Linkuri accesibilitate

Victor Ţurcan de la Inspecţia Muncii spune că în grupul de risc sunt minorii din familiile defavorizate.


În 2002, Organizaţia Internaţională a Muncii a creat Ziua internaţională pentru combaterea muncii printre copii. Iar data aleasă a fost 12 august. Este vorba de 250 de milioane de copii, în lumea întreagă, care sunt puşi să lucreze. Iar dintre aceşti copii, între 5 şi 14 ani, jumătate lucrează toată ziua, şi patru din cinci fără plată. Care este situaţia în Republica Moldova? Diana Răileanu a stat de vorbă cu Victor Ţurcan, şef de direcţie din cadrul Inspecţiei muncii:

Victor Ţurcan: „În anul 2010 au fost stabiliţi 440 de minori care activau ilegal în câmpul muncii, din 310 minori activau în ramura agriculturii. În majoritatea cazurilor aceştia erau angajaţi contrar prevederilor legii, adică erau angajaţi la lucrări periculoase, timpul de muncă nu se respecta, erau angajaţi fără acordul părinţilor, fără examenul medical, dar în cele mai multe cazuri erau munci nelegale, adică nu se încheia un contract individual de muncă cu minorii, era muncă la negru.”

Europa Liberă: Dar cine sunt grupurile de risc?

Victor Ţurcan: „Sunt minorii din familii defavorizate, care utilizând aceste munci obţin nişte venituri pentru familie. Deseori aceşti minori sunt chiar şi racolaţi din alte sate şi deplasaţi la unele gospodării agricole pentru a efectua lucrări în agricultură. În 2010 au fost depistaţi la 2 întreprinderi 126 de copii în vârstă de până la 15 ani care colectau ceapă sau culegeau struguri.”

Europa Liberă: Dle Ţurcan, din câte cunosc, Codul Muncii prevede că minorii pot să lucreze la munci uşoare câte 2-3 ore pe zi. Puteţi să ne spuneţi, când se vorbeşte despre munci uşoare, ce anume se are în vedere?

Victor Ţurcan: „Conform legislaţiei, până la vârsta de 15 ani nu se admite angajarea minorilor în câmpul muncii. Muncile de familie, casnice, acestea nu sunt reglementate de lege, dar sunt în vizorul părinţilor. Ceea ce ţine de raporturile de muncă, când copilul este angajat la o întreprindere care lucrează pentru patron, atunci munca până la vârsta de 15 ani nu se admite sub nici o formă. De la vârsta 15 până la16 ani se admite cu acordul unui părinte, iar de la vârsta de 16 ani deja se permite independent să se încheie un contract de muncă, dar totodată respectându-se unele cerinţe cum este timpul de muncă, care nu trebuie să depăşească 35 de ore pe săptămână, adică 7 ore pe zi şi doar la anumite lucrări. Lucrările periculoase, care dăunează dezvoltării copilului, pe timp de noapte, la temperaturi ridicate, nu se admite, sunt nişte factori de risc care dăunează sănătăţii copilului.”

Europa Liberă: Ce vină poartă părinţii atunci cînd depistaţi cazuri în care copii lor sunt exploataţi prin muncă?

Victor Ţurcan: „Părinţii nu poartă nici o vină, responsabilitatea cade pe angajator, care a admis încălcarea la locul de muncă. Atunci cînd se stabilesc unele încălcări se fac prescripţii pentru ca angajatorul să remedieze situaţia dacă e posibil, copilul să fie transferat la alte lucrări, să fie micşorată ziua de muncă sau să se încheie un contract, dar în cazurile cînd sunt stabilite condiţii periculoase pentru minori, aceştia sunt retraşi din activitate, deoarece riscă un accident de muncă sau îmbolnăviri profesionale de la o vârstă foarte fragedă.”

Europa Liberă: Dar ce altceva mai riscă angajatorii pe lângă faptul că i se retrag aceste braţe de muncă ieftine?

Victor Ţurcan: „Sigur, unul din favorurile pe care le are angajatorul este muncă folosită de minor şi care este remunerată cu sume mai mici decît ar fi remuneraţi adulţii. Totodată, pe lângă aceste preîntâmpinări, în toate cazurile cînd se stabilesc nereguli în raportul de muncă cu minorii sunt întocmite procese verbale cu privire la contravenţii şi toate cazurile au fost înaintate în instanţa de judecată de judecată şi conducătorii acestor instituţii au fost supuşi unei amenzi.”

Europa Liberă: Cu ce probleme vă ciocniţi cel mai des atunci cînd încercaţi să depistaţi cazurile de exploatare a copiilor prin muncă?

Victor Ţurcan: „Probleme sunt mai multe. În primul rînd este foarte dificil de stabilit munca la negru, dar părinţii trebuie să înţeleagă că munca este dăunătoare copiilor. Argumentul părinţilor este că: „am muncit noi, las să muncească şi ei. Un alt motiv este că au nevoie de surse financiare”. Părinţii în majoritatea cazurilor nu înţeleg situaţia. Dar angajatorul prin diferite căi ilegale utilizează totuşi munca minorului, este mai ieftină.”
XS
SM
MD
LG