Linkuri accesibilitate

Oamenii luminaţi nu pot să apară fără lectură.


Umila mea părere e că cel mai frumos rezultat al vizitei preşedintelui Timofti la Bucureşti e milionul de cărţi dăruit Republicii Moldova. În anii neguroşi ai tranziţiei, mulţi au fost conducătorii moldoveni care au cheltuit banii statului pentru interminabile vizite în străinătate. Şi mărturisesc că eu unul nu prea întrezăream deseori mare folos de pe urma acestor voiajuri pe banii contribuabililor. Pe cînd proaspătul preşedinte reuşeşte, iată, din a doua călătorie, să aducă ţării ceva palpabil – un milion de cărţi!

Admit că unii mari experţi în probleme geopolitice vor zîmbi sau chiar vor strîmba din nas la auzul acestei ştiri, dar eu sincer cred că un milion de cărţi e o mare bogăţie pentru Moldova, care poate da roade mai mari decît un milion de cartofi, de pildă. Asta dacă vom valorifica informaţia conţinută de acest milion de volume. Declar că la fel de mult m-aş bucura dacă politicienii autohtoni ar mai aduce în Moldova alte milioane de cărţi în limbile rusă, engleză, franceză, italiană.

Cum nu am nici o îndoială că aceste volume vor ajunge în bibliotecile din Republica Moldova, cum vor mai veni pesemne cu timpul şi alte cărţi, problema principală rămîne LECTURA.

Nu e o taină faptul că ultimii 20 de ani i-au îndepărtat pe copii şi tineri de lectură. Într-o societate care seamănă a junglă, în care profesionalismul şi studiile au fost eclipsate de burta plină, cultul puterii şi corupţie, să citeşti a devenit o ocupaţie de rîsul curcilor, o pierdere de timp. Unde mai pui că universitatea poate fi absolvită cu lejeritate, dacă ai buzunarul gros, iar cumetrii îţi vor asigura pe urmă un loc de muncă bunicel, chiar dacă nu ai citit mai mult de trei volume în viaţa ta.

Mi se pare de domeniul evidenţei faptul că dezastrul din ultimii 20 de ani are o legătură directă cu devalorizarea cărţii, cu pierderea obişnuinţei de a citi. Ţara are nevoie nu numai de investiţii şi de efort fizic, ci şi de oameni luminaţi, care nu pot să apară fără lectură. De aceea, o prioritate a statului trebuie să fie reabilitarea cărţii, stimularea tinerilor care citesc, înnoirea fondului de cărţi din bibliotecile săteşti. Era doar o vorbă pe vremuri – ai carte-ai parte. Ea pare vetustă şi amuzantă acum, fireşte, dar ar trebui s-o reinventăm cumva.
XS
SM
MD
LG