Linkuri accesibilitate

Osip Mandelstam, „poezia este respectată de ei doar în Rusia; merg pînă la a te ucide pentru ea”.



Odată ales președinte al Rusiei pentru un nou mandat, Vladimir Putin se află ceva mai puțin în aceste zile în atenția presei internaționale, rămasă cumva în expectativă în așteptarea, acum, a instalării sale oficiale și a remanierii guvernului ce ar urma să fie condus de actualul președinte în funcție Dimitri Medvedev. In spatele cortinei, lucrurile se mișcă însă, evidențiate, cum e firesc, de presa rusa. Iar în joc se află în continuare, între altele, și relația între politică și cultură, între dirijarea maselor și limitarea autonomiei mișcării de opoziție, structurată pe parcursul perioadei între alegerile din parlamentare din decembrie și cele prezidențiale de la începutul acestei luni.

Ultimul „scandal”, cum îl numește „Moscow Times” se referă la crearea unei deocamdată nebuloase televiziuni publice în Rusia, Rusia și Belarus fiind singurele două state din Europa lipsite pînă acum de o asemenea întreprindere. Decretul de înființare s-ar afla pe masa președintelui Medvedev, în ultima săptămînă înregistrîndu-se și primele informații despre ce ar însemna un asemenea gest.

La 22 iunie, Comitetul de cultură din Duma de Stat a dezbătut pentru prima dată subiectul, presa reținînd opoziția îndîrjită a președintelui Comitetului, Stanislav Govoruhin, un personaj binecunoscut, dat fiind că a fost recent șeful campaniei prezidențiale a lui Vladimir Putin.

Stanislav Govoruhin

Stanislav Govoruhin

Govoruhin afirma în Duma de Stat: „sînt pe zi ce trece mai convins că televiziunea publică nu numai nu este necesară, dar este chiar nocivă și scumpă. Un canal nu va schimba nimic. Întîi ar trebui consolidate celelalte canale”. Un funcționar al Kremlinului replica imediat „deputații Dumei și-au expus opiniile, dar faptul nu are impact asupra procesului de decizie”, se subînțelegea prezidențial.

Două zile mai tîrziu, membrii grupului de lucru creat pentru a dezvolta conceptul de televiziune publică, sub conducerea lui Mihail Fedotov, președintele Consiliului prezidențial pentru drepturile omului, anunța că guvernul Putin va acorda pentru funcționarea noii televiziuni o subvenție în ruble echivalentul a un milion de dolari. Președintele statului ar urma apoi să aleagă și să numească el însuși membrii Consiliului de conducere.

Graba de a înființa un asemenea organ de presă sub mandatul încă al lui Medvedev a stîrnit, firește, semne de întrebare și o analistă politică, citată de „Moscow Times”, observa critic: „Nici măcar o singură idee nu a fost dezvoltată pînă la capăt. Pentru a pregăti publicul și industria [TV] este nevoie de mai mult timp decît de o lună și jumătate de dezbateri, cît ni s-a oferit. [...] Este straniu că va fi dat un decret prezidențial și nu va fi votată o lege, dat fiind că în întreaga lume există legi care reglementează televiziunea publică”.

Este greu de afirmat cu certitudine că în spatele inițiativei se află președintele ales, Vladimir Putin, dar este cert că el va fi cel care va decide în privința funcționării acestei televiziuni, după cum există indicii numeroase despre viziunile grandomane ale lui Putin în privința diverselor forme pe care ar urma să se dezvolte cultura. Un bun cunoscător al lumii ruse, fostul corespondent al BBC-ului la Moscova, Martin Sixsmith enumera recent cîteva din ideile președintelui într-un punct de vedere publicat de „New York Times” sub titlul „Lista lui Putin”.

Sixsmith semnala, de exemplu, opinia formulată de Putin într-un articol program din „Nezavisimaia Gazeta”, anume că „politica de stat referitoare la cultură trebuie să furnizeze îndrumările necesare”, cultura avînd rolul de a modela „conștiința publică și... tipurile de comportament.” Liderul rus propunea „un canon de 100 de cărți ruse pe care școala le va cere să fie citite acasă, elevul urmînd apoi să scrie un eseu despre una din ele”. Ar fi de datoria Kremlinului, nota președintele, să contracareze declinul literaturii și să restaureze Rusia în poziția de „națiune cititoare”.

Un comentator rus, Alexandr Nazarian, califica propunerea lui Putin drept „inginerie socială prin literatură comandată de stat, deschis sovietică în dorința ei de a manipula intelectul uman spre docilitate”. Iar Martin Sixsmith punea ideea în relație cu faptul binecunoscut, că în Rusia, „în timpuri de cenzură și represiune, literatura a constituit singurul forum al națiunii de discurs public”. Altfel spus, cu cuvintele rămase celebre ale poetului Osip Mandelstam, „poezia este respectată de ei doar în Rusia; merg pînă la a te ucide pentru ea”.

Vremurile lui Putin diferă, desigur, de cele ale lui Stalin, la care se referea Mandelstam, dar dirijismul cultural pe care îl anunță în noul său mandat prezidențial liderul de la Kremlin, nu poate să nu îngrijoreze.
XS
SM
MD
LG