Linkuri accesibilitate

Ici-colo, pe stadioanele lumii, apar tot felul de indivizi periculoşi pentru care fotbalul e un fel de prelungire a xenofobiei şi bădărănismului.


Sînt un microbist de multă vreme, stimaţi ascultători. Primul turneu final pe care l-am văzut a fost Campionatul Mondial din 1982. Dar sînt un microbist retras, care preferă să savureze meciurile în liniştea propriului apartament şi căruia îi cam repugnă stadioanele.

Dezgustul meu profund pentru privitul meciului în gaşcă, pe stadion, cu druganii la o bere, s-a conturat încă în perioada sovietică, cînd m-am dus prima dată la un meci al echipei Nistru Chişinău. Meciul s-a jucat pe stadionul din centrul oraşului, stadion care astăzi nu mai este fiindcă a fost demolat aiurea. Ei bine, aveam 15 ani şi ţin minte că m-au oripilat gesturile unor cetăţeni sovietici care zbierau, înjurau, rîdeau ca proştii, nechezat, scuipau pe jos seminţe de floarea-soarelui. Cum să priveşti un meci în atare condiţii? Am mai fost de-a lungul anilor la nişte meciuri şi deja pe noul stadion Zimbru am constatat că apucăturile unor microbişti au rămas cam aceleaşi.


Altercaţiile, atacurile şi debandada provocate de unii indivizi nesăbuiţi, care au prefaţat meciul Polonia-Rusia de la EURO 2012, nu sînt un episod izolat. Ici-colo, pe stadioanele lumii, apar tot felul de indivizi periculoşi pentru care fotbalul e un fel de prelungire a xenofobiei şi bădărănismului, indivizi care ba aruncă banane în jucătorii de culoare, ba aruncă petarde în jucători, ba înjură ca la uşa cortului, ba agresează arbitrii, ba se bat între ei. Sigur că UEFA şi alte instituţii fotbalistice se ocupă constant de combaterea acestor ieşiri dizgraţioase, şi acum iată UEFA a făcut o declaraţie cu privire la incidentele din Polonia. Numai că UEFA nu poate vedea chiar totul, nu poate observa mereu înjurătura de lîngă tine.

Să fiu înţeles corect. Fotbalul fără public e lipsit de sens. E nevoie deci de stadioane, de emoţii, de încurajarea echipelor. Dar trebuie să existe şi nişte limite impuse de bunul-simţ. În Moldova parcă n-am avut încă altercaţii ale microbiştilor de anvergura celor recente din Polonia, dar rîgîieli şi înjurături ale unor indivizi ameţiţi de bere sînt cu duiumul. Or acestea, cel puţin pe mine, mă cam împiedică să sesizez detaliile tactice şi tehnice de pe teren. De aceea, deşi tentaţia de a vedea pe viu echipa Angliei e mare, ea vine în septembrie în Moldova, o să privesc meciul la televizor. Poţi să-i ţii pumnii echipei tale şi acasă.
XS
SM
MD
LG