Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Alexandru Tanasiev.

Alexandru Tanasiev, Plutonul 11, Infanterie. Născut la 19 aprilie 1990 in satul Cocieri, raionul Dubasari. A terminat liceul din satul natal. Proaspăt absolvent al Academiei Militare a Forţelor Armate „Alexandru cel Bun", specialitatea infanterie.

Luni

Ultima luni de student militar, ultima luni, în care plantonul dă comanda „deşteptare” exact la ora 6.00. Mă trezesc şi pentru cîteva momente mă prind la gîndul că o să-mi lipsească multe lucruri din viaţa de student şi mă iau la sfat cu nostalgia. Revin totuşi la realitate, e ziua în care am ultimul examen- teza de licenţă. Deşi sunt pregătit, îmi fac griji, ca de altfel de fiecare dată cînd susţin probe de evaluare. În faţa comisiei, constituită din personalităţi ale mediului militar, îmi expun gîndurile concis şi la obiect, încercînd să conving audienţa că ideea mea merită să fie implementată în armată. Se pare ca am reuşit, pentru că am luat un „10”.

Marți

E prima dimineaţă din cei patru ani de studenţie în care emoţia şi grija a lăsat locul destinderii şi liniştii sufleteşti. Încerc să mă mobilizez, pentru că echipa de jurnalişti militari de la publicaţia „Oastea Moldovei ” şi emisiunea „La datorie” mi-au luat un interviu. Buni jurnaliştii de acolo - competenţi, cunosc domeniul şi eu mă simt în siguranţă cu ei. Mai pe scurt, sunt de-ai noştri. Interviul s-a încheiat cu o sesiune foto în ţinuta de paradă. Aici emoţia şi-a spus cuvîntul, pentru că la rugămintea echipei, am purtat epoleţii de locotenent şi, chiar dacă a fost pentru o jumătate de oră, sentimentul s-a dovedit a fi copleşitor.

Miercuri

E ziua repetiţiilor pentru ceremonia de absolvire în scuarul catedralei mitropolitane. Căldură insuportabilă afară, dar noi, cei care ne pregătim de cel mai important eveniment de pînă acum din şcoala militară, nu mai simţim nimic. Ascultăm instrucţiunile superiorilor, încercăm să executăm cadenţa şi totul iese ca la carte. Antrenamentul a fost obositor, dar nu mai contează, pentru noi a început numărătoarea inversă – trei, doi, unu – atît a mai rămas pînă la Ziua cea mare, în care epoleţii de locotenent, vor înlocui „epoleţii de student”.

Joi

Dimineaţa a început frumos, cu un apel telefonic de la fratele meu, aflat ca mulţi moldoveni la muncă peste hotare. Întrebarea a fost dacă ştiu în ce unitate voi fi repartizat. Deşi urma să cunosc răspunsul, încă nu-l am, dar dorinţa mea este să ajung să fac serviciul militar în Batalionul 22 de menţinere a păcii. E unitatea în care mi-am dorit să ajung încă din anul întîi de facultate. E un vis de copil şi sper să ajung să port Bereta Albastră. În după amiaza zilei a venit şi vestea cea mare – bereta albastră o să-mi aparţină, am fost repartizat în unitatea de elită. Şi asta mă face să spun că visele în care crezi din toată inima devin realitate.

Vineri

E ultima zi pe care o petrec în Academia Militară a Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, care mi-a ţinut loc de casă şi masă timp de patru ani. Ultima zi presupune multă alergătură, începînd de la predarea bunurilor materiale pe care le-am folosit în această perioadă, pînă la colectarea semnăturilor pentru fişa de achitare. Îmi găsesc timp pentru a-mi lua rămas bun de la profesorii care mi-au fost mai aproape de suflet – modele demne de urmat pentru cei ce-şi aleg cariera de militar. Promit să revin la ei pentru un gînd bun şi un sfat necesar în drumul care se deschide pentru mine – cel de comandant de comandant de pluton. Spre seară găsesc timp să-mi sun rudele, pe care le aştept la ceremonia de absolvire. Vorbim puţin, pentru că mîine avem tot timpul din lume!

Sâmbătă

Ceremonia, desfăşurată în scuarul catedralei mitropolitane şi emoţionantă pentru fiecare dintre colegii mei, a fost pe măsura aşteptărilor noastre. Preşedintele ţării, comandantul Suprem al Forţelor Armate, mi-a înmînat diploma de absolvire şi insigna „Militar eminent” – un gest care m-a onorat. Alături de mine au fost rudele, venite din raionul Dubăsari, satul Cocieri. Emoţia s-a citit şi pe chipul lor. Vreau să cred că i-am făcut mîndri de rezultatele mele în cei patru ani de studii. Şi mai vreau să cred că vor fi mîndri de mine şi în anii care vor urma – pentru mine începe o viaţă frumoasă, în care provocările vor fi la ordinea zilei. Mie-mi plac provocările, ele mă fac să-mi testez capacităţile şi să-mi depăşesc limitele. Adio, viaţă de student! Bine ai venit destin de ofiţer!
XS
SM
MD
LG