Linkuri accesibilitate

În redacţie ne întrebăm cu toţii dacă e posibil ca şi la noi să fie condamnat vreun ministru şi chiar un premier


Jurnalul săptămînal cu Ion Preaşca.

Ion Preaşca, născut la 16 august 1967 în satul Trinca, raionul Edineţ. Absolvent al Facultăţii de Istorie a US din Chişinău. De 14 ani ziarist. Până a lucra în presă a activat în calitate de profesor de istorie în satul natal şi de cercetător la Institutul de Istorie. Actualmente lucrează la cotidianul Adevărul Moldova din Chişinău.



Luni

De un an şi jumătate de când lucrez la Adevărul, luni nu mai este prima zi de lucru din săptămână pentru mine. De regulă e duminica. Mă trezesc pe la 6.00, obicei format încă de pe timpul serviciului militar. Până să iau dejunul reuşesc să fac câteva exerciţii fizice şi să arunc o privire în poştă şi pe cele mai importante site-uri de ştiri. Frecvent reuşesc să urc pe site şi câte o ştire mai matinală. De altfel de când sunt la Adevărul au fost rare zilele în care nu am pus o ştire pe site. Nu ştiu e rău sau e bine, dar practic s-a format o dependenţă de calculator şi mai ales de Internet. Reţeaua a devenit nu doar una din principalele surse de informaţii dar şi cea mai accesibilă posibilitate de a difuza operativ o informaţie. La serviciu ajung pe la orele 8.10-8.30 ca până la obişnuita şedinţă de la ora 9.30 să reuşesc să pregătesc „oferta“ mea informaţională pentru ediţia de mâine. Nu e mare lucru. De altfel frecvent unele ştiri de ultimă oră dau peste cap planurile iniţiale şi astfel în loc să documentez un material, îl pui de o parte şi te ocupi de altul, care este mai actual. Aşa s-a întâmplat şi azi, când s-a anunţat că Vlad Plahotniuc prim-vicepreşedinte al Parlamentului figurează într-un dosar investigat în Cipru. Nu mă mai surprinde acest fapt. Ţinând cont de faptele pe care le-a comis şi de câţi oameni ia lăsat fără afaceri, apoi numărul celor care îşi doresc ca afaceristul să fie pedepsit, măcar şi de străini, este unul impunător. Ca de obicei politicianul neagă existenţa dosarelor, documentele transmise presei de oamenii de afaceri Victor şi Viorel Ţopa sunt calificate drept campanie murdară. Ceea ce mă surprinde este totuşi mărimea afacerilor pentru care se dă lupta dintre Plahotniuc şi cei doi Ţopa. Dacă ţinem cont de faptul că Victor şi Viorel Ţopa afirmă că au fost expropriaţi cu ajutorul justiţiei moldoveneşti de 35% din capitalul Victoriabank, de 18% a Băncii de Economii şi aproape jumătate din compania Asito, apoi e vorba de o avere de circa 100 de milioane de dolari. Din păcate istoria businessului moldovenesc încă îşi aşteaptă autorul, dar cred că ar fi una destul de captivantă.


Marţi

În drum spre lucru mă întâlnesc cu Victor Bobu, un consătean. Lucrează medic în Capitală, dar are o idee de a transforma în azil pentru bătrâni una din clădirile spitalului din Trinca, satul nostru de baştină. Încerc să îl susţin cu ce pot, măcar şi din punct de vedere informaţional. Pentru a începe proiectul îi lipseşte o aprobare de la Consiliul Raional. Spitalul are 100 de ani şi a fost construit şi dotat cu cele necesare de boierul Vasile Stroescu. Acum acolo nu mai este spital şi dacă nu este un stăpân cu siguranţă va dispărea şi ce a mai rămas. În memoria lui Stroiescu, încă 15 ani în urmă am instalat cu doi colegi de la ziarul Ţara, regretaţii Sergiu Cucuietu şi Petru Poiată şi cu sprijinul financiar al unor oameni de bună credinţă de la Chişinău o placă memorială pe una din clădirile spitalului.
Ţinând cont de câte a făcut Stroiescu pentru neamul românesc cred că s-ar putea face mai multe. În rest pare a fi o zi mai uşoară pentru mine. Am un subiect foarte bun. La Medeleni, Ungheni, gazul a început să iasă la suprafaţă provocând panică în rândul locuitorilor. O scurtă documentare îmi arată că autorităţile cunosc foarte superficial ce avere ne-a rămas de la sovietici. Mai mult! Aceasta nu este administrată adecvat. Specialiştii de la Agenţia AGEOM nici până vineri nu au fost în stare să ne spună câte sonde de petrol şi gaze sunt în Republica Moldova şi în ce stare se află. Încă o dovadă că de fapt nu se ştie ce bogăţii avem în subsolul ţării.


Miercuri

De dimineaţă se simte canicula. Noroc că la serviciu avem parte de aer condiţionat. Trei deconectări ale curentului în decurs de două ore ne dau peste cap programul, dar acest lucru ne arată şi dependenţa excesivă de binefacerile civilizaţiei. Fără aer condiţionat birourile devin rapid locuri nu prea agreabile pentru muncă. Arşiţa de afară îmi aduce aminte de anii de copilărie, când aveam la dispoziţie trei iazuri în care noi copiii ne răcoream. E adevărat că de prin clasa a cincea de arşiţa verii ne apărau mai des frunzele plantaţiilor de tutun, la strânsul cărora munceam alături de mama. Aşa că vaietele unora că afară e foarte cald nu-mi provoacă mare îngrijorare. Dacă e vară e normal să fie cald. Dacă sunt probleme se pot face şi schimbări în programul de muncă.


Joi

E ultima zi de muncă din această săptămână. Sunt reporterul de serviciu şi vin la lucru pe la orele 7.20. În drum spre serviciu am aflat despre tentativa de suicid a ex-premierului român Adrian Năstase. Am crezut că a fost un gest de onoare a acestuia, dar ulterior s-a constatat că este doar un vicleşug pentru a amâna întemniţarea şi chiar de a scăpa de ea.****

Încă o confirmare a expresiei „Cea mai mare parte a politicienilor sunt făcuţi de o mamă”, folosită des de un prieten, când vrea să spună că aceştia sunt la fel. În redacţie ne întrebăm cu toţii dacă e posibil ca şi la noi să fie condamnat vreun ministru şi chiar un premier. De fapt l-am avut pe Valeriu Pasat, dar aceasta a fost mai degrabă o răfuială politică.

Vineri

E ziua mea liberă şi în mare parte o dedic familiei şi mai ales lui Matei, feciorul. Fiica Oana e plecată la bunica Lena la Făleşti. Ies la o plimbare cu Matei, care testează bicicleta primită cadou. E bucuros şi caută prietenii de joacă pentru a le arăta achiziţia, Peste o oră şi jumătate suntem nevoiţi să revenim în casă din cauza arşiţei. Nu scap de grijile de ziarist. Sunt sunat de câteva ori de surse, ba chiar sunt invitat şi la o emisiune TV. Deşi nu îmi place să dau răspuns negativ, sunt forţat să resping oferta. Nu am timp.

**** NOTA REACȚIEI: Propoziția „ulterior s-a constatat că este doar un vicleşug pentru a amâna întemniţarea şi chiar de a scăpa de ea” este doar o supoziție a autorului acestui articol. Radio Europa Liberă atrage atenția că această informație nu este confirmată în mod oficial de nici o instanță din România.
XS
SM
MD
LG