Linkuri accesibilitate

Fazil Say: un pianist ateu în fața justiției din Turcia


Pianistul Fazil Say (Foto: hr/Deniz Kaplan)

Pianistul Fazil Say (Foto: hr/Deniz Kaplan)

Fazil Say: „Sînt, probabil, prima persoană din lume care să facă obiectul unei anchete judiciare pentru a se fi declarat un ateu.”


„Cred că a venit vremea să mă mut în Japonia. Cînd am spus că sînt ateu, toată lumea m-a insultat, iar autoritățile judiciare s-au aruncat pe tot ce scrisesem pe Tweeter. Sînt, probabil, prima persoană din lume care să facă obiectul unei anchete judiciare pentru a se fi declarat un ateu.” Afirmațiile, făcute săptămîna trecută într-un interviu cu ziarul „Hurriet” (și preluate imediat de agențiile de presă internaționale), îi aparțin pianistului turc Fazil Say.

Intreaga istorie pare să semnaleze radicalizarea în curs a lumii politice conservatoare din Turcia, al cărei obiect de presiune -, cu intenția s-ar spune de a crea un precedent și un exemplu -, a devenit o personalitate, pianist și compozitor de talent, cunoscut lumii internaționale și, în parte, și unora dintre melomanii români, grație în special colaborărilor sale repetate cu violonista originară din R. Moldova, Patricia Kopatcinskaia.



Fazil Say s-a născut în 1970 la Ankara, fiu al unui cunoscut scriitor și editor muzical, cu convingeri comuniste. Absolvent al Conservatorului local la clasa de pian și compoziție în 1987 și-a continuat studiile la Academia de Muzică din Düsseldorf unde, în 1991, a obținut o diplomă de „solist de concert”. A predat ulterior la Academia de Muzică și Arte din Berlin. Cîștigător al unor competiții internaționale pentru tinerii soliști atît în Europa, cît și în Statele Unite, la New York (în 1994 și 1995), cariera sa s-a dezvoltat ascendent, invitat al unor mari orchestre filarmonice și compozitor relativ prolific de oratorii, concerte pentru pian și alte piese orchestrale, unele din ele comenzi ale unor instituții muzicale de prestigiu, cum sînt Comitetul Mozart de la Viena sau Orchestra Simfonică din Zürich.

Personalitate atașantă, cunoscut însă și prin excese de limbaj și un comportament voit provocator, interesat concomitent de muzica contemporană și cea de jazz, cu un program cultural-politic declarat de a servi drept punte între lumea islamică, orientală și cea occidentală, Fazil Say a fost desemnat de către Uniunea Europeană, în 2008, „ambasador [al ei] cultural”.

Anunțul Procuraturii turce de lansare a procedurii juridice împotriva pianistului a coincis cu declarații insultătoare din partea unor oameni politici din partidul de guvernămînt AKP, unul din ei, numindu-l pur și simplu „fiu de tîrfă”. „Dacă voi fi condamnat la închisoare, cariera mea se va sfîrși”, declara Fazil Say, făcînd aluzie la prevederile Codului Penal turc, potrivit căruia o persoană găsită vinovată de insultarea valorilor religioase este pasibilă de închisoare pe o perioadă de pînă la un an.

Fazil Say în cursul unei repetiții

Fazil Say în cursul unei repetiții

Aflat în Statele Unite pentru a da un concert la Muzeul Metropolitan, pentru promovarea secțiilor de artă orientală, redeschise după o perioadă îndelungată de restaurare, Fazil Say spunea în fața presei, la 21 aprilie, citat de cotidianul „Hurriet”, că în ultimii ani a devenit dificil de trăit și în Turcia, fapt demonstrat de insultele la care s-a expus după lansarea pe Tweeter a unor opinii personale.

„Chiar dacă vorbim aceeași limbă, nu ne înțelegem unul cu altul. Cel mai bun lucru este să stau o vreme deoparte.” Pianistul urma să se reîntoarcă de la New York la Istanbul, pentru a pleca mai departe într-un turneu ce include concerte în Rusia, Germania și Luxemburg. „Unde mi-ar place să merg este în Japonia, dar nu știu dacă este posibil. ... Este prea departe și ar însemna să reduc numărul de concerte din Europa și Turcia. Și, bineînțeles, vreau să-mi văd fata crescută; iar ea va rămîne în Turcia.”

După ce biroul Procuraturii din Istanbul l-a acuzat de „insultarea valorilor religioase” și ofense aduse credinței islamice, Fazil și-a șters postările de pe Tweeter. Una din ele, citată în britanicul „The Telegraph” suna astfel: „Sînt ateu și mîndru să o spun cu voce tare și clar!”. O alta, se pare, ironiza graba cu care un muezin își recita chemarea la rugăciune, în numai... 22 de secunde.

Ceea ce îngrijorează în această istorie este alunecarea treptată a autorităților turce de guvernămînt spre ceea ce un redactor britanic numea un „secularism intolerant”. El amintea între gesturile recente, de tentativa oficialităților de cenzurare a internetului, prin blocarea site-urilor ce aminteau de „evoluționism” sau menționau numele lui Charles Darwin. Iarna trecută, organizația „Reporteri fără Frontieră” acuza guvernul turc de „cenzură prin dos”, sistemul de filtrare introdus vizînd, oficial, termeni și link-uri în relație cu mișcarea separatistă kurdă.

Cum va evolua cazul lui Fazil Say rămîne de văzut. Deocamdată, nici pianistul nici organizatorii nu au anulat concertul de deschidere al Festivalului Muzical de la Istanbul, programat pentru 31 mai și la care va fi prezentată în premieră Simfonia a 2-a op. 38 „Mesopotamia” a lui Say.



Pe de altă parte, în sprijinul pianistului - s-a anunțat în Germania - a sărit Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Frankfurt, dirijată de estonul Paavo Järvi, care l-a numit pe Fazil Say artist „în rezidență” pentru stagiunea 2012-2013.
XS
SM
MD
LG