Linkuri accesibilitate

Principiile morale elementare nu sînt vehiculate atît de mult cum e războiul împotriva minorităţilor sexuale


Jurnalul săptămânii cu Mariana Buruiană.


Luni

Agitaţia a început de dimineaţă, cu toate că e luni şi declarată zi liberă şi aş fi putut să profit la maxim de TV, pentru că în ultima perioadă nu am avut timp să privesc un film bun, să ies cu familia şi prietenii la iarbă verde, am petrecut ziua curăţind casa şi schimbînd garderoba de iarnă cu cea de vară. De fapt nu m-a surprins ideea matinală de curăţenie într-o zi liberă, fac asta deseori, gîndindu-mă la cîtă lume petrece relaxîndu-se în aceste zile.

Seara, am răscolit alertată site-rile de ştiri, nu ştiam ce s-a întîmplat cu lumea toată ziua, am sunat părinţii şi am mers la culcare cu fermecătoarea imagine a buchetului de liliac mov aranjat de mine în camera de zi, care şi-a extins mirosul toată casa.

Marţi

1 Mai, Ziua Muncii, declarată Sărbătoare Naţională, nu ştii cum pentru alţii, dar pentru mine nu e zi deloc deosebită, în afară de faptul că ai liber şi poţi să faci altceva decît să mergi la serviciu.1 Mai are un miros sovietic, cu toate că are rădăcini americane, îmi aduc aminte, că nici în copilărie părinţii nu sărbătoreau, şi nici chiar bunica, cred că din motivul declaraţiilor şi marşurilor roşii asociate cu 1 Mai, care pentru familia mea din totdeauna au creat un disconfort.

Dimineaţa am mers la Hînceşti, în satul Mereşeni, satul natal al soţului meu, întotdeauna avem motive destule pentru a reveni aici, pentru a revedea părinţii şi a-i ajuta pe lîngă gospodărie, dar şi pentru a savura din bucatele gustoase ale mamei soacre. Ajunşi acolo, în curtea casei ne-a întîlnit o albă ploaie de flori de măr, care ne-a colorat plăcut ziua.
Peisajul primăvăratec al dealurilor şi pădurilor, dar şi drumurile recent reparate ne-au ţinut o companie deosebită, şi au animat armonios mica noastră călătorie. Seara am fost bulversată de rezultate unor sondaje, care aveau diferite titluri în diferite surse, dar cam toate reflectau ideea că România este un duşman al Republicii Moldova. Răspunsul meu la propria întrebare „de ce?” încă nu l-am găsit.

Miercuri

Începe adevărata muncă, asta a fost gîndul meu de dimineaţă. La staţia de troleibuze am cumpărat un buchet de liliac alb, ca să nu uit gustul placut de casă. Ocupaţiile mele au fost diverse ca formă, de la şedinţe interne, întrevederi oficiale pînă la munca în faţa computerului.

Spre seara am mers la ziua de naştere a prieteniei mele, o fiinţă la fel de minunată ca anotimpul de primăvară. Cu toate că vorbim adesea cîte o oră pe zi, totuşi întîlnirile generează noi şi noi discuţii. Acolo am revăzut cunoştinţe mai vechi, dar şi am întîlnit oameni mai noi.

Mai târziu vorbeam cu o distinsă personalitate din domeniul drepturilor omului despre şansele de aprobare a Legii Antidiscriminare, despre moralitatea oamenilor, a acţiunilor, a legilor, şi cîtă morală există în democraţia Republica Moldova şi aspiraţiile ei europene.

Nu ştiu în ce măsură sistemul moral naţional este dictat de religia creştină, fiindcă nişte principii morale elementare ca „nu omori!", „nu fura!" şi aşa mai departe nu sunt atît de vehiculate zi de zi, în comparaţie cu războiul îndreptat către minorităţile sexuale.

Din amestecul tuturor subiectelor discutate, am rămas cu o întrebare retorică. Dacă viaţa asta înseamna a accepta o gramadă de lucruri care nu ne plac, şi cu care nu suntem de acord în speranţa unei recompense într-o altă viaţă, atunci înseamnă ca, de fapt, creştinismul ne îndeamnă să acceptăm o gramadă de lucruri fără să ne ofere o explicaţie foarte bună pentru ele?!

Joi

Şedinţele de lucru au fost pe ordinea de zi. Am participat la şedinţa privind organizarea şi desfăşurarea examenlui de Bacalaureat, prezidată de Viceprim-ministru. Participanţii au fost mai speciali, în comparaţie cu alte dăţi la acest gen de şedinţe, de rînd cu autorităţile au participat reprezentanţi ai elevilor, studenţilor şi părinţi, cei care de fapt simt pe pielea lor greutatea şi senzaţiile examenelor.

După care a urmat o şedinţă privind organizarea Zilei de 1 iunie, Ziua Internaţională a copiilor, apoi şedinţe şi tot şedinţe diverse. Seara, destul de epuizată, mă gindesc că am nevoie de o vacanţă.

Vineri

Mi-am luat întreg pachetul de ziare, îmi place mult vineri, nu că ar fi ultima zi lucrătoare a săptămînii, ci fiindcă pot să citesc presa, şi mă gândesc la cît de generoase sunt persoanele din Cancelaria de Stat, responsabile de asigurarea cu ziare.

Am obţinut o culegere importantă de date şi am o imagine perfectă a săptămînii care-şi numără ultimele zile.
Am luat un prînz plăcut cu colegele de birou, şi am vizitat Expoziţia „Mass media şi copii” instalată lîngă Havuz. Mă bucură mult că această expoziţie devine deja o tradiţie necesară şi care confirmă faptul că protecţia şi promovarea drepturilor copilului reprezintă un subiect important pe agenda publică.

Dealtfel, am savurat priveliştea plină de copii şi tineri care-şi petrec timpul liber în Parcul Ştefan cel Mare şi am revenit la birou.

*Născută la 12 mai 1985, în satul Balatina, raionul Ialoveni. A făcut studii la Universitatea de Stat Moldova, facultatea Limbi şi Literaturi Străine. Are Masteratul în Jurnalism şi Stiințe ale Comunicării. Consilier al Viceprim-ministrului pe probleme sociale. Expert internațional în politici de tineret.

XS
SM
MD
LG