Linkuri accesibilitate

Tulburarea apelor de 7 aprilie (Ziarul de Gardă)


În editorialul său din „Ziarul de Gardă”, Petru Grozavu notează că „deşi 7 aprilie 2012 a tulburat, graţie presei, mai multe ape – de o parte şi de alta a baricadelor politice - nu a schimbat prea mult conţinutul de fond în dosarul 7 Aprilie 2009. Jocul de manevră a rămas acelaşi: opoziţia comunistă şi-a reiterat acuzaţiile la adresa alianţei, Alianţa a acuzat Procuratura Generală că tergiversează instrumentarea dosarului, iar Procuratura s-a acoperit cu «secretele anchetei» ori a readresat acuzaţiile judecătorilor şi poliţiei./.../Asta în timp ce lumea aşteaptă dosare cu finalitate, scrie Grozavu, adică detenţii şi nu sentinţe cu suspendare, demisii, devansări sau retragerea gradelor militare pentru torţionari şi superiorii lor. „Cârma ţării dă prioritate recompenselor morale: declararea zilei de 7 Aprilie drept Zi a Libertăţii, relansarea ideii Monumentului Libertăţii în scuarul Parlamentului şi, tot pe aceeaşi undă, iniţiativa, mai nouă, a premierului, pentru înălţarea unui monument Tricolorului, de data asta în scuarul Casei Guvernului”, mai notează comentatorul. „Dacă guvernarea care controlează de trei ani la rând SIS-ul, Procuratura, Internele, Justiţia, Armata şi nu are cum să nu ştie adevărul, de ce acest adevăr trebuie dosit şi ţinut în taină ca pe o Sfânta Împărtăşanie?”, se întreabă el.

Editorialul Alinei Ţurcanu din „Adevărul” începe cu constatarea că „prim-vicepreşedintele Parlamentului ne crede iar proşti pe toţi”, avându-l în vedere pe democratul Vlad Plahotniuc. „După ce ieri „Adevărul” a publicat articolul „Insule de basm” pentru Plahotniuc”, colegii de la PRO TV l-au întrebat pe democrat ce atribuţie are la această afacere. „Nu m-a interesat şi nu mă interesează subiectul. Să se lămurească între ei cei care au litigiul respectiv”, a fost replica politicianului. „Cum se zice în popor: nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”, notează Alina Ţurcanu şi continuă: Vlad Plahotniuc ştie foarte bine că noi n-am scris din pod că Finpar Invest, firma care a privatizat restaurantul „La Izvor“ de pe malul lacului cu acelaşi nume şi a pus ochiul pe cele două insule din apropiere, ar avea legătură cu dumnealui. Doar că legăturile nu sunt la suprafaţă. Firele, încâlcite cu iscusinţa unui afacerist abil, duc în zone offshore din Olanda, Cipru şi în paradisul fiscal din Belize”. „Nu e prima dată când Plahotniuc ne ia de proşti”, se mai arată în articol. „Acum trei ani, când din „omul-fantomă“ şi „cardinalul din umbră al lui Voronin“ devenea politician de prim rang, nu s-a sinchisit să ne mintă cu neruşinare. Deşi în interviuri se lăuda cu afaceri de succes în mai multe domenii, în actele oficiale nu şi-a trecut niciuna. Şi, straniu, acest lucru n-a fost un impediment pentru accederea sa în funcţia de prim-vicepreşedinte al Legislativului./…/Domnului Plahotniuc îi scapă un lucru: gogoşii nu sunt pe placul tuturor şi nici nu suferă toată lumea de orbul găinilor”, conchide autoarea.

Un alt articol din „Adevărul”, semnat de istoricul Mihai Taşcă, ne întoarce cu vreo 75 de ani în urmă, la aşa numita „Troică specială” a NKVD, care în perioada sovietică a „fost organul extrajudiciar care în doi ani de activitate în stânga Nistrului a „examinat“ 4.762 de dosare ale unor „foşti culaci, infractori şi alte elemente antisovietice“ dintre care 3.497 de persoane au fost împuşcate”. „Troică specială” a fost constituită prin ordinul comisarului Afacerilor Interne al URSS, Nicolai Ejov şi avea menirea să scape puterea sovietică de „duşmanii poporului”. „Normele” de condamnare şi împuşcare erau aprobate la Moscova. „Judecarea“ acuzatului se făcea în lipsa lui, fără proces-verbal de audiere şi fără invitarea martorilor. „Sentinţele” erau pronunţate scurt, fără motivare detaliată şi argumentată. Istoricul mai scrie că prima şedinţă a „troicii speciale” din RASSM a avut loc la 10 august 1937, iar ultima - la 2 noiembrie 1938. În total, „troica specială” din Tiraspol s-a întrunit în 110 şedinţe, reflectate în tot atâtea procese-verbale. „Cele mai multe sentinţe de condamnare la împuşcare, 230, au fost pronunţate la şedinţa din 22 aprilie 1938, de ziua de naştere a conducătorului URSS Vladimir Lenin”, mai scrie istoricul Mihai Taşcă în Adevărul”.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG