Linkuri accesibilitate

Operațiunea „Live in HD” aduce în medie 250 de mii de spectatori suplimentari la fiecare transmisiune live de la Opera din New York.


Cea mai cunoscută operă a lumii, Metropolitan din New York, a cîștigat pariul formidabil de a democratiza spectacolul de operă și de a-și reînoi și multiplica publicul, grație transmisiunilor în direct proiectate în săli de cinematograf din lumea întreagă. Peter Gelb, intendentul Operei MET s-a aflat zilele trecute la Londra unde a acordat un interviu cotidianului „Financial Times”.

Aflat de șase ani la conducerea Operei Metropolitan, Peter Gelb și-a asumat misiunea de a populariza spectacolul de operă prin proiecții live, cu mijloace electronice și informatice sofisticate, în sălile de cinema. In ultima stagiune a operei au fost vîndute în lumea întreagă trei milioane Peter Gelb

Peter Gelb

de bilete.

Cum transmisia fiecărui spectacol costă aproximativ 1,1 milioane, numărul spectatorilor din lume, însumat, se ridică la o medie de 250 de mii pentru fiecare operă, iar costul biletului, din care jumătate revine Metropolitanului, este în jur de 22 de dolari, operațiunea „Live în HD” de devenit un soi de moară de bani. In prezent, proiecțiile live în cinematografe aduc operei new-yorkeze un profit anual de 11 milioane de dolari.

Nu este imens dacă se ține cont de bugetul Metropolitanului de circa 320 de milioane, observă Andrew Clark de la Financial Times, dar potențialul inițiativei lui Gelb este departe de a fi epuizat, dat fiind că în Rusia și China, proiecțiile abia au început. După spusele lui Peter Gelb, acțiunea a devenit rentabilă abia în 2009, dar „A meritat chiar înainte, fie și ca un instrument de a stîrni agitație în și împrejurul Met-ului”.

Peter Gelb, astăzi în vîrstă de 58 de ani, are o școală bună de manageriat, lucrînd la începutul carierei sale cu impresarul legendar Sol Hurok (cel care i-a adus între alții pe Emil Gilels și Sviatoslav Richter în Statele Unite în timpul războiului rece). Mai tîrziu și-a cîștigat experiență în agenția și ea faimoasă Columbia Artists și apoi la Sony.

Confruntat cu realitatea unui public pe cale de îmbătrînire și cu o serie de producții de operă devenite demodate, Peter Gelb s-a trezit în postura de a trebui să găsească o soluție înoitoare, dar de compromis. De compromis, fiindcă nu-și putea permite să înstrăineze publicul fidel - circa 4000 de locuri ocupate zilnic, în stagiunea ce durează din septembrie pînă în mai - și nici să-i supere pe sponsorii bogați. Soluția a fost să lărgească publicul la scară mondială prin proiecțiile cinematografice ale spectacolelor transmise în timp real.

Contestat pentru o serie de montări considerate lipsite de interes, Gelb a decis să mărească numărul de puneri în scenă noi și să modernizeze repertoriul. El îi declară lui Andrew Clark, pentru Financial Times: „la încheierea conturilor, eu conduc un teatru pentru public și este important să creezi ceva care îl stimulează”.

Gelb neagă, pe de altă parte, ceea ce numește „o teorie conspiraționistă”, anume ideea că noile spectacole de la Met sînt gîndite pentru a arăta bine prin camera de luat vederi. „Regizorii sînt prea Tenorul Jonas Kaufmann

Tenorul Jonas Kaufmann

ocupați pentru așa ceva”. Dar tot el observă că transmisiunile în direct în sălile de cinema îi face pe cîntăreți să joace cu mai multă atenție. „Cîntăreții de astăzi - insistă el - „văd în «Live în HD» un element extrem de important pentru carierele lor, deoarece au posibilitatea de a atinge un public la scară mondială în timpul unui singur spectacol”.

Intendentul merge pînă la a spune că opera este „o formă de artă îmbătrînită” și pledează pentre inițiative permanente capabile să stîrnească interes și să aducă un public nou. Intre aceste inovații el numește un canal radio care transmite 24 de ore pe zi imprimări live și din arhive, și un program pe internet „Opera Met la cerere”, care, contra unui abonament de 14,99 dolari pe lună, dă acces nelimitat amatorilor arhive audio și video.



Cea mai nouă inițiativă este de a retransmite în cinematografele lumii, vara aceasta, la 30 iunie și pe 1,7 și 8 iulie, ultima montare a „Inelului Nibelungilor”, ciclul wagnerian pus în scenă de Robert Lepage. O manieră certă de a democratiza accesul la operă, în orice caz în țările dezvoltate, dat fiind că prețul biletelor pentru întregul ciclu nu va depăși 60 de dolari.
XS
SM
MD
LG