Linkuri accesibilitate


Scandalurile de plagiat care au dezonorat Guvernul Socialist de la București, în frunte cu Primul Ministru Ponta, sînt concretizarea unui abuz vechi și răspîndit. Altfel spus, mai toată lumea care e cineva în politică, de la parlamentari la miniștri și lideri de partid, vrea să aibă titluri universitare și academice. Parlamentul și Guvernul gem de doctori în ce vrei și ce nu vrei și în profesori la Universități de care n-a auzit nimeni. Febra titlurilor a început acum cam 15 ani. Pînă atunci, majoritatea enormă a politicienilor nu avea titluri și calificări academice.

Apoi, în doar cîțiva ani, situația s-a schimbat și toată lumea s-a făcut doctor în ceva pe la o Universitate de undeva. Istoria acestei schimbări vine dintr-un complex vechi. Cei mai mulți politicieni vin din profesii și zone fără studii aprofundate și fără înclinație academică. Politicienii au ajuns la vîrful societății însoțiți de un enorm complex de inferioritate culturală. Sub comunism, acest complex era rezolvat de puterea extraordinară pe care o aveau membrii ierarhiei de partid.

După căderea comunismului această consolare a dispărut și politicienii s-au trezit așezați în comparație directă cu cei ce aveau studii aprofundate și autentice. De aici, rușinea care a lucrat și i-a împins pe mulți să își fabrice titluri și poziții academice. Pe de altă parte, după primii 5-6 ani de ezitări, noul regim post-comunist a căpătat siguranță și a pus la punct o rețea de Universități de carton care a împînzit România.

Nu există, azi, așezare mai mare decît o comună care să nu aibă cel puțin o Universitate. La început, schema a fost folosită pentru a da poziții aliaților și clientelei de partid care au făcut venituri uriașe din taxele plătite de studenții atrași de o diplomă obținută fără mare efort. Însă fabrica de diplome a devenit rapid și o fabrică de înobilări academice. Astfel, parlamentarii au devenit imediat laureați au universităților fantomă create în județul lor. Cine și-a dorit un doctorat sau o poziție de profesor universitar le-a obținut apoape pe loc. Titlul de doctor și poziția de Profesor au fost acordate rapid în baza unui doctorat furat de secretarii unui parlamentar sau ministru care află în ziua titularizării cum se cheamă lucrarea pe care o prezintă. Setea de proeminență a politicienilor s-a împlinit. Parvenirea și îmbogățirea au venit primele. Rămînea de rezolvat pretenția intelectuală. Noua clasă de îmbogățiți își dorea, după bunurile materiale, imaginea de elită intelctuală și a obținut-o, ca de obicei, falsificînd. De data asta, Universitățile.

Efectele nu îi pun în cauză doar pe beneficiarii furtului. Primul Ministru Ponta sau fostul Ministru al Educației s-au făcut de rîs și nu mai pot continua. Însă exemplul dat de ei și consolidat de atîția alți politicieni plagiatori continuă și distruge rapid bazele sistemului de educație în România. Cu un Prim Ministru autor de lucrări furate, toată lumea va înțelege că furtul e legitim. Competiția și meritul sînt cele mai disprețuite două lucruri pentru tînărul aspirant. În genere, ideea după care, dacă poți fura sau falsifica, e mai bine tinde să devină doctrină de stat. Pe acest drum, România va produce nu numai vagoane de diplome și armate de doctori dar și generețiile incompetente care o vor scoate din joc.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG