Ziarul Timpul insera recent, în prima pagină, fotografia unei anexe dezgustătoare la un bloc de locuinţe, întrebîndu-se: „cine transformă Chişinăul într-un oraş-monstru?” Redacţia publicaţiei scria că „răspunsul-şablon – de toate e vinovat primarul Chirtoacă – e corect doar la modul general şi simbolic. Lista vinovaţilor adevăraţi e cu mult mai lungă şi cuprinde alte nume”.
Anexe dizgraţioase, care sluţesc blocurile, există cu duiumul şi în sectorul în care locuiesc – Botanica de jos. Chiar deunăzi am văzut , în faţa unui bloc, un morman de piatră şi de cărămizi. Construcţia stă să înceapă. Încă nu e tîrziu acel locatar să fie oprit. Dar cine să-l oprească? Omul are cu siguranţă autorizaţia în buzunar şi nu e interesat de aspectul blocului.
Sau, iată, remarc deunăzi că printre copacii din parcul Valea Trandafirilor, în porţiunea mărginită de strada Decebal, a început construcţia unui bloc. De ce ar trebui construcţiile să se bage printre arbori? Şi ce se va întîmpla dacă şi altora li se va permite să înalţe acolo case?
Ieri dimineaţa, la un post tv, l-am auzit pe primarul Chirtoacă vorbind despre nişte construcţii care nu se ştie cum au apărut în acel parc. O fi ceea ce am văzut şi eu sau altceva? Şi dacă primarului nu prea îi este clar cum apar construcţiile astea, cine ar putea să ne ofere mai multe detalii? Poate Nostradamus?
Lucrurile sînt la mintea cocoşului: ani de zile în Chişinău au apărut prelungiri ridicole ale blocurilor de locuinţe, au apărut construcţii în spaţiile verzi, au fost demolate clădiri –monumente istorice, au apărut gherete pe trotuare, toate acestea cu permisiunea unor indivizi aciuaţi în măruntaiele primăriei. Dacă aceşti funcţionari ar fi fost mai exigenţi şi mai responsabili, oraşul ar fi arătat mult mai bine, fără doar şi poate.
Faptul că de-a lungul anilor aceşti făcători de autorizaţii dubioase nu sînt traşi la răspundere, faptul că anexele bizare şi construcţiile inoportune continuă să apară e de-a dreptul dezgustător.
Remarc că ia amploare şi construcţia mansardelor pe unele blocuri vechi, dărăpănate. Eu unul nu m-aş grăbi să mă bucur de această mansardizare pe scară largă. Zic să mai trăim, să mai aşteptăm şi să vedem peste o vreme cît de trainice sînt blocurile mansardizate. Au existat doar suficienţi locatari care au acuzat crăpături în pereţi, ba chiar unii au şi renunţat la mansardă în ceasul al doisprezecelea.
Anexe dizgraţioase, care sluţesc blocurile, există cu duiumul şi în sectorul în care locuiesc – Botanica de jos. Chiar deunăzi am văzut , în faţa unui bloc, un morman de piatră şi de cărămizi. Construcţia stă să înceapă. Încă nu e tîrziu acel locatar să fie oprit. Dar cine să-l oprească? Omul are cu siguranţă autorizaţia în buzunar şi nu e interesat de aspectul blocului.
Sau, iată, remarc deunăzi că printre copacii din parcul Valea Trandafirilor, în porţiunea mărginită de strada Decebal, a început construcţia unui bloc. De ce ar trebui construcţiile să se bage printre arbori? Şi ce se va întîmpla dacă şi altora li se va permite să înalţe acolo case?
Ieri dimineaţa, la un post tv, l-am auzit pe primarul Chirtoacă vorbind despre nişte construcţii care nu se ştie cum au apărut în acel parc. O fi ceea ce am văzut şi eu sau altceva? Şi dacă primarului nu prea îi este clar cum apar construcţiile astea, cine ar putea să ne ofere mai multe detalii? Poate Nostradamus?
Lucrurile sînt la mintea cocoşului: ani de zile în Chişinău au apărut prelungiri ridicole ale blocurilor de locuinţe, au apărut construcţii în spaţiile verzi, au fost demolate clădiri –monumente istorice, au apărut gherete pe trotuare, toate acestea cu permisiunea unor indivizi aciuaţi în măruntaiele primăriei. Dacă aceşti funcţionari ar fi fost mai exigenţi şi mai responsabili, oraşul ar fi arătat mult mai bine, fără doar şi poate.
Faptul că de-a lungul anilor aceşti făcători de autorizaţii dubioase nu sînt traşi la răspundere, faptul că anexele bizare şi construcţiile inoportune continuă să apară e de-a dreptul dezgustător.
Remarc că ia amploare şi construcţia mansardelor pe unele blocuri vechi, dărăpănate. Eu unul nu m-aş grăbi să mă bucur de această mansardizare pe scară largă. Zic să mai trăim, să mai aşteptăm şi să vedem peste o vreme cît de trainice sînt blocurile mansardizate. Au existat doar suficienţi locatari care au acuzat crăpături în pereţi, ba chiar unii au şi renunţat la mansardă în ceasul al doisprezecelea.
