La trei ani de zile de la dramaticele evenimente din 7 aprilie, moldovenii nu știu prea multe despre fațetele obscure ale acelei rebeliuni de foc și sânge, ba dimpotrivă, sunt bombardați cu alte supoziții și teorii, care încețoșează realitatea. Așa am ajuns și noi în Moldova să avem un mit fondator, o enigmă aurorală a libertății, precum neelucidata asasinare a președintelui Kennedy.
Toți, de la guvernanți la opoziție, au promis adevărul, dar odată ajunși în posesia mijloacelor de a-l scoate la lumină entuziasmul îi părăsește. Comuniștii care acuză fosta opoziție de instrumentarea unei lovituri de stat, au avut câteva luni la dispoziție, din aprilie și până în septembrie 2009, în care ar fi putut să identifice vinovații, dar n-au făcut-o. Surprinzător este că și partidele venite la putere pe valul revoltei din 7 aprilie nu au reușit să-i predea justiției pe cei care au torturat și omorât tinerii. Poate doar o anchetă efectuată de experți străini să facă dreptate, numai că nu există voință politică pentru asta.
În lipsa unor dovezi oficial certificate, acum o săptămână au răsunat declarațiile stranii a doi foști membri marcanți ai PLDM – Alexandru Tănase, președintele Curții Constituționale (funcție care presupune o atitudine prudentă și imparțială) și, respectiv, Mihai Godea, cel care și-a creat între timp propria formațiune politică. Ambii au afirmat că printre organizatorii evenimentelor din 7 aprilie 2009 s-au aflat și politicieni din actuala guvernare. Dnii Tănase și Godea nu au precizat ce anume au făcut foștii lor colegi din Alianță: au inspirat protestele pașnice ale tinerilor sau au antrenat și echipat grupurile de indivizi rași în cap, deghizați în treninguri, care au vandalizat președinția și parlamentul?... Pentru că sunt lucruri diferite. Asemenea declarații nu ne ajută cu nimic, susțin procurorii, deoarece atunci când cerem persoanelor care le fac să vină cu detalii, acestea spun că nu au nimic de adăugat.
O adevărată bombă mediatică s-a vrut lansarea pe Internet a filmului video „Operațiunea 7 aprilie”, care descrie o conspirație pusă la cale de PCRM pentru a compromite opoziția democratică. Creierul operațiunii, susțin autorii anonimi ai filmului, a fost consilierul prezidențial Mark Tkaciuk – caracterizat de presă ca principal ideolog și strateg al luptelor de gherilă comuniste. În complot, aflăm din film, s-au implicat serviciile secrete rusești în frunte cu un controversat blogger rus trecut prin izolatoarele poliției de la Chișinău. Baghirov îl acuză pe Tkaciuk că nu i-a plătit întreaga sumă de 500 de mii de dolari promisă pentru prestația sa. Totuși, ne întrebăm, ce greutate pot avea vorbele unui individ specializat în diversiuni? El va retracta azi ceea ce a afirmat cu o zi mai devreme, și asta doar de dragul spectacolului și al intrigilor.
Deși Procuratura Generală și SIS-ul au recunoscut că filmul conține și informații veridice, Tkaciuk a negat vehement insinuările bloggerului rus și a acuzat organele de drept că s-ar afla în spatele acestei „făcături”. Voronin, la rândul său, și-a apărat scurt și tăios consilierul, însă nu a explicat de ce în calitatea sa de președinte a admis ca în Moldova să se organizeze „coridoare ale morții” în care tinerii să fie bătuți și torturați cu o sălbăticie medievală.
Peste câteva zile, noile dezvăluiri din dosarul 7 aprilie vor fi date uitării: vin sărbătorile, scumpirile și apoi zăpușelile verii, când nimeni nu mai are chef de adevăr și justiție. Anul viitor pe vremea asta vom apela, probabil, la aceleași „revelații” răsuflate. Căci trebuie să aibă și democrația moldovenească, nu-i așa?, misterul ei fondator, urzeala nedezlegată a libertății recâștigate.
