Linkuri accesibilitate

Parlamentul R. Moldova nu este pe acelaşi plan cu Sovietul Suprem nelegitim de la Tiraspol


Vladimir Socor în dialog cu Valentina Ursu.


În ajunul anunțului privind plecarea a trei deputați comuniști din fracțiune și cu câteva zile înaintea congresului comuniștilor din 9 iunie Valentina Ursu a stat de vorbă despre situația din principalul partid de opoziție cu analistul Vladimir Socor, analist politic specializat în Europa de Est la Fundația Jamestown şi „Eurasia Daily Monitor”.

Vladimir Socor: „Deocamdată, la Viena se discută, dar nu se negociază. În cei şase ani de întrerupere a negocierilor 5+2, au avut loc consultări. Aşa s-au denumit oficial, în loc de negocieri. După reluarea formatului 5+2, era vorba să se reia anume negocieri, dar acest lucru nu s-a întâmplat deoarece Moscova în primul rând şi într-o măsură mai mică Tiraspolul, nu au fost de acord cu documentul referitor la principiile de bază ale negocierilor. Moscova susţine că nu se negociază deocamdată, ci continuă să se discute. Deci, suntem încă în faza discutărilor. Se discută despre proceduri şi principii.”



Europa Liberă: Nu în zadar poate şi Evghenii Şevciuc recent făcea o declaraţie, spunând că deocamdată preferinţele politice ale părţilor implicate în conflict sunt încă diferite.

Vladimir Socor:
„Este adevărat sunt diferite şi cred că e mult prea devreme pentru a se începe a negocia statutul Transnistriei în componenţa Republicii Moldova. Sunt două motive pentru care este prea devreme să începem a negocia statutul. Un motiv este acela că nu ne este favorabil contextul internaţional.”

Europa Liberă: De ce?

Vladimir Socor:
„Statele Unite sunt mai mult sau mai puţin dezangajate din această problemă şi sunt în curs de dezangajare strategică din regiunea noastră, a Europei, în general. Acest lucru ar putea să se schimbe dacă se schimbă administraţia din Washington. Încă nu ştim dacă se va schimba. În orice caz în cadrul discuţiilor 5+2, Statele Unite au o atitudine foarte reţinută. Uniunea Europeană este preocupată de problemele ei economico – financiare, Rusia în schimb este în ascensiune şi pare din ce în ce mai încrezătoare în propriile ei puteri. Deci, contextul internaţional nu ne avantajează deloc.”

Europa Liberă: Domnule Socor, dar chiar dvs. spuneaţi cu ceva timp în urmă că europenizarea, şi nu federalizarea, ar fi soluţia pentru Moldova.

Vladimir Socor:
„Sigur acest lucru îl ştim, dar e vorba de a negocia în detaliu statutul politic al Transnistriei, ori tocmai pentru a trece la negocieri în detalii cred că este prea devreme. Al doilea motiv este situaţia din Transnistria. În Transnistria are loc o luptă pentru putere în care Evghenii Şevciuc, încă are nevoie de susţinerea Moscovei împotriva unor oponenţi interni. Şi al treilea motiv este evoluţia de la Moscova, unde domnul Vladimir Putin, preşedintele recent reales al Rusiei la numit pe vice premierul Dmitri Rogozin, anume în postul de trimis prezidenţial al preşedintelui Putin pentru Transnistria, concomitent cu postul de vice premier şi în acelaşi timp însărcinat cu relaţiile bilaterale cu Republica Moldova.

Vicepremierul Dmitry Rogozin îl salută pe colonelul Anatoli Zverev, comandantul contingentului militar rus de forțe de menținere a păcii regiunea transnistreană

Vicepremierul Dmitry Rogozin îl salută pe colonelul Anatoli Zverev, comandantul contingentului militar rus de forțe de menținere a păcii regiunea transnistreană

Vizita recentă a domnului Rogozin atât la Chişinău cât şi la Tiraspol a arătat că domnul Rogozin reduce importanţa negocierilor în formatul 5+2. Domnul Rogozin are mult mai multă putere la Moscova decât negociatorii din Ministerul de Externe la nivel mediu implicaţi în procesul 5+2.

Domnul Rogozin are autoritatea necesară din partea preşedintelui Putin să dea ordine acestor negociatori, să-i coordoneze. Domnul Rogozin raportează direct preşedintelui Putin atât despre negocierile 5+2, cât şi despre relaţiile Rusiei pe două planuri diferite şi paralele: Rusia – Chişinău şi Rusia – Tiraspol. Mai mult decât atât, domnul Rogozin a introdus cinci noi precondiţii pentru o reglementare a conflictului din Transnistria. În plus, Ministerul de Externe al Rusiei a emis o nouă pretenţie. Aş numi-o cea dea şasea. Formatul 5+2 nu ar avea dreptul să discute despre trupele ruseşti din Transnistria.

Potrivit Ministerului de Externe al Rusiei, subiectul trupelor ruseşti poate fi discutat numai de către Rusia însăşi, Republica Moldova şi Transnistria. Prin urmare, Statele Unite, Uniunea Europeană şi OSCE participante la formatul 5+2 sunt excluse de către Rusia de la discutarea trupelor ruseşti.”

Europa Liberă: Deci ecuaţia transnistreană se modifică pe zi ce trece?

Vladimir Socor:
„Modificările de la Tiraspol, da, într-adevăr, par să aibă loc pe zi ce trece, dar ele sunt modificări de nuanţă şi de detaliu, nu de principii. Eu cred că Tiraspolul subscrie şi la cele mai multe dintre principiile enunţate de Rogozin ca precondiţii. Cred că Tiraspolul este de acord. Dar nu declară în mod făţiş sau în mod categoric. Rusia declară aceste precondiţii în mod categoric. Tiraspolul desigur nu se opune acestor precondiţii.

Acum rămâne de văzut care va fi reacţia UE şi reacţia Statelor Unite, mai puţin reacţia OSCE, cu privire la noua pretenţie a Rusiei, potrivit căreia Statele Unite, UE şi OSCE sunt excluse de la discutarea problemei trupelor ruseşti.

Prin urmare, Rusia introduce noi precondiţii pe zi ce trece, iar autoritatea diplomaţilor ruşi din formatul 5+2 este umbrită de către domnul Rogozin cu împuternicirile sale incomparabil mai înalte. Domnul Rogozin chiar şi-a permis să ironizeze participarea Ministerului de Externe al Rusiei la formatul 5+2 în timpul vizitei sale în Republica Moldova. Spunând că este tot atât de absurd a discuta cu preşedinţia irlandeză a OSCE despre Transnistria, pe cât ar fi de absurd să discutăm cu Transnistria şi Chişinău despre preşedinţia irlandeză a OSCE.

Această glumă a domnului Rogozin implicit degradează Ministerul de Externe al Rusiei şi arată poziţia de supraordonare a domnului Rogozin în raport cu diplomaţii ruşi implicaţi în procesul 5+2. Prin urmare domnul Rogozin a mutat centrul de greutate al întregului proces din 5+2 în două relaţii paralele bilaterale Moscova - Chişinău şi Moscova-Tiraspol.”

Europa Liberă: Domnule Socor, vreau să vă întreb ce credeţi dvs. despre această anchetă a ruşilor despre Smirnov şi Antiufeev. Am înţeles că s-a depus un set de documente, care ar demonstra implicarea foştilor lideri de la Tiraspol în comerţ cu arme, răpire de oameni, ingerii financiare.

Vladimir Socor:
„Eu nu iau în serios aceste acuzaţii. Îmi amintesc că aceste acuzaţii au fost formulate chiar de generalul Lebed împotriva lui Igor Smirnov cu aproape 20 de ani în urmă. Domnul Lebed a fost susţinut atunci de către colonelul de atunci, astăzi general, Mihail Bergman. Atât Lebed cât şi Bergman au fost nevoiţi să plece din Transnistria destul de repede, cred că prin 1995, dacă nu mă înşel, în timp ce Igor Smirnov şi echipa sa au rămas aproape 20 de ani netulburaţi la conducerea din Tiraspol. Încă pe vremea aceea, Lebed şi Bergman formulaseră aceste acuzaţii la adresa echipei lui Smirnov.

Acuzaţiile nu au avut efect nici pe plan juridic la Moscova şi nici pe plan politic, deoarece nu au şubrezit cu nimic poziţia echipei lui Igor Smirnov. Acum avem altă echipă la putere în Tiraspol, domnul Bergman a fost numit acum de către Evghenii Şevciuc în postul de reprezentant special al Transnistriei la Moscova. Un post care implică un pic de recunoaştere oficială din partea Rusiei, în favoarea Transnistriei. Lucru pe care ar trebui să-l observăm şi ar trebui să obiectăm la el, dar nimeni nu a făcut acest lucru. E un început de recunoaştere oficială acreditarea acestui reprezentant special, iar domnul Bergman reia vechile acuzaţii împotriva lui Smirnov.

Sunt sceptic privitor la aceste acuzaţii, cel puţin la baza faptică. Dar pe de altă parte este un caz tipic de război al compromaturilor. Morala războiului compromaturilor există în Transnistria, aşa cum există şi în Rusia, şi rămâne de văzut dacă acest război al compromaturilor va avea efecte politice la Moscova, prin eventuala arestare sau urmărire în justiţie a lui Smirnov. În orice caz, Smirnov nu mai reprezintă o ameninţare pentru Şevciuc. Domnul Şevciuc a făcut o învoială cu Smirnov între cele două tururi ale alegerilor zise prezidenţiale din Transnistria.

Domnul Smirnov şi aparatul său l-au susţinut pe Şevciuc în turul al doilea în schimbul unor promisiuni din partea lui Şevciuc de a garanta imunitatea lui Smirnov. Acum Bergman porneşte la război împotriva lui Smirnov. Bergman fiind acreditat chiar de Şevciuc drept reprezentant la Moscova. Deci e un pic de haos acolo, dar echipa lui Smirnov este definitiv înlăturată de la putere. Domnul Şevciuc are alţi rivali în Transnistria. Domnul Şevciuc a început, de exemplu să demonteze trustul Sheriff. Domnul Şevciuc îl are drept rival pe Preşedintele Sovietului Suprem, Anatolii Caminschi, dar este o rivalitate întreţinută şi manevrată cu grijă de către Moscova, ca să nu atingă proporţii destabilizatoare pentru interesele Rusiei în Transnistria.

Deocamdată, la nivelul retoricii cel puţin, domnul Şevciuc este un om al trecutului, nu al viitorului. Dânsul are nevoie cel puţin de neutralitatea binevoitoare a Moscovei până să-şi consolideze puterea în Transnistria. După ce şi-o consolidează, se va vedea. Situaţia din Transnistria este de aşa natură, încât Şevciuc nu poate încă să-şi permită a fi complet independenţi de Moscova, iar războiul de compromat contra lui Smirnov nu poate să aibă consecinţe politice în Transnistria, deoarece Smirnov, cum spuneam adineauri, este înlăturat de la putere şi are chiar o înţelegere personală cu Şevciuc. O înţelegere nu la nivel de echipe, dar la nivel personal, aşa încât nu aş lua în serios demersurile colonelului Bergman şi aceste compromaturi.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, Nina Ştanschi recent spunea că eficienţa tuturor acordurilor între Chişinău şi Tiraspol este aproape de zero şi ei fac trimitere cu orice ocazie la memorandumul din 1997. Care aşa cum spun ei oferă posibilitate Transnistriei să stabilească, să-şi menţină contacte internaţionale în domenii, şi economic şi tehnologic şi cultural fără acordul Chişinăului

Vladimir Socor:
„Da, e o situaţie care durează de foarte mult timp. Nu ştiu dacă poziţia aceasta a Tiraspolului va rămâne definitivă sau dacă se poate schimba în cazul în care Şevciuc reuşeşte să-şi consolideze puterea internă şi să devină mai autonom faţă de Moscova. Deocamdată ,încă nu e cazul. Pe de altă parte, eu susţin eforturile Chişinăului. În primul rând, ale prim ministrului Vlad Filat, de a stabili o comunicare personală cu dl Şevciuc. Se cuvine a fi folosit din plin chiar dacă şansele par reduse în acest moment.”

Europa Liberă: Dar o întrevedere dintre preşedintele Timofti şi liderul Transnistrean Şevciuc ar fi oportună?

Vladimir Socor:
„Greu de spus. Depinde de pregătiri, depinde de conţinut şi depinde de scopurile pe care şi le-ar pune Chişinăul pentru o asemenea întâlnire. În general, eu sunt destul de sceptic faţă de valoarea întâlnirilor semioficiale cu mare publicitate între Chişinău şi Tiraspol. De exemplu, sunt foarte sceptic privitor la eventuale întâlniri la nivel înalt între conducerile parlamentare ale Republicii Moldova şi respectiv Sovietul Suprem din Tiraspol.

Parlamentul Republicii Moldova, cu toate defectele sale, nu este pe acelaşi plan cu Sovietul Suprem nelegitim de la Tiraspol. Este cu siguranţă prea devreme pentru a organiza întâlniri interparlamentare Chişinău – Tiraspol, deoarece nu-i vorba de două parlamente echivalente. Întâlniri la nivel înalt sau întâlniri cu multă publicitate, fie pe linie parlamentară, fie pe linie prezidenţială, sînt o chestiune de viitor. Ele trebuie pregătite cu grijă.

Chişinăul trebuie să-şi formuleze foarte clar scopurile, iar publicitatea trebuie menţinută la minimum, pentru ca nu cumva să legitimăm în acest mod o egalitate de statut între Chişinău şi Tiraspol. Pe de altă parte, întâlnirile prim ministrului Vlad Filat cu Evghenii Şevciuc nu sunt însoţite de publicitate şi acesta este un lucru foarte bun. Publicitatea n-ar face decât să legitimeze de fapt conducerea nelegitimă de la Tiraspol şi n-ar face decât să indice o egalitate sau echivalare. Nu o egalitate, dar o echivalare de statut între Chişinău şi Tiraspol, lucru care bineînţeles e în interesul Tiraspolului şi trebuie evitat de către Chişinău.”

Europa Liberă: Domnule Socor, totuşi sunt comentatori care spun că mai devreme sau mai târziu tot la federalizare se va ajunge.

Vladimir Socor:
„Da, eu am auzit acest punct de vedere de mai multe ori de la unii diplomaţi germani, nu de la toţi. Cred că este foarte greşit şi trebuie pur şi simplu respins. Este un motiv în plus pentru care consider că negocierea statutului politic al Transnistriei în această fază este prematură.

Diplomaţia germană are propriul ei interes în problema Transnistriei, nu este un interes naţional german. Germania nu are nici un interes în Republica Moldova sau în Transnistria ca interes naţional german. Germania are un interes mult mai larg de a demonstra că Rusia poate să soluţioneze constructiv pe plan bilateral cu o Uniune Europeană condusă de Germania o problemă de securitate europeană.

Pe plan bilateral înseamnă cu excluderea Statelor Unite, cu excluderea OSCE, bineînţeles excluderea NATO şi în principal cu marginalizarea rolului Americii în Europa în aşa mod încât ar apărea un sistem de securitate european, mai mult sau mai puţin bipolar, în care Rusia pe de o parte, şi Uniunea Europeană sub conducerea germană neoficială, pe de altă parte, ar lua decizii cheie referitoare la sistemul de securitate în Europa.

Germania consideră că Transnistria poate fi un test pentru comportamentul Rusiei: în cazul în care Rusia devine cooperantă la o rezolvare a problemei în Transnistria, atunci Germania va cere în Uniunea Europeană crearea unui organism bilateral, iniţial de consultări, apoi de decizii între Uniunea Europeană şi Rusia. Deci, un fel de condominiu de securitate în Europa, aplicându-se mai ales în regiunea intermediară dintre frontierele NATO, Uniunea Europeană şi frontierele Rusiei, inclusiv deci Republica Moldova, iar Germania consideră greşit că în Transnistria conflictul este mai uşor de rezolvat în comparaţie cu conflictele din Abhazia, Osetia sau Karabah.

Prin urmare, pentru a demonstra buna credinţă a Rusiei, diplomaţia germană are pregătită să ceară un preţ foarte mic din partea Rusiei tocmai pentru a introduce Rusia în sistemul de securitate şi de decizii comun al Europei, iar acest preţ scăzut ar fi rezolvarea problemei din Transnistria prin federalizare. Germania ştie că Rusia cere acest lucru, că o soluţie care nu ar implica federalizarea ar fi inacceptabilă pentru Rusia, dar Germania doreşte o soluţie acceptabilă pentru Rusia. Federalizarea este deci un motiv în plus pentru a fi foarte prudenţi, înainte de a intra în negocieri despre statutul politic al Transnistriei.”

Europa Liberă: În ce condiţii poate fi elaborat şi aprobat un statut pentru regiunea de est a Moldovei?

Vladimir Socor:
„Deocamdată, nu avem propunerile acestea.”
XS
SM
MD
LG