea Iranului? Bine. Faceţi-ne concesii în cazul statutului conductelor de gaze ale Gazpromului pe teritoriul Uniunii Europene.”

Europa Liberă: Totuşi, sunt mai multe voci care acreditează ideea că nu contează cum se va numi statul Republica Moldova, stat federativ, stat unitar. Contează ca să fie soluţionată criza transnistreană?

Vladimir Socor:
„Aici apar două pericole potenţiale. Una ar fi să ne pomenim cu o pretinsă federalizare sub altă etichetă care ar induce opinia publică în eroare şi alt pericol este acela că ne-am angaja în discuţii nesfârşite la nivel teoretic şi am transforma problema rezolvării conflictului într-o problemă de seminar de ştiinţe politice comparative. Nu trebuie să ne încurcăm în aceste modele sau în asemenea precedente. Fiecare conflict are propria sale caracteristici şi se cuvine a fi rezolvat potrivit circumstanţelor locale, care poate fi rezolvat prin măsuri de încredere şi programe de cooperare între părţile locale. Anume în acest context se înscriu şi eforturile întreprinse de Chişinău şi de Uniunea Europeană de a stabili măsuri de încredere între cele două maluri ale Nistrului, de a încerca să construiască punţi întâi economice, sociale, apoi politice între conducerea de la Chişinău şi conducerea de la Tiraspol. Guvernul Republicii Moldova întreprinde aceste eforturi, eu le susţin. Merită încercat, chiar merită de făcut toate eforturile pentru a stabili o comunicare şi anumite punţi de înţelegere între Chişinău şi Tiraspol. E soluţia optimă în etapa actuală, apare posibilitatea ca în acest mod să fie scurt circuitată Rusia cu rolul ei distructiv şi divizant în Republica Moldova.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG