Mi se pare că deputatul socialist Igor Dodon e deocamdată politicianul cel mai preocupat de proliferarea criminalităţii. Deunăzi Igor Dodon a declarat răspicat că situaţia criminogenă se înrăutăţeşte pe zi ce trece, că ministrul de interne Roibu ar trebui să le prezinte parlamentarilor un raport asupra stării de fapt. Şi asta pentru că „oamenii trebuie să se simtă în siguranţă”.
Mărturisesc că mă bucură preocuparea asta a lui Igor Dodon, mă bucură că un deputat se gîndeşte la siguranţa noastră. În ultimele luni, într-adevăr, se comit cam multe crime şi omoruri. Iar episoade de felul celui de la Orhei par decupate din perioada anilor ʼ90. Numai că se vor pătrunde oare de aceeaşi îngrijorare şi ceilalţi parlamentari? Pentru că de unul singur Igor Dodon nu va reuşi mare lucru, după părerea mea.
În altă ordine de idei, ideea rostită tot mai ritos în ultima vreme, aceea că dezmăţul a luat amploare după înscăunarea noii guvernări, că pe vremea comuniştilor era linişte şi pace, mi se pare foarte discutabilă. Nu a fost nici atunci o idilă, iar dacă e să fim sinceri, siguranţa s-a cam spulberat în zorii tranziţiei. Criminalii au prins la curaj imediat după prăbuşirea colosului sovietic. În debandada anilor ʼ90, dar şi apoi, după 2000, ei au profitat din plin de criza valorilor, de declinul economic, de corupţie, de dezagregarea societăţii, de salariile mici ale poliţiştilor. Crimele răsunătoare din ultima vreme sînt, de fapt, urmarea unei perioade de acumulare îndelungată a răului.
Am spus-o şi anterior: sîntem aici ca într-o junglă sau cel puţin ca într-un gang înghiţit de obscuritate. La ordinea zilei sînt baricadarea în propria gospodărie, şmecheria fără frontiere şi lupta crîncenă pentru supravieţuire. În atare condiţii, teamă îmi este că nici Igor Dodon, nici întregul Parlament, nu ne vor face să ne simţim în siguranţă.
Ar trebuie să se schimbe ceva pe toate palierele sociale, iar oamenii care locuiesc aici să se simtă membrii unei comunităţi care se mişcă spre un ţel. Dacă nu vom reuşi asta, mă tem să nu ajungem într-o zi în care fiecare individ să-şi asigure securitatea prin propriile lui mijloace, ignorînd cu desăvîrşire legile. Nu am ajuns încă acolo, dar nici improbabil viitorul ăsta nu pare acum.
