Linkuri accesibilitate

De ce întîrzie justiția moldoveană să facă dreptatea în cazurile legate de evenimentele de la 7 aprilie 2009?


Interviu cu avocata Natalia Moloşag.

Victimele torturii după protestele din capitală din aprilie 2009 suportă înfrângere după înfrângere în justiţie. Cel puţin aşa văd lucrurile avocaţii acestor victime, precum este şi invitata noastră matinală, Natalia Moloşag, membră a biroului asociat de avocaţi publici. Pretext pentru dialogul nostru îl va constitui o decizie dată ieri de Curtea de Apel urmare a plângerilor surorilor Oxana şi Ludmila Radu.

Europa Liberă: Dnă Moloşag, bună dimineaţa. Sunteţi avocata care reprezentaţi în instanţă interesele surorilor Oxana şi Ludmila Radu, cele care afirmă că au fost maltratate de poliţie în timpul tulburărilor din aprilie. V-aş ruga, întâi de toate, să rezumaţi cazul clientelor dv. ca să înţelegem de ce anume s-au plâns ele în justiţie.

Natalia Moloşag:
Surorile Radu s-au plâns că în noaptea de pe 7 spre 8 aprilie, fiind reţinute ilegal în Chişinău, au fost transportate al Comisariatul General de Poliţie, unde au fost supuse unor serii de acţiuni procesuale, în cadrul cărora au fost supuse torturii. Nu dau noţiunea de „maltratare” deoarece noţiunea de maltratare presupune acţiuni de maltratare fizică. Fetele, însă, au fost supuse torturii psihologice, şi anume au fost dezbrăcate, au fost batjocorite, au fost defăimate şi au suferit foarte mult deoarece le-a fost înjosită demnitatea umană.

Europa Liberă: Încă vara trecută, dacă îmi amintesc eu bine, prima instanţă a recunoscut că s-au întâmplat aceste lucruri, pronunţând o sentinţă în urma plângerii surorilor Radu, una de condamnare a poliţiştilor Vitalie Dolguş şi Mariana Ţurcanu Tudor la şase şi cinci ani de închisoare cu suspendare. A fost prima condamnare în dosarele legate de acele evenimente. Ieri procesul a continuat la Curtea de Apel Chişinău. Ce a decis Curtea de Apel şi ce ar putea urma?


Natalia Moloşag: La Curtea de Apel au fost examinate apelurile înaintate atât de către procuror, cât şi de către noi, dar au fost prezente printre apeluri şi apelurile inculpaţilor.

Europa Liberă: Deci, toţi au făcut apel…

Natalia Moloşag:
Toţi au făcut apel. Apelul procurorului, al nostru şi al unuia dintre inculpaţi au fost respinse ca neîntemeiate. Un singur apel a fost admis parţial, cel al inculpatului Dolguş, în care se menţiona despre faptul că aplicarea pedepsei de 6 ani ar fi foarte mare şi instanţa i-a admis parţial, i-a micşorat acest termen la 5 ani închisoare cu suspendare condiţionată.

Europa Liberă: De ce credeţi că pedeapsa respectivă ar fi prea blândă, că aşa aţi lăsat de înţeles?

Natalia Moloşag: Conform Codului Penal, pedeapsa trebuie să fie aplicată pentru a fi restabilită echitatea socială. Consider că în acest caz nu a fost stabilită echitatea socială faţă de clientele mele, surorile Radu. Şi desigur că în comparaţie cu alte pedepse aplicate, pe alte infracţiuni, faţă de alte persoane, este mult prea blândă faţă de actele comise.

Europa Liberă: Vă referiţi la alte persoane care au suferit la 7 aprilie sau în general?

Natalia Moloşag:
În general, aplicarea pedepselor de către instanţele de judecată nu este uniformă şi nu este, noi considerăm, corectă.

Europa Liberă: Biroul de avocaţi la care lucraţi s-a ocupat de 17 cazuri similare. Dvs. personal mai aveţi pe rol câteva dosare de acestea. Dacă v-aş ruga să formulaţi o concluzie, despre cum evoluează ele în justiţie, ce aţi spune?

Natalia Moloşag:
Aceste cazuri nu au trecut toate prin instanţa de judecată, deoarece majoritatea lor au fost finisate la urmărirea penală, ori nici urmărirea penală nu a fost pornită. În cadrul biroului meu a fost un asemenea caz, cel al lui Taraburcă, pe care recent Moldova l-a pierdut la CEDO şi în care a fost refuzată urmărirea penală în cadrul Republicii Moldova, dar a fost recunoscută violarea articolul 3 şi 6 la CEDO.

Europa Liberă: Deci, există o categorie de cazuri care nici nu au fost admise şi alea au mers direct la CEDO pe acest motiv probabil…

Natalia Moloşag:
Nu toate au mers la CEDO, deoarece oamenii nu mai au încredere şi s-au refuzat…

Europa Liberă: Am înţeles. Şi mai există o categorie, precum cel al Oxanei şi Ludmilei Radu, care sunt acum în instanţe?

Natalia Moloşag:
Mai sunt şi cazuri suspendate care stau acum în arhivele Procuraturii şi se prăfuiesc deoarece nu a fost posibil de a identifica persoanele care au aplicat acţiuni de tortură.

Europa Liberă: O justiţie întârziată este de fapt o justiţie zădărnicită, spunea cineva cu referire la justiţia care se face în cazurile de tortură legate de 7 aprilie în termene departe de a fi rezonabile. Mulţi dintre jurişti cred că progresul pe aceste cazuri este foarte şi foarte nesatisfăcător. Dacă ar fi să rezumaţi dv. motivele, ce aţi indica în primul rând?

Natalia Moloşag:
Cazurile iniţial au fost examinate greşit şi în termene foarte mari. Cunoaştem că cazurile de tortură urmează a fi examinate rapid, deoarece probele dispar, probele sunt distruse de oamenii cointeresaţi şi ştim că în cazurile legate de 7 aprilie aşa şi a fost. În cazul surorilor Radu au dispărut procesele verbale de percheziţie din dosarele în care fetele au figurat în calitate de contravenienţi şi ne-a fost greu să demonstrăm că anume această persoană a întocmit aceste procese verbale de percheziţie şi aşa mai departe. Şi multe alte probe au dispărut în timp. Ancheta să fi fost făcută la timp, probabil nu ar fi fost o problemă atât de mare. Însă, cum ancheta a durat doi ani, al treilea - instanţa de judecata şi asta deja a fost o durată destul de mare.

Europa Liberă: Şi dată fiind această situaţie, am putea anticipa că multe din aceste cazuri nu-şi vor vedea o dezlegare?

Natalia Moloşag:
Noi deja suntem convinşi că multe cazuri nu vor vedea dezlegare, deoarece oamenii au renunţat la a mai stabili ceva, a mai cere ceva, a mai stabili vinovaţii…

Europa Liberă: Din cazurile care au deja câte o decizie judecătorească până acum, este într-adevăr o situaţie caracteristică acestor cazuri faptul că poliţiştii obţin termene prin suspendare? Mi-amintesc cazul lui Sergiu Creţu…

Natalia Moloşag:
Da, în cazul lui Sergiu Creţu, care la fel a fost clientul meu, de asemenea a fost prea blândă sentinţă, consider eu. Însă oricum am considerat o victorie decizia Curţii de Apel din 2 aprilie, deoarece prima instanţă a dat sentinţă de achitare pe poliţistul care l-a maltratat pe Sergiu. Deoarece Sergiu într-adevăr a fost maltratat. Adică nu a fost supus unei torturi psihologice, dar a fost maltratat fizic, a avut leziuni corporale, a suferit şi psihic, şi fizic. Şi o pedeapsă de 2 ani cu suspendare condiţionată este mult prea blândă pentru acţiunile prin care a trecut Sergiu.

Europa Liberă: Unii dintre clienţii dvs., precum sunt şi surorile Radu, au depuse plângeri şi la CEDO. De ce, din moment că s-ar părea că nu s-au trecut toate instanţele de acasă?

Natalia Moloşag:
Nu este adevărat că nu au trecut. Problema e că iniţial pe dosarul surorilor Radu figurau trei poliţişti care au acţionat în noapte de pe 7 spre 8 aprilie ilegal faţă de surorile Radu. Însă, unul din poliţişti a fost scos de sub urmărirea penală la etapa urmăririi penale, în legătură cu faptul că acţiunile efectuate de dumnealui nu au at8ins gradul de severitate - aşa era conţinutul ordonanţei de scoatere de sub urmărirea penală. Această ordonanţă a fost atacată la judecătorul de instrucţie, el a lăsat în vigoare această ordonanţă şi nu ne-a mai rămas nimic decât a merge la Curtea cu această ilegalitate, având o încheiere irevocabilă, adică trecând toate posibilele etape la nivel naţional.

Europa Liberă: Încet-încet, aceste cazuri ajung la CEDO. Aţi putea anticipa când toate vor ajunge acolo?

Natalia Moloşag:
Noi sperăm că totuşi vom găsi probabil şi la nivel naţional o reabilitare a acestor victime, însă dacă vor pleca toţi la CEDO şi Curtea Europeană va recunoaşte violarea drepturilor acestor persoane de către statul Moldova, eu cred că o să fie complicat pentru bugetul nostru.

Europa Liberă: Să sperăm că toată lumea îşi va găşi dreptatea acasă. Dnă Moloşag, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG