Eu deseori mă gîndesc la următoarea situaţie. Să luăm, bunăoară, un omulean încolţit de grijile cotidene, un omulean care munceşte ziulica întreagă, care merge cu copiii bolnavi la policlinică, care caută bani pentru a plăti facturile şi a pleca, o dată în cinci ani, la mare, un omulean care se gîndeşte mereu că are prea puţini metri pătraţi vitali şi care caută cu înfrigurare bani pentru plata creditelor.
Aşadar, să ne imaginăm că omul acesta copleşit de treburi vine obosit seara acasă şi deschide pentru puţin timp televizorul, iar pe sticlă o vedetă recentă dichisită, intens fardată, odihnită, îi spune că deocamdată nu intenţionează să divorţeze. Sînt tare curios să ştiu cum digeră această ştire omuleanul cu fruntea încreţită de griji.
E de domeniul evidenţei că soiul ăsta de ziaristică a luat amploare la noi în ultima vreme. E un fel de exhibare a intimităţii, alimentată de fuga după rating, care deseori frizează indecenţa sau are un efect ofensator asupra celui care înghite informaţia. E un fel de paradă a vedetelor recente care ne povestesc, cu voioşie şi cu însufleţire, ba despre o lustră scînteietoare cumpărată într-un magazin în detrimentul altei lustre, ba despre hainele de mii de euro cumpărate la Barcelona, ba despre preferinţele culinare, dormitoare şi masajul tălpilor, ba despre bîrfele din mediul lor, ba despre cîţi copii îşi doresc, ba despre localul în care distracţia lor e cool, ba despre mofturile unor căţeluşe de casă...
Încerc să mă pun în locul vedetelor acestea. Mie unuia mi-ar fi jenă să-mi divulg intimitatea, să vorbesc despre căsătoria mea, despre probabilitatea divorţului, despre teracota din baia mea şi hainele pe care le port, despre micul meu dejun. Mi-ar fi jenă, dar şi mai mult m-ar incomoda convingerea că toate aceste lucruri nu îi înteresează pe oameni şi nu au nimic de-a face cu viaţa lor. De ce ar trebui să-mi exhib intimitatea? Oare nu ar fi suficient că am o voce catifelată, că sînt un profesionist?
Dar oamenii vor să ştie mai multe despre idolii lor, ei vor să pătrundă în intimitatea vedetelor, îmi vor spune cu fermitate ziariştii făcători de senzaţional. Mie unuia mi se pare foarte mică probabilitatea că omuleanul cocîrjat de griji va înghiţi cu nesaţ povestea selectării lustrei sau a fardurilor. Şi apoi mai e o deosebire între senzaţional şi senzaţionalul ieftin. Ce îmi spune de fapt vedeta atunci cînd afirmă că deocamdată nu intenţionează să divorţeze? Ce mesaj îmi transmite ea mie atunci cînd îmi vorbeşte că îi place să mănînce la micul dejun pop-corn? Cît de folositoare sînt pentru mine confidenţele astea?
