Linkuri accesibilitate

Gh. Cojocaru: „să nu uităm că toate elementele aduse în discuție noi trebuie să fie fundamentate pe cercetare, pe ceea ce s-a argumentat”.


Ziua de 16 mai 1812, cu pacea de la Bucureşti este văzută diferit de istorici, de oamenii politici şi de moldoveni. Acest lucru a fost evident ieri, cind la Chişinău au avut loc două manifestaţii diferite care îşi disputau interpretarea consecintelor acestui moment istoric de acum două secole. Istoricul Gheorghe Cojocaru este la Iaşi, la un simpozion ştiinţific organizat pe tema momentului 1812. A stat de vorbă, prin telefon cu Vasile Botnaru.

Gheorghe Cojocaru: ,,Academia de Științe a Moldovei, împreună cu Academia Română, și împreună cu Institutul cultural român ,,Mihai Eminescu” din Chișinău au realizat împreună un proiect academic-științific, care a fost centrat pe ideea organizării unei Conferințe științifice internaționale, care să ia în dezbatere problema anexării Basarabiei la 1812 la Imperiul rus și consecințele, impactul acestui act politico-militar asupra trecutului istoric al teritoriului dintre Prut și Nistru. La această conferință au participat cercetători, cadre didactice, academice din Republica Moldova, România, Gruzia, Italia, Țările Baltice, Austria, Polonia, Finlanda. În cadrul dezbaterilor de la Chișinău și Iași au fost reliefat o serie de aspecte sociale, politice, economice, culturale, diplomatice și contextul internațional cu privire la ceea ce s-a produs cu 200 de ani în urmă. Această conferință a produs un mare interes în mediul academic și al opiniei publice.”

Europa Liberă: De aici deducem că 200 de ani iată că nu au fost suficienți pentru a epuiza subiectul. Ce elemente noi au fost prezentate în cadrul conferinței?

Gheorghe Cojocaru:
,,În special s-a dezbătut problema contextului în care s-au desfășurat negocierile de pace de la București, premergătoare semnării Tratatului de pace între Imperiul otoman, pe de o parte, și Imperiul rus, pe de altă arte. S-au adus aici o serie de documente diplomatice, descoperite în arhivele occidentale cu privire la mersul acestor negocieri, ce a urmat ulterior, cum a apărut, care a fost geneza problemei Basarabiei în secolul 19, ce s-a întâmplat la Congresul de pace de la Berlin, din 1856, atunci când Sudul Basarabiei a fost reîntors Țării Moldovei.

În centrul atenției celor care au participat la conferință s-au aflat de asemenea procesele care s-au desfășurat în spațiul rupt de la Țara Moldovei și anexat Imperiului rus pe plan social, economic, pe plan cultural. În speță a fost reliefată dimensiunea rămânerii în urmă a populației din acest teritoriu, problema alfabetizării, care nu s-a aflat aproape deloc în atenția autorităților ruse de atunci.

De asemenea au fost puse în discuție evoluțiile din secolul 20 al acestui teritoriu. Nu s-a putut să nu se observe faptul că perioada dintre 1918-1940 a fost una benefică în linii mari pentru toate categoriile de populație regăsite în cadrul Basarabiei unite cu Statul Român în 1918. Cu referire la anul 1940 s-a discutat modul în care înțelegerile secrete sovieto-germane au afectat destinul Basarabiei.

Ce s-a întâmplat ulterior, după 1940, de asemenea, aici au fost propuse documente depistate și în arhivele din Republica Moldova, și în arhivele din România, din alte țări. O serie de elemente care urmează să fie analizate cu multă atenție și în baza cărora istoricii își vor putea consolida punctele de vedere, își vor putea propune noi teme de discuție.

În general trebuie să atragem atenția la ceea ce se propune nou, dar în aceeași vreme să nu uităm că tot acest element nou trebuie să fie fundamentat pe ceea ce s-a cercetat, pe ceea ce s-a argumentat și astfel să se ia filă cu filă la o analiză profundă, competentă asupra evoluțiilor sociale, economice, politice și culturale ale spațiului dintre Prut și Nistru pe parcursul a 200 de ani de zile.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG