Linkuri accesibilitate

Frumuseţea unei iubiri interzise, al cărei sfârşit tragic pare să fie anunţat încă de la început.



Orice s-ar spune, cele mai tulburătoare poveşti de dragoste se scriu la anii târzii, de-ar fi să citez doar Sonata Kreutzer de L. Tolstoi. Redactat la 72 de ani, Accidentul, de Ismail Kadare, Humanitas, 2011, este un „roman ambiţios, scris (…) împotriva curentului, strălucind printr-o argumentaţie rafinată, foarte subtilă, care devine fermecătoare în toate direcţiile în care te poartă” (La Quinzaine Litteraire).

Totul începe cu… sfârşitul amanţilor, într-un banal accident rutier; proiectaţi dintr-un taxi căzut în prăpastie, şoferul (scăpat cu viaţă) îi surprinde în oglinda retrovizoare în clipa în care „cei doi pasageri de pe bancheta din spate… nu făcuseră nimic… nimic… doar încercaseră… să se sărute…”

Cum victimele sunt albaneze – Besfort Y. e un funcţionar al Consiliului Europei, şi Rovena St., după toate probabilităţile amanta lui – „două guverne balcanice, unul după altul, au solicitat să vadă dosarul accidentului”, astfel încât „după ce interesul sârbilor pentru acest caz a dispărut, a venit rândul spionajului albanez să intre în acţiune”. Dar abia un „detectiv misterios” reuşeşte să reconstituie cele 40 de săptămâni dinaintea accidentului, iar odată cu ele – una dintre cele mai tulburătoare poveşti de dragoste: „Doi oameni obişnuiţi, care jucau teatru prefăcându-se că sunt amanţi, (…) dar nefiind de fapt decât o pereche vulgară, clientul şi prostituata sa, sau, dimpotrivă, doi amanţi de lux, care (…) încercau să-şi ascundă iubirea sub măşti de împrumut”.

Dacă mai punem la socoteală şi faptul că Besfort Y. anchetase asupra crimelor comise de sârbi în ex-Iugoslavia, iar în ultimele săptămâni se aştepta chiar să fie convocat – ca martor? ca inculpat? nu se precizează – la tribunalul de la Haga, e limpede că relaţia celor doi se tensionează până la paroxism. „Uite, Rovena, îi zise el calm. Până mai ieri te plângeai că din cauza mea ţi-ai pierdut libertatea. Acum te văicăreşti că ai prea multă. Şi toate numai din cauza mea.” Într-un cuvânt, „liberi, adică şi mai nedespărţiţi”. Inclusiv, în moarte.

Rămâne frumuseţea unei iubiri interzise, al cărei sfârşit tragic pare să fie anunţat încă de la început: „Lui Besfort Y. i se păruse întotdeauna că gâtul şi braţele delicate ale femeilor (…) fac parte din arsenalul de război…”
XS
SM
MD
LG