Linkuri accesibilitate

La sfâşit de săptămână cu Europa Liberă şi Valentina Ursu.


Parlamentul a declarat data de șapte aprilie Zi a Libertății în amintirea protestelor de acum trei ani împotriva victoriei comuniştilor la alegerile parlamentare. Partidul Liberal, care a înaintat propunerea, consideră că protestele pașnice ale tinerilor au fost deturnate și transformate în violențe, soldate cu incendierea Parlamentului, distrugerea Președinției, sute de tineri arestați și maltratați de poliție și cel puțin unul ucis. În timp ce Partidul Comuniştilor acuză guvernarea actuală că ar fi organizat cu trei ani în urmă o tentativă de lovitură de stat sprijinită din exterior, activiștii pentru drepturile omului atrag atenția că protestatarii maltratați de poliție nu au fost încă îndreptățiți în justiție.

Cine e de vină pentru neaflarea adevărului despre 7 aprilie?

În numele miilor de tineri care au manifestat paşnic şi şi-au exprimat liber voinţa, 7 aprilie este declarată Ziua Libertăţii. Potrivit legii adoptate de Parlament, în această zi vor fi comemorate evenimentele și tinerii care au protestat pașnic atunci în 2009, „în numele dreptății și democrației”. Ce-şi mai amintesc oamenii întâlniţi ocazional în stradă despre ceea ce s-a întâmplat acum trei ani?

„A fost lovitură de stat şi această acţiune a fost planificată.”

- „Nu, asta nu a fost lovitură de stat. Nu, revoluţie nu a putut să fie, dar proteste, da.

- „A fost evident totul din înainte planificat. Nu ştiu, bunt a fost pur şi simplu.”

- „Poliţia s-a purtat urât cu tineretul.”

- „Bătaie de joc, iată ce a fost. Bătaie de oameni care au vrut să schimbe ceva în ţara asta şi altceva nimic.”

„Noi niciodată nu o să aflăm ce a fost la 7 aprilie. Ţarul trebuie să ştie tot adevărul, dar noi oamenii simpli nu ştim. Şi eu aş vrea, dar ştiţi câţi ar trebui să stea la puşcărie? Jumătate de Moldovă.”

- „Ultimul dosar cu Botnari şi cu Papuc... au fost eliberaţi. Nu cred că cineva mai speră că o să fie un adevăr dezvăluit.”

- „7 aprilie a fost o răscoală a poporului, tinerii au hotărât să schimbe guvernarea. N-au fost de acord cu rezultatele alegerilor, dar simplul protest s-a transformat într-un dezastru, care mai bine nu ar fi fost.”

- „Erau poliţişti îmbrăcaţi în civil care strângeau tinerii de pe stradă, veneau şi acasă, nici acasă nu puteai să fii în siguranţă, nici la şcoală, că ne duceam la şcoală. Şi acolo puteau să vină să te ia. Nişte amintiri foarte urâte.”

- „A fost ca un fel de răscoală contra comuniştilor. Şi a fost oleacă de taram-burum, de gălăgie, şi s-a schimbat conducerea şi adevărul nu s-a aflat, cine a făcut-o, cum a făcut.”

- „Cei care au fost acolo povestesc ceva, politicienii zic cu totul altceva. Adică toţi zic ceea ce le place lor. Cred că ar trebui să aflăm adevărul, dar să nu fie prea târziu. Acum cuiva încă îi pasă, peste câţiva ani s-ar putea să se uite tot ce a fost. Cu cât mai repede o să aflăm, cu atât mai bine o să fie.”

- „Cred că nimeni nu doreşte să trăiască în minciună şi să ştie că în orice moment poate viaţa să fie în pericol, cum au fost evenimentele de atunci.”

- „De adevărul acesta profită unii oameni acum.”

- „Ceea ce s-a întâmplat pe 7 aprilie seara, când au fost toţi tinerii alungaţi de pe Piaţa Marii Adunări Naţionale, tinerii ar fi trebuit în acel caz să plece pe acasă, să nu mai continue, să spunem aşa, această revoluţie. Protestele s-au transformat în dezastru, care trebuia oprit pur-şi-simplu. Ştim cu toţii raportul Nagacevschi, care a rămas în umbră, ne referim iarăşi la clădirile distruse atunci. Câte spălări de bani au fost făcute pe ele, practic două administraţii au pompat bani din buget ca să reconstruiască şi nu s-a reconstruit nimic.”

*

Europa Liberă: De trei ani nimeni nu poate spune dacă a fost o revoluţie, o mişcare populară sau o lovitură de stat. Despre 7 aprilie 2009 îşi aminteşte şi corespondentul din Chişinău al Televiziunii publice din România, Doru Dendiu.

Doru Dendiu: „Pentru mine 7 aprilie a început undeva prin februarie. În februarie am aflat pentru prima dată că un sondaj intern făcut de comunişti îi dădea perdanţi în alegeri. Şi în acelaşi timp odată cu informaţia asta provenită de la cineva din interiorul partidului, am aflat că pregătesc fraude masive. S-a ştiut cu mult timp înainte că vor fi proteste, că tinerii erau pregătiţi să iasă în stradă pentru că Partidul Comuniştilor urmărea să fraudeze alegerile. Ceea ce s-a dovedit, am văzut liste, am stat de vorbă cu oamenii, au votaţi morţii. Ştiţi, că au ieşit şi bancuri.”

Europa Liberă: Doru, 7 aprilie pentru tine ce a însemnat, de fapt?

Doru Dendiu:
„O mare de emoţii, dacă pot să spun aşa, şi pozitive, şi negative.”

Europa Liberă: De ce acest amestec?

Doru Dendiu:
„Pentru că au fost şi lucruri bune, şi lucruri înspăimântătoare în acelaşi timp. M-a bucurat ieşirea în stradă a tinerilor, şi am fost înspăimântat în momentul în care am auzit primele fumigene aruncate de pe clădirea Parlamentului. Şi mai înspăimântat când am văzut că vâlvătăile cuprind ambele clădiri, am fost şocat când am văzut că un grup de tineri iau uşa de la clădirea Parlamentului şi o mută la Preşedinţie şi îi dau foc. Şi am fost şi mai şocat când am văzut bătăile care s-au aplicat în orele şi în zilele următoare.

A fost îngrozitor, mergeam pe bulevard seara, pe Ştefan cel Mare, undeva prin faţa Teatrului de Operă şi Balet, un grup de ofiţeri, eu mergeam într-un sens, din sens opus veneau doi tineri, unul din ei căra o pungă din asta de plastic. I-au luat la bătaie instantaneu, fără să-i întrebe nimic. Şi am auzit pe băieţi ţipând: „Lăsaţi-ne în pace, noi nu avem nimic cu Piaţa, noi suntem muncitori la stroică!” După ce i-au căptuşit bine, unul din poliţişti a luat punga, a rupt-o şi într-adevăr de acolo a căzut o mistrie şi încă vreo două-trei unelte folosite de zidari. Întâi au lovit, după aia au întrebat, dacă au mai întrebat. Băieţii ceia doi au fost norocoşi, Valeriu Boboc – Dumnezeu să-l ierte. Şi încă sunt îngrozit pentru faptul că nimeni nu plăteşte pentru atrocităţile de atunci. Tortură mie mi se pare puţin spus.”

Valentina Ursu

Valentina Ursu

Europa Liberă: Tu ţi-ai răspuns la întrebarea ce şi cine i-a adus pe tineri în Piaţa Marii Adunări Naţionale? Ca pe urmă să-i lase cu ochii în soare.

Doru Dendiu:
„Cred că în primă instanţă tinerii au venit în Piaţă supăraţi, frustraţi de manoperele comuniste, de frauda comuniştilor. Ce s-a întâmplat ulterior îmi e greu să spun, îmi scapă. Eu mai degrabă cred că n-o să aflăm niciodată adevărul aşa cum este el, brut, sec, în forma lui reală.”

Europa Liberă: De ce politicienii sunt cu adevărul lor, instanţele de judecată cu adevărul lor, opinia publică fără adevăr?

Doru Dendiu:
„Politicienii au interesul lor, judecătorii au interesul lor, miliţienii care au bătut au interesul lor.”

Europa Liberă: Pe tine ca martor ocular te interesează să cunoşti acest adevăr?

Doru Dendiu:
„Cu siguranţă da.”

Europa Liberă: Sau tu îl cunoşti?

Doru Dendiu:
„Ca martor ocular, ca jurnalist mă interesează să-l aflu. Nu-l cunosc. Am încercat să pun cap la cap diferite
Oameni care pot să spună câte ceva sunt, urechi să audă nu sunt. De aceea justiţia, de aceea procuratura, de aceea miliţia nu vor. Oamenii aceştia nu vor să se afle adevărul.

pasaje, diferite secvenţe, îmi este greu să trag o concluzie. Ceea ce ştiu şi mă îngrijorează e că alţii nu vor să ştie este că înainte de 7 aprilie „prietenul” Baghirov s-a întâlnit cu la fel de „prietenul” Tcaciuc într-un restaurant din apropierea Academiei de Studii Economice din Chişinău.

Eu am doi martori credibili, care au fost acolo întâmplător, locuiau în zonă. I-au auzit şi i-au văzut ce puneau la cale, ce discutau. Oameni care pot să spună câte ceva sunt, urechi să audă nu sunt. De aceea justiţia, de aceea procuratura, de aceea miliţia nu vor. Oamenii aceştia nu vor să se afle adevărul.”

Europa Liberă: Cum reacţionezi la fraza: 7 aprilie ar putea să se mai repete?

Doru Dendiu:
„Este imposibil să se repete 7 aprilie în forma în care s-a desfăşurat pe 7 aprilie. Dar urmăresc în ultimii ani, după bucuria tineretului de atunci, pe lună ce trece, tineretul e din ce în ce mai nemulţumit. Rămâne profund îngrijorat de o posibilă revenire a comunişti la putere. Vorbesc cu tineri, sunt frustraţi au aceeaşi frustrare mai mult sau mai puţin.”

Europa Liberă: Mulţi dintre ei mai trăiesc cu acea frică de atunci.

Doru Dendiu:
„Da, mulţi trăiesc cu frica de atunci, pentru că în momentul în care cineva îţi dă un baston pe spate şi vezi că nu păţeşte nimic, te temi că s-ar putea s-o primeşti din nou. Şi e o frică întemeiată. Cum să nu trăieşti cu teamă când Procuratura a ţinut o expertiză făcută de o agenţie federală americană, a ţinut-o ascunsă doi ani de zile.”

Europa Liberă: Cum se explică acest lucru?

Doru Dendiu:
„Procurorii au anumite interese, judecătorii au anumite interese. Păi ei au bătut. Mi se pare că suntem şi un pic naivi. Eu am pretenţia de la cei care m-au reţinut şi pe mine timp de câteva ore, să ce? Să scoată ei la iveală adevărul? Suntem naivi.”

Europa Liberă: Şi rămânem cu această naivitate?

Doru Dendiu:
„Rămânem cu naivitate, rămânem cu teamă, rămânem cu frustrări.”

*

Europa Liberă: Nici unul dintre polițiștii acuzați de maltratarea tinerilor după protestele din 7 aprilie 2009, nu a fost condamnat cu privațiune de libertate, deși procurorii au înregistrat peste 100 de plângeri împotriva acestora. Despre răspunderea pe care au purtat-o poliţiştii vorbeşte ministrul de Interne, Alexei Roibu.

Alexei Roibu: „Nu aş dori să pun pe un cântar toţi poliţiştii, şi cei care au dorit cinstit să apere ordinea publică, şi cei care au torturat tinerii. O mare parte din responsabilitate o poartă conducerea de atunci a Ministerului Afacerilor Interne şi nu în ultimul rând şi conducerea ţării, în persoana domnului Voronin. Ar fi cazul de mai revăzut acele evenimente şi acele dispoziţii, care urmau să le îndeplinească conducerea Ministerului, care au dus la acele tulburări în masă. Au fost omorâţi oameni, au fost torturaţi tineri.

În instanţa de judecată au fost remise peste 58 de cauze, 27 din ele au fost de-acum finalizate. Condamnaţi, e drept, au fost numai doi poliţişti. Şi mie, ca cetăţean simplu, nu ca ministru, nu ca general, îmi trezeşte semne de întrebare faptul că conducerea de atunci a Ministerului Afacerilor Interne a fost achitată. N-aş vrea să comentez decizia instanţei, dar pur omeneşte sigur că trezeşte multe semne de întrebare şi sper că se va reveni la responsabilitatea conducătorilor de ceea ce s-a întâmplat atunci. Ei trebuiau să primească acele decizii, care să nu ducă în primul rând la acele tulburări, acte de violenţe. Dar cu mai multă responsabilitate de ceea ce s-a întâmplat după. Au fost reţinuţi tineri, au fost duşi în comisariate, în jurul la 700 de persoane au fost reţinute. Care a fost necesitatea? Care a fost rostul?”

Europa Liberă: Cu ce scop s-a urmărit prin reţinerea acelor persoane nevinovate de către poliţişti?

Alexei Roibu:
„Pe lângă faptul că se căutau acei instigatori, acei care au dus la acele tulburări, părerea mea e că a fost şi de vârât spaima în cetăţeni. Altfel eu nu pot să lămuresc care a fost scopul de a-i duce în comisariate, a trece acele coridoare.”

Europa Liberă: Coridoarele morţii.

foto: Andrei Benimetski, 10.04.2009

foto: Andrei Benimetski, 10.04.2009

Alexei Roibu: „Într-adevăr, tortură. Cine a dat ordine? Având o perioadă de când sunt ministru de Interne îmi dau bine seama că fără acceptul conducerii de atunci a Ministerului acei 700 de oameni care au fost reţinuţi nu au putut să fie fără indicaţiile directe ale conducerii ministerului. Pentru aceasta trebuie să fie responsabilitate şi răspundere. Domnul Papuc în primul rând, şi cred şi domnul Botnari, ca fiind comisar general, şi comandantul suprem, domnul Voronin, care îşi asumă marele merit că nu a dat comandă ca să deschidă foc, ori să fie folosite armele de foc. Până la folosirea armelor de foc foarte multe acţiuni în comun trebuiau, ca să nu aducă la aceasta. Şi asta nu este meritul lor că nu a dat ordinul să deschidă foc.”

Europa Liberă: De ce nu au fost reţinuţi provocatorii?

Alexei Roibu:
„Se vede că nu au fost interesaţi acei care au organizat, că era misiunea lor nemijlocită ca să fie reţinuţi nu acei tineri care întâmplător, sau din aspecte patriotice, ori din curiozitate s-au aflat acolo. Este foarte important ca în aşa situaţii de manifestat profesionalism şi de izolat acei care instigau. Asta nu s-a făcut. Şi prin acei 700 n-am văzut nici unul din cei care era vopsit, care era cu măşti. Am văzut oameni simpli, am văzut studenţi, care se îngrozeau de acţiunile poliţiştilor, care au depăşit atribuţiile de serviciu.”

Europa Liberă: În aceşti trei ani au venit careva din subalternii Dumneavoastră, din colaboratorii poliţiei să spună: domnule ministru, m-am dus şi am îndeplinit un ordin politic. Nu am făcut ceea ce ar fi trebuit să fac în calitatea mea de poliţist?

Alexei Roibu:
„Eu m-aş mândri dacă ar fi fost aşa un caz, ca un subaltern ca să vină şi să regrete de ceea ce s-a întâmplat. Cu regret, nu au fost aşa cazuri, ceea ce denotă că noi mai avem foarte mult de lucrat la capitolul de schimbare a mentalităţii.”

Europa Liberă: Ministrul Roibu astăzi are răspuns la întrebarea ce s-a întâmplat la 7 aprilie? Cunoaşteţi adevărul?

Alexei Roibu:
„Parţial cunosc, dar tabloul integru, în calitatea mea de ministru nu pot să-l aflu.”

Europa Liberă: De ce?

Alexei Roibu:
„Am studiat acele anchete de serviciu, care au fost iniţiate aici. Multe materiale au dispărut imediat după aceea. Fiindcă după ce s-a întâmplat guvernarea comunistă încă a activat mult timp.”

Europa Liberă: Cinci luni.

Alexei Roibu:
„Cinci luni au avut posibilitatea ca într-adevăr dacă i-a durut sufletul atunci a fost important ca să depisteze cine au fost vinovaţi de aceste evenimente.”

Europa Liberă: Cu cât mai mult timp trece, cu atât mai greu e de aflat adevărul.

Alexei Roibu:
„Şi neştiind adevărul cetăţeanul păstrează acest sentiment de neîncredere în poliţie, de suspiciune. Este foarte important maximum de spus pe nume acelor persoane, angajaţi care au fost implicaţi. Poate nu din dorinţa lor, poate din ordine.”

Europa Liberă: Dar cum vă explicaţi că şi până astăzi martori oculari, participanţi la acele acţiuni de protest se tem să vorbească într-o instanţă, în alta?

Alexei Roibu: „Este o trăsătură a societăţii noastre, care ne-a fost insuflată mulţi-mulţi ani, să nu spui adevărul. Aici este foarte important ca ceea ce se întâmplă de spus adevărul.”

*

Europa Liberă: Dosarul 7 aprilie, aşa cum e numit de societate, este investigat de către procurori. Dar la aceasta investigaţie au fost antrenaţi şi ofiţerii Serviciului de informaţie şi securitate. Directorul-ad-interim al SIS-ului, Valentin Dediu, vorbeşte despre acest dosar.

Valentin Dediu: „Din informaţiile pe care le deţinem acum, din documentele care au fost restabilite, din discuţiile cu ofiţerii noştri, până la 7 aprilie nu au fost obţinute date care ar demonstra că cei care au organizat manifestaţiile au avut intenţia să transforme într-oi manifestaţie agresivă, cu atacuri asupra clădirilor ş.a.m.d. Mai mult ca atât, toate documentele probează că opoziţia de atunci…”

Europa Liberă: Cei care astăzi sunt la guvernare.

Valentin Dediu:
„Cei care astăzi sunt la guvernare, dar atunci erau în opoziţie, liderii majoritatea au fost monitorizaţi 24 din 24. Au fost utilizate toate resursele Serviciului atât umane, cât şi tehnice pentru a monitoriza activitatea lor şi pregătirile către aceste manifestaţii. Nu au fost obţinute date că liderii, cei care au organizat manifestaţii au avut intenţii de a transforma manifestaţiile în dezordine în masă. Mai mult: nici nu au fost obţinute date de tentativă de răsturnare de putere, cum se vorbeşte pe urmă.”

Europa Liberă: O lovitură de stat este exclusă pentru data de 7 aprilie 2009?

Valentin Dediu:
„Serviciul de Informaţie şi Decuritate la 6-7 aprilie aceste date nu le deţinea. Altfel cum să lămurim faptul că pe data de 6 aprilie, în a doua jumătate a zilei, toată conducerea Serviciului, inclusiv şefii direcţiilor se aflau în vizită la domnul Voronin, la Condriţa. Dacă era lovitură de stat, atunci se pune întrebarea: de ce ei nu au întreprins măsuri, fiindcă forţe erau destule pentru a preveni? Dar în primul rând sarcina Serviciului e de a obţine informaţii pentru a preveni astfel de acţiuni, dar nu de a discuta după. Ce trebuia de făcut? De informat conducerea ţării, informat Ministerul de Interne.”

Parlamentul Moldovei la 8.04.2012

Parlamentul Moldovei la 8.04.2012

Europa Liberă: Dar cum s-a ajuns la incendierea Parlamentului şi a Preşedinţiei?

Valentin Dediu:
„Este cunoscut un singur lucru: că în manifestaţiile acestea de stradă unde este multă lume, este un sindrom al mulţimii şi în cazul când apar câteva persoane, care incită şi pornesc aceste acţiuni, mulţimea merge după ei.”

Europa Liberă: Domnule Dediu, în mulţime au fost provocatori.

Valentin Dediu:
„Da.”

Europa Liberă: Aceşti provocatori chiar nu puteau fi identificaţi atunci, în acele momente?

Valentin Dediu:
„Singur Vladimir Nicolaevici a spus că a văzut din geamul de unde el se afla, a văzut câteva persoane care incitau alţi participanţi. Şi atunci eu pun întrebarea: de ce nu au fost date indicaţiile ca aceste persoane să fie identificate, reţinute, neutralizate. Forţe pentru aceasta eu cred că au fost destule, forţe pentru a păstra şi a păzi încăperile care au fost devastate tot au fost destule. Era în supunerea conducerii statului Ministerul de Interne, cu toate capacităţile. Doi: în supunerea conducerii erau detaşamentele cu destinaţie specială ale Ministerului de Interne, ale Ministerului Apărării, ale Ministerului Justiţiei la urma urmei, ale Serviciului de informaţie şi securitate. De ce nu au fost utilizate? De ce nu s-a întreprins nimic? Rămâne de stabilit.”

Europa Liberă: Ceva mai devreme Dumneavoastră aţi spus că aţi reuşit o parte din actele dispărute să le restabiliţi. Care au fost aceste acte? Ce conţinut aveau ele?

Valentin Dediu:
„În principiu noi am restabilit documentele care conţineau activitatea Serviciului de monitorizare a opoziţiei de pe atunci. Toate aceste documente au fost distruse pentru a ascunde activitatea lor ilegală.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă activitatea lor ilegală?

Valentin Dediu:
„Folosirea resurselor Serviciului de Informaţie şi Securitate pentru a obţine informaţii despre opoziţie şi furnizarea acestei informaţii unui partid sau unui grup de lucru, ceea ce este interzis. Asta este implicarea directă în activitatea politică. Serviciul de informaţii este depolitizat şi nu are de ce se ocupa de aceste probleme.”

Europa Liberă: Bine, dar totuşi şeful securităţii, domnul Reşetnicov, zicea că nimic nu ar fi dispărut.

Valentin Dediu:
„El spune că ar fi fost distruse după. Noi avem probe, noi avem acte care demonstrează elocvent că toate documentele distruse au fost distruse până la 25 septembrie. Ultimele documente au fost distruse pe data de 24 septembrie.”

Europa Liberă: Ce au fost arse?

Valentin Dediu:
„Ele au fost distruse prin ardere. Dacă conducerea de atunci a Serviciului şi altă conducere ar fi vrut să stabilească realitatea, ce s-a întâmplat, cum a fost până la 7 aprilie, au avut timp destul. Din 7 aprilie până la 24 septembrie toţi au fost la guvernare, au avut toate resursele pentru a stabili realitatea.”

Europa Liberă: Cum a dispărut Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova?

Valentin Dediu:
„Nu avem răspuns concret, dar după toate probabilităţile a fost arsă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ziceţi că în aproape şase luni guvernarea de atunci, guvernarea comunistă putea să răspundă la multe întrebări, pe care astăzi încă le adresăm. Pe de altă parte în acel moment a apărut foarte repede un film, „Atac asupra Moldovei”

Valentin Dediu:
„Cu părere de rău Serviciul de Informaţii de atunci s-a axat pe culegerea informaţiei despre persoanele care erau în opoziţia Partidului Comuniştilor şi nu au examinat situaţia per ansamblu. Dat fiind faptul că în Republică au activat şi mai înainte şi alte forţe interesate în destabilizare. Conducerea de atunci a căzut capcană persoanelor neprofesionale, pentru că toate resursele existau.”

Europa Liberă: Păi dar persoanele de la conducere erau: domnul Voronin, domnul Lupu, doamna Greceanîi.

Valentin Dediu:
„Nu, eu am avut în vedere conducerea supremă a statului a căzut capcană conducătorilor acelor instituţii care nu au activat profesionist. Mă refer la Serviciul de Informare şi Securitate, care avea obligaţiunea să obţină informaţie preventivă.”

Europa Liberă: Domnule Dediu, imaginea instituţiei Dumneavoastră a fost compromisă?

Valentin Dediu:
„Evident, cu părere de rău, a fost compromisă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi răspuns la întrebarea: la 7 aprilie 2009 ce a fost? Revoltă, revoluţie, spontanietate? Ce s-a întâmplat?

Valentin Dediu:
„A fost o situaţie când majoritatea tinerilor şi maselor erau nemulţumită de conducerea de pe timpurile celea. Şi iată toată energia asta acumulată – în stradă. Şi faptul că nu au fost luate măsuri de asigurare a ordinii publice din partea structurilor de forţe şi a dus la ceea ce s-a întâmplat. Este greu să stabilim cine totuşi au fost acei incitatori, fiindcă timpul a trecut, timpul a trecut mult.”

Europa Liberă: Poate că s-a dorit ca acest timp să treacă repede şi nimic să nu se spună?

Valentin Dediu:
„Probabil da.”

Europa Liberă: Valentin Dediu are răspuns la întrebarea adevărul despre 7 aprilie 2009?

Valentin Dediu:
„Adevărul despre 7 aprilie 2009 totuşi va fi, poate nu astăzi.”

Europa Liberă: Dar astăzi Dumneavoastră nu-l aveţi?

Valentin Dediu:
„Astăzi nu-l am. Fac concluzii numai bazându-mă pe unele presupuneri. Eu trebuie să am probe, eu trebuie să am documente şi atunci eu aş putea spune clar ce a fost la 7 aprilie? Cine a fost cel care a pornit şi cine au fost cei care au devastat. Aceasta va fi stabilit, dar pentru aceasta este necesar de conjugat eforturile mai multor instituţii – şi Procuratura generală, care gestionează cu dosarul, şi ofiţerii Serviciului de informaţie şi securitate, şi cei din Ministerul afacerilor Interne, şi toată populaţia Republicii Moldova, dacă doreşte să afle trebuie să contribuie la restabilirea tabloului din 6-7 aprilie.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi Dumneavoastră faptul că şi până astăzi o bună parte din martorii oculari, chiar din victimele care au avut de suferit se tem să spună ceea ce s-a întâmplat şi prin ce au trecut?

Valentin Dediu:
„A fost o incertitudine până în ziua de 16 martie, când nu a fost ales preşedintele, când era un pericol anumit că se vor întoarce la conducere comuniştii şi atunci ei aveau frica, că dacă se întorc înapoi la conducere atunci puteau să fie luate unele atitudini faţă de ei.”

Europa Liberă: Dar ofiţerii din cadrul instituţiei erau divizaţi între pro-putere şi anti-putere?

Valentin Dediu:
„Majoritatea ofiţerilor din cadrul Serviciului erau şi au rămas să lucreze şi sunt oneşti. Dar o bună parte au fost corupţi pasiv – de la funcţii nu prea importante în Serviciu, au fost numiţi la şefi de direcţie şi evident că a fost un servilism extraordinar în Serviciu.”

Europa Liberă: Pe viitor un eventual 7 aprilie poate fi evitat?

Valentin Dediu:
„Evident. Există toate posibilităţile, există şi putinţa, există tot pentru a evita, dar nu cred că vor fi aşa evenimente ca 7 aprilie.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG