Linkuri accesibilitate

Cotidianul „New York Times” scrie că „reîntregirea cu Moldova este ultimul lucru pe care-l doresc liderii de la Tiraspol”.


Cotidianul „New York Times” a publicat în ediția sa electronică un articol consacrat Transnistriei și recentelor evoluții pozitive în relațiile dintre Chișinău și Tiraspol. Atenția autorului articolului, Frank Jacobs, a fost atrasă de simpla menționare a Transnistriei într-o declarație de presă a șefei politicii externe europene, Catherine Ashton, care a salutat reluarea transportului feroviar de mărfuri prin Transnistria.

„Pentru unii aceasta a fost prima oară când au auzit de Transnistria, și cu atât mai mult de așa-numita chestiune transnistreană”, scrie Jacobs, descriind apoi cititorilor ziarului NYT geografia și istoria conflictului înghețat de pe Nistru.

În opinia lui Frank Jacobs, Transnistria a fost concepută de sovietici ca un laborator de amalgamare a diferitelor etnii, chemate să construiască împreună un viitor mai bun, în fabrici și uzine.

„În asemenea locuri a fost făurit homo sovieticus”, continuă Jacobs, adăugând doar că bărbații și femeile din Transnistria, în loc să devină purtătorii de stindard ai viitorului, s-au transformat în relicve ale trecutului.

Ziaristul de la NYT trece în revistă simbolurile sovietice care domină încă Tiraspolul, dar adăugă că principalul oraș al regiunii separatiste nu este un Pompei sovietic, conservat în lavă. Peste tot se văd emblemele „Sheriff” – conglomeratul care controlează viața economică a Transnistriei.

„Într-un fel – scrie Jacobs – Sheriff simbolizează calea paralelă cu a Rusiei luată de Transnistria în tranziția de la socialismul de stat la capitalism. Numele oglindește meseria de bază a celor doi fondatori, de profesie KGB-iști... Dar economia Transnistriei nu este doar monolitică și dominată de oligarhi: ea s-a specializat în genul de afaceri la îndemâna stătulețelor nerecunoscute, ca spălarea banilor murdari, traficul de oameni, producția de armament și altele”.

Ziaristul de la NYT nu este tocmai optimist în privința Transnistriei sau a procesului de negocieri. El crede că „reîntregirea cu Moldova este ultimul lucru pe care-l doresc liderii de la Tiraspol, care și-ar dori mai ales ca regiunea să fie absorbită de Rusia, chiar dacă nu are graniță comună cu ea. În ce o privește, Rusia preferă să țină Transnistria la oarecare distanță, sprijinindu-i autonomia fără să-i recunoască independența.”

„Deocamdată situația nu are șanse să evolueze – scrie Jacobs. În căutarea ei disperată și în general zadarnică de aliați, Transnistria s-a alăturat altor puncte fierbinți de pe harta fostei Uniuni Sovietice. Este unul din cei patru membri ai Comunității pentru Democrație și Drepturile Națiunilor, ceilalți trei fiind Abhazia, Osetia de Sud și Nagorno-Karabah. Principalul obiectiv al membrilor acestei structuri, cunoscută și drept Comunitatea Statelor Nerecunoscute, pare să fie de a-și recunoaște între ei, măcar, reciproc, independența”.

„Toate cele patru mini-state sunt de fapt pioni ai Rusiei pe tabla de șah a „străinătății apropiate”, dar ele par să fie blocate într-un status quo cvadruplu: nu pot supraviețui fără ajutor rusesc, dar Rusia nu este sigură dacă ele sunt proprietăți prețioase sau mai degrabă pietre de moară. Lipsa recunoașterii internaționale amplifică impresia de impas și împiedică dezvoltarea economică – cu excepția activităților criminale” – conchide Frank Jacobs în articolul din ediția electronică a ziarului NYT.
XS
SM
MD
LG