Linkuri accesibilitate

Comemorarea victimelor conflictului armat din 1992 din Transnistria


Mihai Moroi, vicepreşedintele Uniunii Voluntarilor din Republica Moldova.

Mihai Moroi, vicepreşedintele Uniunii Voluntarilor din Republica Moldova.

Mărturii ale participanților la conflict.

La Chişinău au fost comemorate marți victimele conflictului armat de acum 20 de ani din Transnistria, care a durat din martie până în octombrie 1992. Participanţii la evenimentele de atunci califică ziua de 19 iunie drept cea mai sângeroasă” pentru ca atunci s-au dat luptele pe străzile oraşului Tighina, înregistrîndu-se cele mai numeroase victime printre militari dar şi în rÎndul populatiei civile. Detalii are Diana Răileanu.

„Omorîţi copii şi mame şi pe ai noştri mândri fraţi,/Voi veniţi la noi cu tancuri, ca nişte copoi turbaţi...”

Mihai Melnic, este unul din voluntari moldoveni care s-au înrolat în unităţile formate la repezeală de comandamentul de la Chişinău pentru a da ripostă formaţiunilor paramilitare transnistriene. Atunci avea 18 ani. Piesa pe care o fredonează a compus-o în tranşee în vara anului 1992 şi denotă starea de spirit pe care o trăiau voluntarii.

„Noaptea era şi băieţii îmi luminau cu chibriturile. Învăţam la Universitate prin corespondenţă şi cînd am ajuns la poligon şi cînd am văzut că băieţii noştri se duc încolo, am spus: „Eu de aici nu mă duc nicăieri. Trebuie să apăr”. Eu trăiesc pe malul Nistrului şi cînd au început a bombarda au nimerit la mine în casă. Atunci am înţeles că gata, a venit culmea, trebuie să ne apărăm.”

Iată cum descrie evenimentele din ziua de 19 iunie vicepreşedintele Uniunii Voluntarilor din Republica Moldova, Mihai Moroi:

„Pe data de 19 a fost cel mai mare măcel din Tighina. Acolo s-au dus şi voluntarii şi acei care au fost selectaţi, care habar nu aveau de arme şi au fost vârâţi acolo ca carne de tun.”

Europa Liberă: Vă amintiţi de acea zi?

„Of, în acea zi m-au luat şi pe mine. Atunci, pe 19 m-au chemat şi mi-au spus că sunt arme, deci „Înainte!”

Cărţile de istorie din stânga şi dreapta Nistrului redau în mod diferit conflictul armat de acum 20 de ani. De exemplu, în manualul de istorie pentru clasa a 12-a citim: „conflictul armat a izbucnit drept consecinţă a incidentului provocat de separatiştii transnistreni de la Dubăsari”. Pe de altă parte, în cărţile de istorie de la Tiraspol acest război este numit „Războiul pentru apărarea independenţei”. Iată cum vede Mihai Moroi evenimentele de acum două decenii:

„În ziua de astăzi nici nu ştim ce să ne gândim, ce fel de război a fost? Noi atunci cînd am plecat am crezut că apărăm independenţa ţării. Pentru ţară noi am luptat, dar cu conducerea ţării care a fost atunci, chiar care este şi acum, nu înţelegem ei îndependenţa aceasta o apărără sau mai degrabă dau independenţa noastră cuiva?”

După ce în iulie 1992, Chişinăul şi Moscova au semnat un acord de încetare a focului, mulţi combatanţi s-au refugiat la Chişinău. Alţii însă au ales să rămînă în stînga Nistrlui, chiar dacă aveau să suporte o administraţie ostilă Chişinăului. Printre ei şi Antioh Raţă:

Antioh Rață

Antioh Rață

„Sunt moldoveni, aşa cum suntem noi cu dumneata, aşa trăiesc oameni şi acolo. Da, sunt oprimaţi, sunt într-un cadru legal aşa cum este el, aşa cum cunoaştem, sunt intimidaţi...”

Europa Liberă: Dar cum credeţi, are şanse Republica Moldova să se reunifice?

„Desigur că are, atunci cînd la conducerea Moldovei vor fi patrioţi care să dorească să facă lucrul acesta. Atît timp cît nu îi avem, nu îi avem.”

Europa Liberă: Astăzi, îi avem?

„Păi, astăzi e greu de spus. E ceea ce vedem. Se fac nişte tentative, se fac nişte încercări deestul de timide, dar noi înţelegem: cu măsuri în jumătate doar, efectul va fi nul, mai mult ca probabil.”

Datele Ministerului de Interne de la Chişinău arată că la evenimentele de acum 20 de ani şi-au pierdut viaţa peste 300 de combatanţi. Partea transnistreană susţine că a pierdut peste 800 de ostaşi.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG