Linkuri accesibilitate


Secţia de terapie intensivă a Partidului Naţional Liberal este plină de inşi în diferite stadii de descompunere. Sorin Frunzăverde, fost vârf de suliţă şi coadă de topor la PDL şi zice-se viitor abonat la Direcţia Anticorupţie, a fost preluat pe nemestecate şi injectat, fără carantină, în plexul solar al partidului. Mai mult chiar, liderul PNL, Crin Antonescu, brusc amnezic, spunea că a făcut o achiziţie importantă pentru partid, de parcă trădarea domnului Frunzăverde ar fi descâlcit ceva din doctrina liberală sau ar fi adăugat ceva onorabilităţii partidului. I-a convins, poate, cu lăcrimosul său discurs de rămas-bun, în care susţinea confuz că premierul trebuie ajutat să-şi ducă mandatul până în ultima zi dar şi că România este un stat poliţienesc în care chiar şi mai-marii PDL se tem să nu fie filaţi.

Ştim cât de mult îi place lui Traian Băsescu să se joace cu soldăţeii de plumb din serviciile secrete. Nu ştie cât de toxic e plumbul, sau poate că e imun. Interceptarea telefoanelor şi a poştei a redevenit un sport naţional, filajele şi turnătoriile sunt iar la modă. Vorba preşedintelui: „nimeni nu trebuie să stea liniştit”. El însuşi este neliniştit de scurgerile de informaţii şi e gata să îmbrace din nou cămaşa de erou pentru a-i prinde pe infractorii internaţionali, poate se va redresa în sondaje. Parcă pentru a-şi scuza agresivitatea, Traian Băsescu invocă susţinerea milioanelor de alegători. Aşadar, trăim în democraţie, nu în poliţie politică.

Domnul Frunzăverde e de altă părere. Spune că a ajuns să-i fie frică să mai vorbească la telefon. El pretinde că a devenit incomod de multă vreme, că a criticat adesea sistemul centralizat al partidului şi că acest tip de discurs i-a adus marginalizarea. Pentru PNL, aceste lacrimi târzii au fost suficiente. Plus fericirea de a produse o pagubă mortală adversarilor politici. Rămâne de văzut dacă este un calcul politic imoral desigur, dar eficient, sau simplă mare naivitate.

La urma-urmei, nu contează ce i-a adus pe Sorin Frunzăverde şi pe clienţii săi în secţiile de recuperare ale Uniunii Social Liberale, unde sunt preluaţi conform algoritmului, într-o anticipare febrilă a negocierii postelectorale a posturilor. De asemenea, nu contează ce disfuncţie organizatorică îi face şi pe alţi granguri din partidul de guvernământ să se îndrepte şchiopătând spre ieşirea din partid sau din ţară.

Căci, cum vedem, aproape zilnic PDL se mai dezmembrează un pic prin părţile periferice. Statuia s-a crăpat la bază. Nu se ştie ce virus contaminează primele rânduri ale partidului. Să fie oare o toxiinfecţie alimentară produsă de broaştele mâncate zilnic? Să fie un atac de panică pentru că se apropie alegerile şi premierul Răzvan Ungureanu face mofturi când e să le dea bani să aibă pentru circul local? Nu e de mirare că fotoliul lui a început să pârâie de atâtea muşcături. Unii spun că se pregăteşte pentru o carieră la Cotroceni şi că retragerile sale teatrale sunt doar un joc de umbre să hipnotizeze electoratul. Alţii cred că este o cârtiţă băgată de Traian Băsescu în miezul partidului, să-i sugă energia şi să-l aducă la procente de nepopularitate chiar mai mari ca ale preşedintelui.

Scena politică se deşertifică tot mai mult din punct de vedere moral. Preţul principiilor a scăzut – mai an unii îşi dădeau viaţa pentru ele, acum nu-şi mai dă nimeni nici măcar diurna de parlamentar. Nu e partid să nu-şi fi improvizat un centru de triaj ca în marile spitale, pentru a-i prelua pe dezertorii celorlalte partide. Traseiştii sunt preluaţi de secţia de urgenţe, unii doar cu o aripă de partid atârnând în spate, alţii, şchiopătând, alţii desfiguraţi de reformele interne sau pur şi simplu de invidie pentru colegii care au prins loc pe liste.

Partidele din România îşi pot schimba din mers pasagerii şi chiar şoferii, după cum se vede, care vin cu tot cu personalul auxiliar. Îşi pot schimba ele doctrina fără să clipească sau orientarea politică şi adevărurile de ieri cu cele de azi. Nu contează. Astfel, cel defăimat şi proscris ieri poate deveni azi persoană importantă în partidul adversarilor. Asta da, democraţie. Aşa au circulat prin politica românească tot felul de personaje pe care schimbul de identitate le-a întinerit. Este motivul pentru care scena politică a devenit o combinaţie de griuri.

Jocul politic nu mai are nicio legătură cu viaţa degradată a românilor care nu au avut inspiraţia să intre în structurile partidelor, să ducă serviete, să lipească afişe şi să spere că, atunci când se va împărţi prada, se va găsi vreo Regie autonomă şi pentru el. Pentru asta, însă, trebuie să te operezi de liberul arbitru şi să urmezi nesmintit degetul şefului de grup parlamentar.

Să le acordăm domnului Frunzăverde şi altora ca el concesia unei târzii şi întremătoare revelaţii. Se prea poate să-şi fi aflat abia acum vocaţia, după decenii de combinaţii şi intrigi, stupefiind prin demisia în plină perioadă de succes politic o plaja largă de băgători-de-seamă şi colegi. Unii dintre ei, cum ar fi Vasile Blaga, risipesc o grămadă de vorbe bune la căpătâiul recent-dezertatul coleg şi îţi vine să te întrebi dacă le-a mai rămas ceva înţelegere pentru colegii din partid.

Oricum problema nu este că PDL pierde oameni din garda de nemuritori a lui Traian Băsescu (se întâmplă mereu în preajma evenimentelor electorale), ci faptul că PNL, care s-a prezentat mereu drept depozitarul unei moralităţi seculare, suferă de bulimie cronică şi înghite tot ce i se pune în faţă. Nu-şi pune probleme de sănătate şi nici de siluetă. Azi înghite pe nerăsuflate şi-i citeşti pe chip spaima că mâine o să facă foamea. Poate aşa a devenit mai puţin mofturos la asocieri care, cu ani în urmă, i s-ar fi părut toxice. A dat mâna cu Partidul Conservator, o grupare obscură care şerpuieşte prin jungla politică de nu i se văd decât antenele. Partidul Conservator are personaje în comparaţie cu care Sorin Frunzăverde pare un crai de la răsărit. S-a asociat, apoi, cu PSD, într-un număr de contorsionism care imita asocierea din 2003 cu PD, aducând la aceeaşi masă, cu un simţ moral asimetric, şi supravieţuitori ai regimului penitenciar şi conducători ai acestuia. A făcut aceste manevre invocând binele suprem al câştigării alegerilor şi insinuând că nu poate lua hăţurile scăpate de PDL în ţărână fără să se murdărească pe mâini.

Chiar dacă primeşte palme zilnic de la diverşi transfugi cărora le-a dat un carnet de partid şi un loc la prezidiu, PNL continuă să invoce puritatea doctrinară şi principiile moralităţii. Vrea să lupte împotriva sistemului lui Traian Băsescu şi-i înarmează pentru aceasta pe foştii lui asociaţi. Poate că, dacă ar fi întrebaţi seniorii partidului, aceştia şi-ar aminti că nu puţine războaie au fost câştigate otrăvind fântânile şi aruncând peste meterezele duşmanilor victimele epidemiilor fatale.

XS
SM
MD
LG