Mă uit uneori la imaginile pe care colegii de breaslă le transmit în zilele de naştere ale unor politicieni autohtoni importanţi. Sărbătoritul e felicitat de o mulţime de colegi partinici, de rivalii politici, de tot felul de funcţionari. Toţi cei care vin sînt cu zîmbetul pe buze, veseli, încrezători, binedispuşi, spirituali, şi îi oferă protagonistului buchete de flori imense şi scumpe, pe care nu orice muritor se încumetă să le cumpere. La aceste zile de naştere, rivalii politici se bat pe burtă, se trag de cravate, rîd împreună cu poftă şi glumesc de parcă nici nu ar exista între ei vreo neînţelegere. Cînd îi vezi atît de însufleţiţi şi joviali, îţi vine să crezi că interesul naţional îi uneşte, că interesul naţional e deasupra tuturor ambiţiilor de partid. Dar e bine să nu tragem concluzii pripite.
Vreau să fiu înţeles corect. Şi politicienii sînt oameni, şi politicienii au dreptul să se veselească, să chefuiască, să se distreze şi să rîdă la recepţii şi zile de naştere. Nu le contest dreptul ăsta. Eu altceva voiam să spun. Iată eu, un simplu muritor, tot văd, timp de 20 de ani, imagini de la asemenea reuniuni şi recepţii cu politicieni autohtoni binedispuşi, zîmbitori, încrezători, senini, eleganţi şi ţinînd în mîini buchete de flori scumpe. Şi nu ştiu cum se face că veselia şi încrederea lor nu mi se transmite deloc. Din contră. Ori de cîte ori îi văd felicitîndu-se şi sărutîndu-se pătimaş, mă simt descumpănit şi chiar copleşit de tristeţe. De ce?
Pesemne pentru că parada politicienilor satisfăcuţi şi petrecăreţi mi se pare într-o oarecare contradicţie cu rezultatele înregistrate de ţară în ultimii 20 de ani. Ei se tot felicită şi se îmbrăţişează, pe cînd Moldova nu mai poate scăpa de statutul de cea mai săracă ţară a Europei.
Înclin să cred că mulţi dintre guvernanţii sărbătoriţi şi felicitaţi cu surle de toată suflarea politică nu ar fi provocat mare vînzoleală dacă nu ar fi fost politicieni. Mă gîndesc că veselia şi încrederea lor, dincolo de ocazia invocată, are şi o motivaţie suplimentară. Oamenii aceştia fac parte din tagma politicienilor, iar apartenenţa la această tagmă îi uneşte şi îi face mai fericiţi. Politica e unul din puţinele domenii din Moldova care îi poate aduce omului siguranţa zilei de mîine. Ajuns acolo, evadezi parcă din cotidianul cenuşiu al simplilor muritori. În fond, nimic rău nu e în asta. Păcat doar că ţara pare să nu se mişte nicăieri, în ciuda înfrăţirii şi încrederii care tronează în arena politică.
