Linkuri accesibilitate

Marile aniversări culturale 2012 - GUSTAV KLIMT 150


Coperta Catalogului expoziției Gustav Klimt

Coperta Catalogului expoziției Gustav Klimt

„Klimt: de aproape și personal”, o expoziție exemplară și o perspectivă înnoitoare la Muzeul Leopold din Viena.


Intre aniversările culturale mondiale ale anului acesta, una din cele mai importante este considerată aceea a pictorului vienez Gustav Klimt, de la a cărui naștere se împlinesc 150 de ani. Muzeul privat de artă modernă Leopold din Viena îi consacră, pînă la sfîrșitul lunii august, o expoziție excepțională, tema agendei culturale de astăzi redactată de Victor Eskenasy.

Întîmplarea a făcut ca două dintre marile personalități culturale la originea modernismului în arta secolului al XX-lea, Claude Debussy și Gustav Klimt, să se fi născut în același an, 1862. Și amîndoi sînt astăzi celebrați pretutindeni în lume la împlinirea a 150 de ani de la naștere.

Dacă în cazul compozitorului Debussy, scrierile și mai ales corespondența sa integrală au făcut obiectul unor publicații extinse - corespondența într-un volum apărut la Gallimard de nu mai puțin 2230 de pagini! -, în cazul pictorului vienez a prevalat și s-a răspîndit în timp o prejudecată: Klimt nu ar fi fost capabil să se exprime și în scris, iar în urma lui nu ar fi rămas nimic scris, demn de a fi cunoscut, care să pună în context opera sa.

Este o prejudecată pe care, cu ocazia aniversării de anul acesta, importantul Muzeu Leopold din Viena și cercetătorii asociați, o destramă total prin organizarea unei expoziții, însoțite de un catalog excepțional, și al căror titlu se poate traduce: „Klimt: [văzut] de aproape și personal. Tablouri, Corespondență, Perspective”.

Cum notează Tobias G. Natter, în prezentarea pe care o face expoziției în Catalogul amintit, „Realitatea este că arta lui Klimt s-a dezvoltat în mod necesar din viața, luptele, mediul în care a trăit, succesele și eșecurile sale. Prin expoziție, dorim să aruncăm o privire la aceste contexte și în spatele proverbialelor ziduri [...] Expoziția „Klimt văzut de aproape și personal” este menită să pună artistul într-o nouă lumină”. Și, adaugă specialistul „«un muzeu al colecționarului» se află într-o bună poziție să procedeze astfel.”



Muzeul Leopold este, într-adevăr, într-o poziție privilegiată grație colecției sale de lucrări de Klimt, între care capodopera alegorică „Moartea și „Moartea și Viața”, celebra alegorie a lui Klimt

„Moartea și Viața”, celebra alegorie a lui Klimt

Viața”, alături de un mănunchi important de lucrări de grafică, ce includ și 100 de desene. Organizatorii expoziției au ales să juxtapună lucrările deținute de Muzeu - și altele, numeroase, împrumutate din colecții variate -, și mărturiile scrise lăsate de pictor, fotografiile sale istorice, reconstrucția a două dintre studiourile sale de lucru cele mai importante exponate atestînd pasiunea sa de colecționar.

Prejudecata despre aparenta incapacitate a pictorului de a exprima orice formă de auto-reflecție despre arta sa a pornit, și s-a generalizat ulterior, de o declarație particulară care suna astfel: „Nu sînt fluent în limbajul vorbit sau scris, în mod special atunci cînd trebuie să mă exprim despre opera mea. Chiar atunci cînd trebuie să redactez o simplă scrisoare, înțepenesc de spaimă...”

Or, și este meritul expoziției de la Muzeul Leopold să o demonstreze, realitatea este alta. Iar cele cca. 400 de cărți poștale ce au supraviețuit din ampla sa corespondență cu prietena sa Emilie Flöge - din care o parte a fost distrusă într-un incendiu în 1945, iar alta epurată și aruncată de destinatară -, ca și scrisorile adresate lui Mizzi Zimmermann, dovedesc contrariul. Ca atare, concluzionează Tobias G. Natter, Klimt a lăsat în urma sa cu certitudine un corpus important de corespondență, furnizînd astfel „o documentație suficientă pentru a înțelege atît persoana sa individuală cît și artistul și opera sa, într-un sens mai general.”

Expoziția este organizată ca un circuit cronologic, picturile în ulei, desenele, fotografiile și documentele scrise fiind combinate, pentru a da o perspectivă largă, dincolo de procedura tradițională, a contextului artistic în care a trăit și lucrat Klimt în Viena de fin-de-siècle. Iar pentru cel care vrea să aprofundeze subiectul, Catalogul de peste 400 de pagini, în versiune germană și engleză, oferă, în final, după o serie întreagă de studii excelent documentate, și imaginile și datele esențiale cercetătorului, ale celor cca 400 de ilustrate trimise de Klimt lui Emilie Flöge în perioada 1897-1917.

O expoziție prețioasă și exemplară în acest an de aniversare a unuia dintre cei mai populari și îndrăgiți pictori ai tuturor timpurilor.
XS
SM
MD
LG