Linkuri accesibilitate


De regulă nimic nu pare mai simplu decît politica. Dacă ești deștept, frumos, integru, bun vorbitor, muncitor, priceput la oameni dar și la economie, administrație, legislație, istorie, geografie, limbi străine și fotbal, lumea te alege. După care te duci la treabă, faci legi, dai bani, îi pedepsești pe dușmani, în special dacă sînt ai poporului, te întîlnești cu alți politicieni pe care îi farmeci cu atuurile tale, ești iubit de propriul partid, birui în dezbaterile televizate, lumea te iubește și te alege iar.

Pentru o ilustrare cît mai fidelă a vieții de politician, putem lua ca exemplu un caz proaspăt din Franța, o țară mare și rodată în politică. Duminică are loc turul doi al alegerilor, în care va fi decis numele noului Președinte. Se bat un conservator, președintele în exercițiu Nicolas Sarkozy, și François Hollande, șeful Partidului Socialist. Toate sondajele și calculele spun că Hollande va cîștiga.

Nimic nu e sigur dar Hollande e favorit. Mai interesant e cum s-a ajuns aici. Criza economică europeană a mîncat destule procente de la Sarkozy și l-a împins în față pe Hollande, un socialist care promite ca orice socialist ajutoare mai mari și locuri de muncă mai sigure. Dar cheia e la Marine Le Pen, președinta Frontului Național, un partid de dreapta radical care s-a mai cumințit, a răscolit patriotismul francez și a adunat aproape 20% în primul tur. Marine Le Pen a ieșit din cursă dar a devenit arbitrul turului doi. Dacă cei ce i-au dat votul în primul tur votează în turul doi cu Sarkozy sau cu Hollande, atunci Sarkozy sau Hollande devine Președinte. Problema unui vot pentru socialistul Hollande nu se pune. Toată lumea știe că susținătorii dnei Le Pen ar trebui să voteze cu Sarkozy care e, măcar în teorie, de dreapta sau, mai sigur, nu e în nici un caz de stînga. Aici începe problema.

Marine Le Pen a anunțat că va da consemnul de vot la mitingul organizat la Paris, de 1 Mai. Simplu și automat? Recomandare logică de sprijin de la extrema dreaptă pentru dreapta? Da, dar numai în ordinea aparentă care spune că politica e un joc ordonat iar politicienii au în față decizii elementare pe care le pot rezolva folosindu-și fondul de cinste, caracterul și alegătorii. Decizia aflată în fața dnei Le Pen pînă în dimineața zilei de 1 Mai e o dramă politică tipică. Asta nu înseamnă că soluția aleasă e corectă sau că dna Le Pen e, deodată, de simpatizat suplimentar. Dar înseamnă că opinia comună despre politică e, de multe ori, greșită, pentru că simplifică, subestimează sau chiar nesocotește o dificultate fundamentală.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG