Linkuri accesibilitate

Și nu numai că scoate capul capul pe fereastră și limba la călători, vrea să oprească trenul când vântul i-a luat pălăria și trage semnalul de alarmă.


Un politician cu perspectiva de a deveni șeful guvernului și care susține nonșalant că la treizeci de secunde după ce se va adopta o moţiune de cenzură va anunţa componenţa guvernului şi programul de guvernare poate fi bănuit de orice, inclusiv de tupeu, dar nu de seriozitate. Minunea s-a întâmplat, moțiunea a fost adoptată. Dar, deși „totul este pregătit, avem o moţiune constructivă”, nimic nu era pregătit, guvernul de treizeci de secunde nu exista. Cârlan fără minte, cum ar zice nemuritorul Ion Iliescu.

Guvernul a fost făcut, totuși, în graba mare, cum a mărturist la fel de nonșalant Victor Ponta. „Pe drumul spre Brasov, cu Crin Antonescu, am stabilit schema Guvernului și chiar și mare parte dintre oamenii care vor conduce ministerele”. Graba, gropile de pe șosele, scrisul pe genunchi nu sunt condiții propice pentru a face „cel mai competent” și „cel mai cinstit” guvern. Chiar a avertizat că are în ADN respectarea legii, prima lui îndatorire ca premier desemnat și ca om al legii este să fie cinstit, chiar înainte de a fi competent. După binecunoscutul principiu al eficienței, prost, dar cinstit. Sau, și mai și, sărac și cinstit.

În ciuda bunelor intenții, a ieșit un guvern de strânsură, cu incompatibili, cu suspecți de conflict de interese și cu patru miniștri cu serioase incurcături cu justiția. Între ei și doi plagiatori cu patalma, pe scurt, hoți caracterizați. S-a și renunțat la ei, cu explicația că PSD nu este format din îngeri. Îngeri ca Victor Ponta.

Partea proastă este că, deși sfărâmat de importanța postului și de pleașca căzută pe capul omului potrivit la loc nepotrivit, Victor Ponta n-a reușit să intre în pielea primului ministru și nici să se comporte ca atare, preferând postura de lătrău de partid. În afară de încercarea penibilă de a-l ajuta pe binefăcătorul lui, Adrian Năstase, să se sustragă justiției, Victor Ponta și-a folosit timpul și funcția de prim ministru în răfuieli mai mult sau mai puțin personale, cu adversarii politici.

Europa este în criză, România e în aceeași barca, plus problemele proprii cu reforma care nu se ma termina. Deși a promis, cam populist, să se ocupe de pensii și de salarii, în paralel cu scăderea taxelor și impozitelor (!), deși guvernul are în față și alte chestiuni presante care așteaptă o rezolvare sau un răspuns, Victor Ponta și-a canaliza toate eforturile în răfuieli cu Traian Băsescu și în provocări până la limita obrazniciei și a proastei creșeteri.

Cum posibilitățile și resursele îi sunt limitate, micul Titulescu s-a ocupat, meschin, dar energic, de oamenii lui Traian Băsescu sau considerați ca a atare, decapitând conducerile unor instituții, unele mai mult decât onorabile, deși nu acelea erau prioritățile țării. Însă, în loc de știința și putința de guverna, e bun si scandalul.

Operațiunea i-a adus uralele galeriei proprii. Prea puțin pentru setea de a se da în spectacol și pentru tupeul lui. Și atunci Victor Ponta a început să-și dea în petec cu nacafale de Domnul Goe. Și nu numai că scoate capul capul pe fereastră și limba la călători, vrea să oprească trenul când vântul i-a luat pălăria și trage semnalul de alarmă. Mai nou, vrea să fie și mecanicul locomotivei și să reprezinte țara la Bruxelles. I s-a explicat că nu se poate.

Și pentru că nu i s-a făcut și un desen, ocolind Curtea Constituțională, a cerut un ausweis parlamentar fără nici o valoare, decis să arate lumii cum arată un plagiator dâmbovițean cu ifose europene și care, pe deasupra, mai și detestă frauda şi furtul. Pentru că în guvernul lui cinstit și competent, plagiatorii erau doi, și cu Domnul Goe, trei!

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG