Congres internaţional de istorie a presei la Chişinău. Peste o sută de specialişti din Republica Moldova, România, Ucraina, Elveţia, Belgia şi Spania vor participa şi vor ţine prelegeri la cea de-a cincea ediţie a acestui for ştiinţific, organizat de Asociaţia Română de Istorie a Presei şi Universitatea de Stat din Moldova. Despre istoria presei şi presa în istorie vom discuta în această dimineaţă cu dna Silvia Grossu, conferențiar universitar, doctor, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Istorie a Presei.
Europa Liberă: Este ediţia a cincea, cea de-acum de la Chişinău, a Congresului Internaţional de Istorie a Presei, ediţie organizată de Universitatea de Stat din Moldova şi Asociaţia Română de Istorie a Presei. Lista participanţilor, a celor care vor contribui cu diverse comunicări la lucrările congresului, evantaiul tematic este foarte larg deschis. Ce-aţi remarca în primul rând cu privire la această ediţie a forului?
Celelalte patru au fost organizate de către universităţi din România, începând cu 2008 anual se ţine un congres al cercetătorilor în domeniul istoriei presei. Primul a fost ala Arad în 2008, pe urmă ne-a găzduit Iaşi-ul în 2009, Piteştiul în 2010 şi recent un congres naţional de istorie a presei a fost la Constanţa în 2011.”
Europa Liberă: Ce-şi propune, de fapt, lumea academică organizând asemenea congrese?
Silvia Grossu: „Mai multă lume îmi pune această întrebare şi vreau să clarific într-adevăr pentru ascultători. Este un domeniu atât de puţin cercetat, istoria presei, şi cu trecerea timpului presa capătă un statut de document credibil, de document căutat şi în acest context trebuie să depunem multe eforturi şi să cumulăm aceste eforturi ca să salvăm acest patrimoniu, buchia scrisă, realitatea redată ca de cronicari în paginile acestor ziare care dispar tot mai mult.
A avut un rol aici şi stăpânirile precedente care au trecut la index o parte din publicaţii, acestea fiind ţinute în condiţii greu de imaginat. Ne povestesc acum bibliotecarii de unde le scot şi în ce hal sunt. Vă daţi seama că deja o parte s-au pierdut. Trebuie să încercăm să le copiem, să încercăm să le scanăm, ceea ce fac bibliotecile digitale acum, ca să nu pierdem o parte din acest patrimoniu.
Avem şi alte misiuni. În spaţiul românesc nu este un muzeu al presei, vă imaginaţi la ce s-a ajuns, nu este un linotip care să-l pui într-un muzeu, totul a fost dat la topit. Nu sunt acele obiecte care au fost semnificative pentru anumite etape – aparate de fotografiat şi altele. Dar avem mai multe obiective. Asociaţia Română de Istorie a Presei atunci când s-a creat în 2006 la Cluj şi-a propus să realizeze şi o istorie a presei în date. Elementar un catalog în date, pentru că nu se ştie: a făcut cercetătorul Ion Hangiu „Dicţionarul presei româneşti literare”, sunt dicţionare de presă, dar toate sunt fragmentare sau sunt specifice după un anumit criteriu.”
Europa Liberă: Deci se întâmplă ca în istoria cu păpucarul care nu prea are papuci…
Silvia Grossu: „Da, iată vedeţi cei care scriu nu au o istorie a lor la care să se facă referinţă, să servească de instrument de cercetare pentru ceilalţi, care în mod direct sau adiacent oricum apelează la presă.”
Europa Liberă: Dincolo de importanţa ştiinţifică a acestui for, evidentă pentru lumea academică, cetăţeanul simplu, simplul consumator de mass-media sau studenţii, de exemplu, s-ar putea întreba: de ce este importantă istoria presei acum când există atâtea preocupări?
Silvia Grossu: „Preocupările sigur că sunt diverse şi ele au fost aşa din toate timpurile. Ne fixăm pe istoria presei pentru că e un letopiseţ. Este o portavoce a persoanelor, a instituţiilor, a mişcărilor politice, a evenimentelor.
Dacă noi suprimăm această portavoce, ştiţi dv. ce se întâmplă. E libertatea de exprimare la care avem dreptul şi pe care încercăm să o promovăm permanent. E această libertate de a expune şi a discuta. Şi în istoria noastră avem atât de multe perioade când ni s-a retras dreptul la portavoce, când ni s-a retras dreptul în genere de a citi şi scrie în limba noastră. Şi de aceea toate actele de curaj, tot ceea ce s-a realizat trebuie să fie cunoscut. Că avem într-adevăr personalităţi, că avem socluri pe care trebuie să punem aceste valori.”
Europa Liberă: Tema acestei ediţii a congresului: „Mass-media - între document și interpretare”. De fapt, ce sugerează alegerea acestui generic? Întrebarea dacă presa este mai mult document sau mai multă interpretare într-o perioadă sau alta?
Silvia Grossu: „A fost o lungă perioadă de timp, până undeva în a doua jumătate a secolului 20, când publicaţiile periodice nu erau considerate document. Istoricii sunt rigizi şi aveau anumite reticenţe. Din a doua jumătate a secolului 20 s-a considerat că această fixare a evenimentului, chiar prin prisma unor partide, a unor mişcări sau a unor personalităţi care aveau opinii specifice, oricum este o dovadă a palmaresului, a multitudinii de aspecte ale vieţii, în orice timp a-i cerceta-o. Şi ziarele, publicaţiile periodice din orice timp au devenit o sursă foarte valoroasă de inspiraţie.
Foarte mulţi încearcă să abuzeze, să extragă din context, să nu propună o analiză panoramică, profundă a evenimentelor. Şi atunci noi am ajuns la concluzia că această temă este foarte importantă şi trebuie să se pună punctele pe „i”. Încercăm la Chişinău să facem acest lucru.”
Europa Liberă: De altfel, presa de la Chişinău ce e mai mult: e mai mult document sau e mai mult interpretare într-un moment atât de dinamic cum e cel în care ne aflăm?
Silvia Grossu: „Vedeţi dacă noi am consacrat un congres acestei teme, eu aş fi genială dacă v-aş da în două cuvinte exact ce anume este. În unele contexte e mai mult interpretare. Şi vedeţi că avem acum evenimente care sunt redate în diferite moduri. Spunea un coleg de la facultate: mergem la aceeaşi conferinţă de presă cu studenţii şi a doua zi luăm toate ziarele, privim ştirile şi analizăm. Şi ne miram: unde am fost noi? Noi am fost acolo?”
Europa Liberă: Toate contribuţiile la lucrările acestui for – şi vor fi zeci de texte cu diverse abordări a mass-media se vor putea regăsi în vreo carte şi în ce condiţii?
Silvia Grossu: „Da, sigur. Membrii asociaţiei şi toţi cei care ne susţin sunt foarte atenţi şi toate textele care au fost trimise la timp deja au apărut în volum la centrul editorial al USM. Este o regulă: lucrările congresului se publică în volumele Asociaţiei de Istorie a Presei.”
Europa Liberă: În ce măsură aceste materiale se regăsesc sau se pot regăsi în instruirea curentă a studenţilor la jurnalistică sau chiar în autoinstruirea celor care deja profesează jurnalismul?
Silvia Grossu: „Mai mult masteranzii şi doctoranzii apelează la aceste materiale, fiindcă ele tratează aspecte, de cele mai deseori, în profunzime, sub aspect analitic foarte exigent. Nu întotdeauna se întâmplă, sigur că noi acceptăm şi persoane care sunt la început de cale, persoane care poate nu experienţa în domeniu. Dar cercetătorii tineri totdeauna unt susţinuţi şi pentru ei aceste volume de studii şi cercetări sunt foarte utile. Le oferă piste de lansare sau le oferă certitudine în domeniul pe care s-au axat sau pur şi simplu le descoperă noi faţete ale istoriei presei care îi ajută în a-şi promova demersul lor ştiinţific.”
Europa Liberă: Temele comunicărilor, atât de variate, sunt citite – aş îndrăzni să spun – deseori ca nişte titluri de literatură captivantă. Le iau aleatoriu: Modul de viața al basarabenilor în perioada interbelică (pe baza revistei Viața Basarabiei; Fapt şi opinie în presa scrisă românească a anilor ’90, sec. XX; Mass-media şi rolul ei în evoluţia comunităţii locale. De altfel, din punctul dv. de vedere, după cum e presa de astăzi am putea judeca despre modul de viaţă?
Silvia Grossu: „Da. Şi iată citind presa pe care o edităm şi presa pe care o solicităm şi modul cum promovăm această realitate demonstrează aceste tendinţe. De unde o să ştim noi peste 20-50 de ani ce au gândit, ce au scris, ce au solicitat anumite categorii de cititori. Presa ne ajută să fixăm aceste tendinţe, aceste modalităţi.
Sunt tineri cercetători, cum este dl Bucur, care acum aplecându-se peste cercetările sociologice făcute de Institutul „Dmitri Gurschii” în perioada interbelică descoperă nişte lucruri uluitoare despre satul Cornova, Nicşani sau… Şi iată acum noi le-am publicat, în volum au apărut 46 de lucrări deja din cele anunţate la Congres. Avem şi alt volum, este o noutate a Congresului pentru cei interesaţi de astfel de subiecte, este un volum cu tezele comunicărilor ştiinţifice. Acolo sunt toate tezele ştiinţifice ale tuturor celor care vin la congres.
Avem o varietate de teme, că le-am şi repartizat pe șase paneluri, șase secţiuni, şi cei care se interesează de un anumit domeniu, bine că tinerii se interesează de new media, avem şi acest segment. Avem presa şi identitate naţională, avem metodologia de cercetare pentru tinerii profesori şi s-au înscris într-adevăr tineri mulţi şi o să vină să asculte pentru că şi la compartimentul acesta, de metodologie de predare, sunt multe reticenţe, anumite neclarităţi.
Vrem şi noi, prin aceste teme propuse, să satisfacem interesul foarte divers al cercetătorilor noştri. Că sunt la facultate, la facultăţile de jurnalism şi la facultăţile socio-umane, foarte mulţi tineri cercetători care sunt axaţi pe teme în care direct sau adiacent au nevoie de istoria presei.”
