Linkuri accesibilitate

Sarajevo: 20 de ani după asediu


Cei 20 de ani de la asediu vor fi marcați de un eveniment artistic intitulat „Sarajevo linia roșie", un poem muzical-teatral în memoria celor 11.541 cetățeni morți în timpul asediului din anii 1992-1996.

Cei 20 de ani de la asediu vor fi marcați de un eveniment artistic intitulat „Sarajevo linia roșie", un poem muzical-teatral în memoria celor 11.541 cetățeni morți în timpul asediului din anii 1992-1996.

Cele 11.000 de scaune simbolizându-i pe morții în asediul pus la cale de sârbii bosniaci au fost livrate de o fabrică din Serbia.


Astăzi se împlinesc 20 de ani de la începutul asediului orașului Sarajevo, încercuit vreme de aproape 4 ani de forțele sârbilor bosniaci. Întreaga Bosnie a fost devastată de războiul încheiat în 1995, dar din cauza asediului și a masacrului din piața Merkale, capitala Bosniei, Sarajevo, este locul intrat în primul rând în conștiința lumii ca simbol al tragediei post-iugoslave. Detalii are Mircea Țicudean:

Asediul orașului Sarajevo a fost cel mai îndelungat din istoria modernă a Europei, durând cu un an mai mult decât blocada Leningradului. El a fost cu atât mai șocant cu cât comunitatea internațională n-a fost în stare să-i pună capăt în ciuda atenției enorme acordate de presă și a prezenței în regiune a forțelor Națiunilor Unite.


Acum, când Sarajevo marchează a 20-a aniversare a începutului tragediei, regizorul de teatru Haris Pașovici, organizatorul manifestărilor comemorative, a declarat Europei Libere că evenimentul este un prilej pentru locuitorii capitalei de a-și aminti rudele și prietenii pierduți și a de a reafirma caracterul multicultural al orașului.

Astăzi la Sarajevo

Astăzi la Sarajevo

Pe agenda comemorativă se află o lectură de poezie și amplasarea pe strada principală din centrul orașului a 11.541 de scaune roșii – reprezentându-i pe cei uciși în asediu: bosniaci, croați, sârbi și alte naționalități.

„Lipsește un orășel de 11 mii de oameni din orașul nostru – a spus regizorul Pașovici. Dacă ei n-ar fi fost uciși, ar participa astăzi la viața capitalei, ar fi ingineri sau arthitecți, muncitori, chelneri, brutari sau bucătari. Au fost uciși pentru că au iubit acest oraș și au crezut în valorile lui”.

Astăzi la Sarajevo cultura cafenelelor și a taifasului balcanic reînvie, dar rănile asediului sunt încă vizibile. Urmele gloanțelor se mai văd pe unele fațade, alături de turnurile noi de sticlă și oțel și de moscheile construite cu bani din Arabia Saudită, profilate pe fundalul munților din împrejurimi.
Îndrăgita Bibliotecă Națională, distrusă de incendiu în timpul asediului, este încă în mare parte în ruine.

Mulți bosniaci dau vina pentru această stare pe birocrația monstruoasă înființată după război, când țara a fost împărțită în două entități legate printr-o conducere centrală slabă, dar extrem de costisitoare. AP notează că Bosnia are trei președinți rotativi la nivel de stat, iar fiecare mini-stat are președintele lui: în total cinci președinți. Sunt 13 prim-miniștri, peste 130 de miniștri, 760 de parlamentari și 148 de municipalități. Sistemul îi costă anual pe cei 3,5 milioane de locuitori jumătate din produsul intern brut al țării lor sărace – și mai este și paralizat aproape permanent de certurile dintre cele trei entități, spre exasperarea UE, care vrea ca până la urmă să primească Bosnia printre membrii ei. Bruxelles-ul cere Bosniei să se centralizeze, dar asta contravine dorinței de autonomie a sârbilor bosniaci. Croații vor să aibă mini-statul lor, în loc să se asocieze cu bosniacii, iar bosniacii vor o țara reunificată.

Cele trei comunități principale nu trăiesc împreună, ci una lângă cealaltă: la școală copiii învață trei versiuni diferite ale istoriei, iar limba vorbită în țară – cam una și aceeași - se numește bosniacă, sârbă sau croată.

Faptul că animozitățile din Balcani sunt încă vii este ilustrat și de controversa stârnită de ceremonia de astăzi de la Sarajevo: bosniacii au aflat că cele 11.000 de scaune simbolizându-i pe morții în asediul pus la cale de sârbii bosniaci au fost livrate de o fabrică din Serbia, care a oferit municipalității cel mai mic preț dintre toate. O corespondentă a Europa Liberă în capitala bosniacă spune că știrea a stârnit emoții negative printre locuitori, care deși nu protestează deschis, spun că ideea importului de scaune tocmai din Serbia a fost greșită din punct de vedere „etic și moral”.
XS
SM
MD
LG