Linkuri accesibilitate

Este nevoie de multă răbdare în lucrul cu instituţiile publice din Republica Moldova


Jurnalul săptămânal cu Veaceslav Balacci.

S-a născut la 23 aprilie 1980 pe malul Prutului, în satul Vadul lui Isac, raionul Cahul, în familia unui profesor de istorie şi drept, şi a unui medic. A absolvit în anul 2002 Facultatea şi Filiera Francofonă de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, cu specializarea Drept internaţional. A activat în calitate de lector universitar la Universitatea Real - Umanistică şi la Serviciul Vamal al Republicii Moldova, urcând treptele ierarhice de la funcţia de inspector al Vămii Cahul, până la cea de şef de direcţie a Aparatului Central. Pe fundalul scandalului legat de opunerea schemelor de import fraudulos al cărnii trece în sectorul non-guvernamental, în calitate de expert independent şi consultant în materie de tranzacţii economice internaţionale, drept economic şi drept vamal. Membru al Asociaţiei Obşteşti „REALITATE şi ADEVĂR”. Blogger, sau pur şi simplu explorator al realităţii, preocupat mereu de căutarea adevărului.

Domenii de interes: drepturile omului pe segmentul economic, aparatul birocratic de stat, combaterea corupţiei şi protecţionismului, integrarea europeană, procesul politic.

Valori: Integritatea, Onestitatea şi Verticalitatea. Duşman înverşunat al prostiei, obrăzniciei şi lăcomiei omeneşti.

Luni

Partea activă a unei zile de muncă începe conform tradiţiei de familie la 06.20. Ziua este una importantă pentru familia Balacci, deoarece azi fiica are test la matematică, pentru promovarea la ciclul gimnazial de studii. Respectiv, luăm micul dejun în ritm alert şi care mai cu emoţii, care cu o abordare mai de rutină, ne urăm reciproc o zi şi o săptămână plină de succes şi realizări frumoase. În drum spre birou încerc să-mi aranjez şi updatez agenda zilei şi săptămânii, la început în gând, iar apoi pe gadget-urile pe care le pot utiliza stând într-un picior în maxi-taxi-ul de pe ruta nr.102 din capitală.


A propos de rutieră, din nefericire sau invers, acest mijloc de transport pe care deseori sunt în situaţia de a-l folosi dimineaţa, îmi accentuează spiritul civic şi dorinţa de a schimba lucrurile în această ţară. De rapid e rapid, dar de şi-ar asuma mai multă cultură şi respect faţă de lege proprietarii rutelor şi respectiv autorităţile ar fi perfect. În fine, nu există minus fără plus (conform teoriei conservării energiei), a propos de impactul asupra spiritului combativ, care este indispensabil pentru cei implicaţi mai mult sau mai puţin direct în realităţile din domeniul activităţii civice pe sectorul non-guvernamental.

Ajung la birou cu o mică întârziere, la 08.05. Îmi salut colegii şi încercăm să punem la punct o mini-volantă, care seamănă mai mult cu un draft de plan de activităţi pentru startul de zi şi săptămână, discutat amical la o cafea tradiţională, în paralel cu mini-dezbateri la subiectul evenimentelor socio-politice petrecute în week-end în societatea moldavă. OK, recunosc că uneori se mai strecoară în lista subiectelor discutate şi unele... aşa, mai mondene... Asta contrar specificului volantelor clasice, pe care le-am deprins activând în serviciul public, într-o instituție cu regulament sever, şi cu epoleţi. Deşi am avut ocazia să cunosc tradiţiile cu adevărat dictatoriale statuate la nivel de management în instituţiile publice, sunt adeptul principiului creditului de încredere, cu care îmi place să-mi tratez colegii.

Şi îmi place să abordez oamenii mai mult în calitate de colegi şi prieteni, respectiv mai puţin de subalterni, clienţi, concurenţi sau oponenţi. Dar, ca să nu par prea „mieros”, o să menţionez că prefer totuşi să combin acest principiu cu cel al auditului intern şi evaluării periodice a performanţelor de echipă. Aproape ca la Machiavelli, cu „scopul scuză mijloacele”, doar că în sensul pozitiv: principiul meu este „rezultatul, deadline-ul şi spiritul de responsabilitate contează”. Restul sunt mai puţin importante, sigur cu respect faţă de normele etice ale domeniului.

Cu referire la agendă, chiar pare a fi una foarte încărcată şi asta probabil în contextul perioadei specifice, de sărbători de mai, care iată fură ziua de miercuri a săptămânii. Nu putem fixa lucruri prea formalizate pentru această zi, respectiv va trebui să facem faţă unei săptămâni de muncă de 4 zile, dar cu sarcini cât pentru 6. Avem cu desăvârşire prea multe sărbători, de se cruceşte toată lumea din afară. Şi nu doar în Codul Muncii, dar şi din astea profesionale, ca să nu mai vorbim de calendarul ortodox sau aniversarea zilelor de naştere, care paralizează la propriu colective întregi de muncă. Nu avem nimic de făcut decât să încercăm să aglomerăm sarcinile pentru celelalte zile, astfel încât ziua tradiţional deloc uşoară de luni se transformă în una chiar aglomerată. Pornim de la 8 poziţii în agendă. Hm... Ambiţios! Să vedem ce reuşim. Fixăm o volantă cotidiană de bilanţ, orientativ pentru ora 18.00 şi energizaţi de cafea şi bună dispoziţie plecăm pe programul personal al fiecăruia, format pe baza agendei comune.

Eu rămân la birou şi iarăşi conform unei deprinderi formate încă de pe când devenisem birocrat la stat, dedic primele 30 min. de după planificarea zilei unui tur prin agenda socio-politică a zilei. Un mare merci internetului şi reţelelor de socializare la acest capitol. Cu ajutorul lor, fac un tur prin portalurile de ştiri, citesc 2-3 articole de pe bloguri şi finalizez prin verificarea poştei electronice (sunt nu mai puţin de 5 căsuţe poştale pe care le gestionez). Între timp sunt informat telefonic de către una din organizaţiile de recepţionare şi distribuire a ajutorului material pe proiecte de asistenţă socială, că la una din vămile moldoveneşti se tărăgănează deja pe parcursul a 8 zile vămuirea unui lot de ajutor umanitar. Iau legătura cu brokerul vamal care se ocupă de procedurile de declarare şi încerc să mă implic în monitorizarea cazului.

Sînt nevoit să încep agenda propriu-zisă a zilei prin a recupera „cozile” de săptămâna trecută. Mă ocup de un feed-back la offline-ul cu parlamentarul Vlad Plahotniuc, aşteptat de 2 ani la Chişinău şi la care am participat (cu ceva peripeţii) joia trecută. Articolul l-am început vineri, lucrat în week-end şi urmează a fi pus la punct şi postat azi, pentru a nu pierde unda de actualitate. Reuşesc, dar îmi ia ceva timp să decid în privinţa redactării replicii pentru cel pe care l-am botezat „patriarhul bloggerimii moldoveneşti” şi care m-a „onorat cu atenţia” într-o postare pe blogul său chiar în timpul off-line-ului, într-un mod cam răutăcios. Decid până la urmă în a combina între sfatul pe care-l aud în permanenţă de la părinţi: „nu-ţi pune mintea cu nebunii şi cei rău intenţionaţi” şi datoria de a replica bărbăteşte şi inserez în articol o scurtă replică „înaltpreasfinţitului”.

După prânz revin asupra agendei şi dau curs unei întâlniri planificate cu o durată de 30 min., cu un operator economic, care ne-a sesizat referitor la o ilegalitate la care a fost supus de către una din instituţiile publice, dar întâlnirea durează până la ora 15.00.

Finalizez ziua de muncă cu lucrul la proiectele de consultanţă. La 18.00 constatăm cu satisfacţie realizarea tuturor punctelor de pe agendă, cu ceva rezerve.

Marţi

Încep ziua de muncă tradiţional la birou, după care ies la o întâlnire de schimb de informaţii şi impresii cu unul din colegii de societate civilă, referitor la domeniile noastre de activitate. Centrul oraşului este ultra-aglomerat. Din cauza ambuteiajelor, ajung la locul întâlnirii cu o întârziere de 10 min., lucru absolut nepermis pentru mine. Prezint colegului scuzele de rigoare şi mai pierdem încă vreo 5 min. prin a critica vehement autorităţile municipale pentru că sunt impotente pe domeniul fluidizării traficului în oraş.

Continuu cu o întâlnire planificată cu un om de afaceri străin care abordează intrarea pe piaţa moldovenească în domeniul activităţii de import-export. Mă strădui să-l informez referitor la elemente din legislaţia care reglementează această activitate, dar şi practica aplicabilă de organele de control. Mă strădui s-o fac cu o obiectivitate maximă, dar aşa ca să nu-l sperii şi s-o ia la fugă din Chişinău, cum se întâmplă de atâtea ori.

La revenire în birou, găsesc un coleg într-o discuţie cu o doamnă, fostă colaboratoare din serviciul public, care din cauza unei boli a ajuns într-o situaţie financiară deplorabilă. A venit să ne ceară ajutor... financiar, măcar 400 de lei. Îndemnizaţia de invaliditate nu-i ajunge nici măcar pentru tratament. Trist. Încercăm s-o încurajăm şi s-o ajutăm, să facem demersuri în adresa instituţiilor abilitate cu protecţia socială.

După prânz, mă documentez în privinţa specificului reglementărilor pe un domeniu de activitate, pe care un producător mi-a solicitat asistenţa. Găsesc timp să lucrez şi la un alt proiect de consultanţă, în care îmi arde un deadline.

Am o rundă de convorbiri telefonice, destul de lungă, cu întrebări-răspunsuri referitor la practica vamală.

De pe la orele 15.00 deja se simte că este o zi prealabilă unei zile de sărbătoare. La instituţiile publice deja nimeni nu mai e de găsit. Mă concentrez pe lucrul la dosarele de consultanţă şi asistenţă.

Ora 19.00 mă prinde încă la birou. Fac un tur prin facebook şi reuşesc să prind câteva dezbateri interesante despre realităţile din comunitatea de bloggeri şi viaţa social-politică din Moldova. Mă implic în câteva discuţii pe marginea proiectului aşa-numitei legi anti-discriminare şi mă conving încă o dată că politicienilor moldoveni le-a reuşit performanţa de a distrage atenţia societăţii de la gravele probleme socio-economice cu care se confruntă societatea moldovenească. Proiectul legii s-a lovit de un zid de homofobie, dogme şi prejudecăţi, care pare a fi un lanţ prea dificil de rupt pentru o ţară care pe de o parte tinde spre Uniunea Europeană, iar pe de alta loveşte în valorile europene. Citesc câteva articole foarte bune din presa electronică.

Miercuri

Zi de sărbătoare. Chiar zi de sărbători, unii sărbătoresc Ziua Europei, alţii Ziua Victoriei. Unii chiar pe ambele! Zi care mai mult dezbină decât uneşte societatea moldovenească. Cam la fel cum e cu serbarea sărbătorilor de iarnă pe stil nou şi vechi. Oricum, prindem şi noi un avantaj şi începem ziua mai târziu ca în zilele clasice de muncă, la 07.30. Improvizăm un mic dejun în familie mai prelungit şi special. Închegăm în timpul micului dejun şi o discuţie interesantă la subiectul sărbătorilor marcate azi. Părerea copiilor e că trebuie să ne concentrăm doar pe una din ele. Găsim însă consensul la subiectul respectului pe care-l datorăm celor care şi-au pus vieţile pe altarul păcii. Mai ales că unul din străbunii lor a fost participant activ al Războiului Doi Mondial fiind înrolat în Armata Roşie, iar un altul şi-a făcut serviciul militar în Armata Română. Cădem însă cu toţii de acord, că Ziua Europei este cea care trebuie să unească toată societatea şi toate naţionalităţile.

La 09.00 fiica are ore la şcoala de limbi străine pe care o frecventează şi care se pare că nu ţine cont de graficul de sărbători, iar eu merg la oficiu şi profit de perioada calmă pentru a mă ocupa de dosarele de consultanţă şi de unele analize şi investigaţii în curs.

Unul din colegi mă telefonează şi îmi sugerează să văd un articol din presa electronică. Rămân stupefiat să văd un articol pe unul din portalurile de ştiri care a preluat secvenţe din ultimul meu articol de pe blog, admiţând o traducere absolut trunchiată a acestora în rusă. Îmi fixez în agenda zilelor următoare soluţionarea chestiunii care ţine de solicitarea dezminţirilor.

Studiez şi materialele dosarului meu în contencios administrativ cu Serviciul Vamal, următoarea şedinţă de judecată în cadrul căruia fiind fixată pentru următoarea zi de luni. Paradoxal, dar datorită faptului că telefoanele sunt mai silenţioase decât în zilele lucrătoare, productivitatea muncii este una foarte bună.

A doua jumătate a zilei o dedic familiei.

Joi

Ziua de muncă începe în ritm normal, la birou. Asta în pofida unei febre pe fundalul unei răceli prinse probabil din cauza vreunui curent în transport. Discutăm despre oportunitatea organizării unei şedinţe a Consiliului de Administrare a ONG-ului, pentru a putea fi propuse unele proiecte de hotărâri necesare activităţii.

La 10.00 primim în vizită un voluntar care s-a oferit să ne ajute cu anumite chestiuni tehnice care ţin de dezvoltarea paginii noastre web.

Sînt sunat la telefon de către unul din operatorii economici parteneri, care solicită o întrevedere extraordinară, pentru anumite consultări. Dau curs invitaţiei, chiar dacă asta îmi perturbează puţin agenda.

La 11.00 revin la birou, într-o şedinţă de asistenţă cu un cetăţean care ne solicitase ajutorul anterior, într-un caz care ţine de un abuz al organelor vamale moldoveneşti, care la efectuarea controlului vamal i-au deteriorat unitatea de transport şi refuză de a-l despăgubi în modul corespunzător. Cazul a ajuns pe rol la Curtea de Apel Chişinău.

După prânz mă ocup de prelucrarea unor informaţii interesante parvenite pe adresa ONG-ului din interiorul unei instituţii publice. Decidem să lansăm o nouă investigaţie.

Închei ziua de muncă cu un caz monitorizat de ONG. Încerc să iau legătura cu organul public implicat în acest caz şi nu reuşesc să dau de persoana responsabilă. Este nevoie de multă răbdare în lucrul cu instituţiile publice în Republica Moldova... Uneori ai impresia că abordezi un monstru, care e mai bine să fie lăsat să doarmă, decât să fie trezit. E nevoie şi de mult spirit şi curaj pentru a putea face faţă... Aşa şi nu reuşesc să dau de „nacialnik” până la orele 17.00. Pregătesc un demers în scris şi îmi transfer în agendă pentru a doua zi depunerea acestuia.

În drum spre casă sunt tot la serviciu. Asta datorită telefonului...

Vineri

De dimineaţă la birou încercăm să ne mobilizăm, pentru a epuiza agenda, ca să reuşim să lăsăm cât mai puţine „cozi” pentru săptămâna următoare.

Am o discuţie telefonică cu un operator economic care nu înţeleg ce şi-a dorit mai mult, să-mi solicite opinia referitor la o speţă din relaţiile sale cu organele de control, sau mai curând să fie ascultat şi el de cineva. Îşi varsă din plin amarul şi dezamăgirea în privinţa realităţilor moldoveneşti, fără a fi zgârcit şi la... expresii necenzurate. Nu-mi rămâne decât să încerc să-l consolez şi să-l încurajez să lupte în continuare pentru drepturile sale.

La 10.00 am o mini-conferinţă video prin skype, cu unul din partenerii din afara ţării, căruia îi acord consultanţă referitor la anumite chestiuni care ţin de normativele şi practicile de vămuire în Moldova.

Mă ocup de schiţarea unui nou articol pentru blog, care urmează să apară probabil săptămâna viitoare.

După prânz am un tête-à-tête la o cafea cu unul din foştii colegi de la Serviciul Vamal, pentru a realiza un schimb de informaţii şi păreri despre update-urile realităţilor din organele vamale moldoveneşti, implicit în privinţa unei noii reorganizări a acestora.

Ne vizitează la birou un cetăţean care ne sesizează în privinţa unui litigiu pe care-l are cu S.A. „Termocom”. Îl redirecţionăm spre Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, dar ne asumăm să monitorizăm şi noi cazul.

Mă deplasez spre studioul „Europa Liberă”, pentru a înregistra prezentul jurnal. În drum încerc să-mi bifez în gând realizările, dar şi eşecurile săptămânii. Final de jurnal. Să ne auzim cu bine!
XS
SM
MD
LG