Relația dintre presă și ziariști ca o simbioză între „teamă” si „favoruri”

Presa din Marea Britanie se află de anul trecut într-un fel de tsunami legat de relatia, considerate citeodată mult prea strînsă între politicieni şi jurnalisti. In centrul scandalului se afla tehnicile ilegale prin care jurnalistii de la trustul lui Rubert Murdoch au obţinut informatii despre politicieni, vedete si persoane importante.

Zeci de jurnalisti de la trustul lui Murdoch au fost anchetaţi iar fostul director executive al trustului News Corporation, Rebekah Brooks a fost pusă sub acuzare luna trecută pentru conspiraţie şi pentru că a încercat să împiedice justiţia. Pedeapsa maxima pe care ar putea să o primească este inchisoare pe viaţă.

Anul trecut, după ce s-a declanşat scandalul legat de interceptarea telefoanelor, premierul conservator David Cameron a decis formarea unei comisii de etică care sa investigheze independent situaţia si care să prezinte un raport in luna octombrie. Raportul urmează sa clarifice implicarea jurnalistilor in tehnici ilegale de a obţine informaţii şi sa facă recomandari pentru reforma actualului sistem de regularizare a mediei din Marea Britanie.

Astazi, premierul David Cameron a depus mărturie sub juramînt în faţa comisiei, după ce inaintea sa fuseseră ăn aceeaşi poziţie fostrul premier laburist Gordon Brown, actualul lider al laburistilor Ed Milliband şi fostul premier conservator John Major.

Problema asupra careia se concentrează acum investigatia si intrebările comisiei conduse de judecatorul Brian Leveson este relatia dintre politicieni şi jurnalistii de la trustul condus de Robert Murdoch. In fata comisiei a depus mărturie si Murdoch cît şi cei mai importanţi coleboratori ai săi in din trustul său de presă.

Martin Moore, director al trustului Media Standards, o organizaţie independentă care se ocupă de standardele presei, a declarat postului nostru de radio că relaţia dintre politicieni şi jurnalisti în Marea Britanie este o simbioză între „teamă” si „favoruri”.

„Ceea ce începem să vedem din această investigaţie este că relaţia dintre presă şi clasa politică, şi mai ales dintre clasa politică si companiile lui Robert Murdoch a devenit extrem de stînsă, pentru că ele domină presa britanică, avind aproape 40% din piaţă; dar aceasta apropiere apare şi cu alte organizaţii media.”

Compania lui Robert Murdoch deţine cele mai multe ziare „taboide”, sau ziare de scandal, zise „de bulevard”, din Marea Britanie şi întotdeauna rolul lor a fost însemnat in campaniile electorale, indifferent dacă a fost vorba de laburisti sau conservatori.


Programul TV BBC „Panorama” relatînd despre scandalui „News Corporation”

Premierul David Cameron a fost întrebat bunăoară astazi dacă a primit sfaturi de la directorii trustului, dacă şi-a modificat agenda electorală în funcţie de informaţiile obţinute de la presă şi dacă relaţia sa cu conducerea trustului nu a fost prea apropiată.

Natalie Fenton, professor de media şi comunicare la Colegiul Goldsmith de la Londra spune că politicienii britanici au fost intotdeauna dependenți de sprijinul presei „tabloide”: „Imediat ce dai puţin perdeaua la o parte realizezi că relaţia dintre elita politică şi cea din jurnalistismul de scandal este exterm de profundă şi de apropiată. Si că acest lucru are o serie întreaga de implicaţii pentru evoluţia politică, pentru aprobarea unor legi, pentru agenda politică, pentru cum apar politicienii în presă şi pentru ce ar putea face ca să o influenţeze…”

La audierile de astazi, premierul de la Londra a apărat decizia pe care a luat-o la începutul mandantului său de a-l angaja pe unul din fostii directori executivi ai trustului ca directorul său de comunicare, Andy Coulson. Acesta este acum acuzat de marturie falsă şi are un dosar penal în acest scandal al interceptărilor ilegale a telefonaleor.

Premierul a recunoscut că a fost apropiat de Rebekah Brooks, că i-a cerut sfatul de mai multe ori, dar a spus că politica sa nu a fost influenţată de presă, ci de propriile sale valori.

David Cameron a spus şi el astazi că relaţia dintre presă si politicieni este prea strînsă şi că ar trebui adoptate reglementări speciale, dar a negat cu tărie că a „negociat” politici ale partidului si guvernului său pentru „favoruri” din partea presei, aşa cum a respins drept „prostii” teoriile conspiraţioniste despre presa tabloidă care face politica guvernului britanic.

Intrebarea care rămîne şi la care comisia parlamentara de la Londra va da probabil raspunsul in luna octombrie, ar fi care este limita intre transparenţă la nivelul puterii şi al presei şi daca o relaţie prea strinsă între politicieni şi jurnalisti nu este dăunătoare unei democratii. Intrebarea nu se pune numai la Londra, dar si la Paris, unde partenera de viață a actualului preşedinte francez, François Hollande este, ea însăşi, jurnalistă la o revista „glossy”, Paris Match.