Linkuri accesibilitate

Centenarul Celibidache: De vorbă cu dirijorul Mark Mast


La conferința de presă de la Ateneu la 3 mai 2012

La conferința de presă de la Ateneu la 3 mai 2012

Mark Mast: „Tot ce reprezint ca muzician în acest moment am învățat de la Celibidache. Și încerc să urmez aceste principii și să le aduc la rîndul meu la viață...”


In Pădurea Neagră, în sud-vestul Germaniei, începe astăzi ediția a 15-a unui Festival Muzical care, anul acesta, se desfășoară sub motto-ul omagial: „Sergiu Celibidache și sunetul naturii”. Nu este o simplă întîmplare, deoarece dirijorul german Mark Mast, Intendentul Festivalului Schwarzwald, este un discipol al maestrului român de la a cărui naștere se împlinesc 100 de ani. Dirijorul este în același timp și directorul artistic al Festivalului în curs la București, „Celibidache 100”, unde l-a intervievat Victor Eskenasy.

Dirijorul german Mark Mast, director și al Fundației Sergiu Celibidache cu sediul la München, nu este pentru prima oară la microfonul Europei Libere, considerîndu-se mai mult decît un discipol, un promotor al științei muzicale a lui Celibidache în rîndurile generației tinere. Așa că am început prin a-l întreba în ce împrejurări l-a cunoscut pe maestrul român.

Mark Mast: „Momentul în care l-am întîlnit pe Sergiu Celibidache, în 1987, la pupitrul Orchestrei Academiei din Schleswig-Holstein, mi-a schimbat complet viața. Să aud primele măsuri ale Simfoniei a 2-a de Brahms, pe care o repeta cu orchestra, a fost o experiență unică. Instantaneu ne-am simțit ca și cum aerul ar fi luat foc. Am trăit o intensă și profundă dragoste în acea încăpere în relație cu felul în care el clădea muzica. Ceea ce am resimțit imediat a fost că am găsit însăși motivația pentru care vreau să devin muzician.”

„M-am dus la el și l-am întrebat: «Maestre, unde aș putea învăța ceea ce faceți Dvs.?» Iar el nu mi-a spus decît: «Nicăieri!» Mi s-a părut puțin bizar ca răspuns și am insistat: «Maestre, aș vrea să știu unde aș putea învăța Sergiu Celibidache în 1991 (foto E. Dichiseanu)

Sergiu Celibidache în 1991 (foto E. Dichiseanu)

felul în care dirijați? Să mă duc la Viena, la Paris, la Berlin?» El a repetat: «Nicăieri!»

Dădeam a doua oară cu capul de perete, dar, după o lungă tăcere, Celibidache m-a întrebat dacă aș putea veni la München. I-am răspuns: «Aș putea veni, dar ce să fac la München?» Iar el mi-a spus: «Caută-mă acolo, dacă vrei să înveți!»

Cuvintele acestea mi-au schimbat întreaga viață; am rămas cinci ani alături de el. Asta se petrecea în urmă cu 25 de ani. Această modificare de direcție a întregii mele vieți durează pînă astăzi. Am mers pe urmele cunoștințelor lui pe plan simfonic, a măiestriei în a aduce muzica în interiorul sunetului, ori de a transforma sunetul în muzică. Tot ce reprezint ca muzician în acest moment am învățat de la el. Și încerc să urmez aceste principii și să le aduc la rîndul meu la viață...”

„De mai mult de un deceniu, de 12 ani, ne străduim să călcăm pe urmele lui, să descoperim din ce în ce mai mult realitatea personalității lui artistice. Festivalul de anul acesta, la București, este o inițiativă îndrăzneață și unică de a-l aduce pe Celibidache în România și în același timp de a duce România în lume. Iar ceea ce este mai interesant în acest demers va fi de a-l descoperi în calitate de compozitor. Fiindcă este prima audiție în București a „Grădinii de buzunar” („Taschengarten”), ca și a Suitei Românești „Haz de necaz”, care va fi auzită în premieră mondială.”

L-am întrebat pe Mark Mast dacă partiturile vor fi și publicate și de către cine, pentru a fi la îndemîna muzicienilor occidentali.

Mark Mast și Victor Eskenasy la Festivalul „Celibidache 100” (Foto: Dorel Melinte)

Mark Mast și Victor Eskenasy la Festivalul „Celibidache 100” (Foto: Dorel Melinte)

Mark Mast: „In acest moment negociem cu o editură importantă pentru publicarea, în a doua parte a anului, a ambelor piese. Celibidache însuși s-a ocupat de pregătirea știmelor pentru orchestră. Noi cîntăm în concerte cu știmele unicat, realizate sub îndrumarea lui Celibidache, care le-a corectat și revăzut în ideea de a le dirija el însuși. Dar, pînă la urmă, a refuzat să-și dirijeze propriile compoziții în concert, spunînd că ele vor rămîne pentru generația următoare. Deci, a venit timpul să o facem...”

Mark Mast mi-a spus că nu numai Festivalul muzical Schwarzwald și Orchestra Simfonică din Baden-Baden îl vor onora pe Celibidache, dar și Filarmonica Bavariei, de la München, pe care o conduce.

Mark Mast: „Filarmonica bavareză are o biografie foarte apropiată de datele vieții lui Celibidache. Fiindcă primul concert al Orchestrei Schloss Hohenkammer și sala de seminarii și evenimente muzicale alăturată

Schloss Hohenkammer și sala de seminarii și evenimente muzicale alăturată

Filarmonice de Tineret din München s-a desfășurat în ziua înmormîntării lui Celibidache în Franța și l-am dedicat atunci memoriei profesorului și Maestrului meu. Cu Filarmonica bavareză, primul concert l-am dat, la 14 august 2006, la aniversarea a zece ani de la plecarea lui; și tot noi am interpretat în primă audiție „Grădina de buzunar”. Vara aceasta, între 10 și 19 august, vom dedica nou [înființata] și importanta Academie de Vară în Schloss Hohenkammer memoriei lui Celibidache.”



L-am întrebat pe Mark Mast dacă Sergiu Celibidache, născut și rămas un român moldovean, nu i-a dat și ideea de a-i promova învățăturile și în Republica Moldova.

Mark Mast: „Așa cum știți, în 2005 am venit singur la Iași și din 2006 am fost numit dirijor principal invitat al Orchestrei Filarmonice de Stat Moldova. Cu atîtea repetiții și concerte în program, nu am avut o zi liberă pentru a mă duce la Chișinău. Mi-ar plăcea foarte mult să merg, cu atît mai mult cu cît în orchestra mea „Bayerische Philharmonie” există o mulțime de moldoveni, oameni minunați. Va fi, aș spune, un nou obiectiv pe planul experienței mele muzicale să mă mă întîlnesc cu cealaltă Moldovă și oamenii ei, la ei acasă”.

Am încheiat interviul prin a-l întreba pe dirijorul german cum i-ar putea caracteriza pe scurt pe instrumentiștii săi originari din Moldova.

Mark Mast: „Aș spune că în special cordarii sînt de mare virtuozitate, extrem de talentați; excelenți interpreți - îndeosebi violoniștii -, atît cei veniți de la Chișinău, cît și cei de la Iași. Dau dovadă de virtuozitate, flexibilitate, au un foarte bun atașament față de sunet, și cu, aș spune, „brațul liber”. Au, de asemenea, un auz foarte bun și se pot adapta la orice situație. Să lucrăm împreună înseamnă foarte multă bucurie și plăcere!”
XS
SM
MD
LG