Linkuri accesibilitate

Este sau nu dreptul de a exprima o preferință apărat de Constituția Statelor Unite?

Toată lumea ştie că dreptul la liberă exprimare este apărat de Constituția Statelor Unite. Mai puțină lume ştie însă dacă asta e referă şi la exprimarea online, şi mai ales ce exact anume înseamnă exprimarea online. Un judecător american a dat recent o sentință într-un caz în care era implicată şi rețeaua de socializare Facebook, iar acum specialiştii în probleme juridice încearcă să înțeleagă sensul acestei decizii. Relatarea corespondentei Europei Libere heather Maher este rezumată de Lucian Ştefănescu.

În mai multe culturi, a arăta cu degetul mare în sus, sau în jos, e de multă vreme echivalentul unui „da” sau al unui „nu” exprimat fără vorbe şi în tăcere.

E posibil ca originea celor două gesturi să se afle în arena însângerată a Colloseum-ului din Roma antică, unde gladiatorul învingător cu sabia la gâtul gladiatorului învins aştepta gestul Caesarului, care decidea soarta celui învins arătând cu degetul mare în sus (viață), sau în jos (moarte).


Sînt două gesturi gest a căror semnificație e clară instantaneu, şi din acest motiv una din uneltele Facebook permite utilizatorilor să marcheze posturile pe care aceştia le „plac”cu imaginea unui deget mare în sus.

Cu un click de mouse, utilizatorii Facebook arată că sînt interesați de o fotografie, de un comentariu, sau chiar de o persoană.

Un simplu click însă se poate dovedi oarecum riscant, după ce un judecător din statul american Virginia a decis că a da click pe butonul „like” nu e o acțiune apărată de Primul Amendament al Constituției Americane cu privire la libertatea de exprimare.

Experții în jurisprudență au au arătat degetul mare în jos deciziei respectivului judecător.

Aden Fine, unul din avocații Sindicatul American al Libertăților Civile explică:

„Problema esențială e dacă apăsând butonul „like" pe Facebook exprimi sau nu o opinie sau un gând. Eu cred că aşa e. Nu e nici o diferență între simpla apăsare a butonului „like” şi tastarea pe claviatura computerului a cuvintelor „îmi place candidatul X”. Spui lumii că îți place acest candidat, iar acest lucru e apărat de Primul Amendament.”

Decizia judecătorului din Virginia a fost dată într-un proces intentat de angajații unui birou de şerif care susțin că au fost concediați pentru că l-au sprijinit pe oponentul şefului lor în timpul unor alegeri. Punctul central al cazului a fost că unul dintre angajați a apăsat pe butonul „like” din pagina de Facebook a oponentului.

Şeriful a fost însă reales, şi şi-a concediat angajații pentru rezultate în muncă neastisfăcătoare, şi pentru că ar fi distrus armonia şi eficiența biroului său.

Potrivit judecătorului, faptul că şeriful a ştiut de postarea de pe Facebook „devine relevant doar dacă tribunalul consideră că activitatea de „a place” pe Facebook poate fi apărată constituțional. Curtea a ajuns însă la concluzia că a apăsa butonul „like” pe Facebook nu e o exprimare suficientă pentru a merita protecție constituțională.

Jeff Hermes, directorul departamentului Lege şi Media Digitale de la Centrul Berkham pentru Societate şi Internet al Universității Harvard, argumentează că, luând această decizie, judecătorul cu pricina a spus efectiv că dacă îți foloseşti propriile cuvinte, trimiți un mesaj protejat constituțional, dar dacă dai click pe butonul „like” pentru a spune acelaşi lucru, adopți de fapt mesajul altcuiva, iar acest fapt nu e protejat de Constituție:

„După mine, asta nu e o analiză corectă. Ceea ce pare că s-a întâmplat aici e că judecătorul a respins un mesaj din cauza simplității cu care acesta a fost exprimat. Cu toate acestea, alte curți, inclusiv Curtea Supremă a Statelor Unite, au recunoscut că pînă şi cele mai simple acțiuni pot fi foarte expresive. Intră în această categorie semnarea de petiții, ceea ce înseanmnă doar scrierea numelui propriu, fără a alege nici un alt cuvânt. Adopți mesajul altcuiva. Dar semnînd petiția, îți exprimi sprijinul pentru subiectul ei.”

Hermes aminteşte că potrivit Curții Supreme, pînă şi arderea unui steag național este o libertate de exprimare apărată de Constituția americană.

Există mai puține decizii judecătoreşti legate de apărarea libertății de exprimare în spațiul virtual, dar Curtea Supremă a adoptat cel puțin una care e hotărîtoare în acest domeniu. A fost vorba de Legea împotriva Indecenței în Comunicațiile federale, potrivit căreia un anumit conținut online, cum ar fi website-urile explicite sexual, ar trebui cenzurat. Toți cei nouă judecători ai Curții Supreme din Statele Unite au fost de acord că a interzice acest conținut este o încălcare a Primului Amendament.

Această decizie, spune avocatul Aden Fine de la Sindicatul American al Libertăților Civile, a deschis calea pentru ca Internetul să se transforme în incredibilul de divers univers online care e astăzi.

Fine recunoaşte că scriitorii Constituției de la sfîrşitul secolului 18 nu ştiau că într-o zi oamenii vor comunica în lumea virtuală apăsând pe un buton: „Nu asta a apărat în mod tradițional Primul Amendament, nu e nevoie de prea multă jurisprudență aici”, spune Fine, dar adaugă că asta nu înseamnă că folosirea butonul „like” nu se califică pentru a fi apărată de Primul Amendament, şi că e posibil ca judecătorul din Virginia să nu fie, din nefericire, prea familiarizat cu noile tehnologii.

Experții în justiție spun însă că acest caz e un excelent candidat pentru recurs.

Nu e nevoie probabil să vă sugerm să recomandați pe Facebook acest articol, sau să dați click pe butonul „like” când vă întâlniți cu el pe această rețea de socilizare online.

:)
XS
SM
MD
LG