Discriminarea femeilor însărcinate pare a fi mai degrabă regula, decât excepţia în R. Moldova. Dacă ar fi după unii angajatori, femeile însărcinate sau care intenţionează să nască pe durata unui contract de muncă trebuie să fie condamnate la şomaj. Sunt doar unele dintre concluziile ce pot fi trase la capătul unor cercetări realizate de Centrul de Investigaţii Jurnalistice. Vom discuta în această dimineaţă cu directorul executiv al acestui Centru, jurnalista Cornelia Cozonac.
Europa Liberă: Nu este o noutate şi nici nu este una doar moldovenească faptul că femeile însărcinate îşi văd de cele mai multe ori îngrădit accesul la piaţa muncii. Într-o frază, două, pentru început, care sunt principalele concluzii ale recentei investigaţii la această temă realizată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice?
Cornelia Cozonac: „Noi am încercat să testăm disponibilitatea
Din păcate, femeile sunt discriminate şi atunci când vor să se angajeze dacă sunt însărcinate, dacă urmează să aibă copii sau dacă au copii. Femeia care are copii, de regulă, este mai greu luată la serviciu în comparaţie cu bărbaţii. În marea parte a cazurilor angajatorii dau prioritate bărbaţilor pentru că nu ar dori să se complice, aşa cred ei, cu o femeie care ar putea să stea pe buletin în cazul de boală a copilului, sau în cazul femeilor însărcinate ar putea să meargă în concediu de maternitate şi ulterior ar putea să revină mai târziu, sau, dacă revine mai devreme, să iasă mai des în concedii de boală în cazul în care copilul are probleme.”
Europa Liberă: Niciun angajator nu-ţi va spune în faţă: nu te iau la lucru pentru că eşti prea tânără, prea bătrână, pentru că „vei ocupa locul cuiva care ar munci mai mult şi mai eficient decât o gravidă” etc. Toţi vor invoca diverse motive. De obicei ce motive se invocă cel mai des în asemenea situaţii?
Cornelia Cozonac: „Este adevărat. Chiar şi avocaţii, şi avocaţii pentru drepturile omului, avocaţii parlamentari spun că nu au plângeri de la femei care ar fi fost concediate pe motiv că ar fi însărcinate sau ar dori să aibă copii. De regulă, motivele sunt diverse. Noi am testat, ziceam şi la început, o colegă a sunat la telefoanele anunţate de angajatorii care urmează să angajeze la serviciu, colega s-a dat drept însărcinată în 5 săptămâni şi de fiecare dată a întrebat dacă mai face să aplice, dacă va fi angajată sau nu. Şi am văzut la propriu că în toate cazurile de fapt i s-a răspuns foarte direct că nu va fi angajată tocmai pentru faptul că este însărcinată.
Noi am făcut o testare, dar din câteva zeci de cazuri, în unul singur, chiar ne-a surprins, a răspuns patronul şi el până la urmă a acceptat să aibă un interviu cu potenţiala angajată. În rest, chiar şi la instituţiile de stat, Ministerul Muncii, Ministerul Justiţiei, Curtea de Conturi, i s-a spus foarte direct că nu va fi angajată.”
Europa Liberă: Paradoxală apariţia acestor instituţii în investigaţie cu asemenea rezultat, mai ales că Ministerul Muncii se mai cheamă „al protecţiei sociale şi familiei”, iar Ministerul Justiţiei parcă ar trebui să cunoască foarte bine cadrul legal, inclusiv în acest sens.
Cornelia Cozonac: „Iată cum au răspuns atunci când i-am testat. Deci, dacă ar fi fost să se angajeze, probabil angajatorul ar fi invocat un alt pretext, nu direct motivul că este însărcinată, dar noi am încercat să vedem care este reacţia de fapt reală a angajatorilor.”
Europa Liberă: Totuşi cât ştiu femeile în general pentru a-şi proteja, mă refer la legislaţie în primul rând, la drepturile ce reies din această legislaţie, deci cât ştiu pentru a-şi proteja drepturile în această situaţie?
Cornelia Cozonac: „Deşi legislaţia interzice angajatorilor concedierea unor femei însărcinate sau a unei femei care crește un copil minor, totuşi pe de o parte femeile nu-şi cunosc atât de bine drepturile, dar nici nu merg mai departe să şi le apere. Pentru că, deşi la Centrul pentru protecţia drepturilor omului spuneam că nu a parvenit nici o plângere de la femeile concediate pe motiv de graviditate, noi am găsit cazuri în care femeile într-adevăr au fost concediate în perioada asta, dar s-a invocat alt motiv, şi am constatat că femeile nici la inspecţia muncii nu apelează, sau apelează de patru ori mai puţin conform statisticilor decât bărbaţii atunci când li se îngrădeşte dreptul la muncă sau când sunt discriminate în muncă.
În general, pe motiv de discriminare femeile practic nu se adresează ca să-şi apere drepturile. Probabil asta vine din percepţia lor că probabil nu-şi vor face dreptate şi ar fi să meargă în van. Deşi legea prevede aceste drepturi şi femeile ar trebui să meargă să-şi apere până la capăt drepturile. Mai este şi percepţia greşită a angajatorilor că o femeie însărcinată i-ar acuza pierderi organizaţiei pentru că aceasta ar trebui să-i plătească concediu de maternitate şi de creştere a copilului. Pe când aceste plăţi se fac din contribuţiile sociale pe care angajatorul oricum le plăteşte la stat.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, procentul femeilor interesate să-şi facă o carieră este foarte redus, în special în mediul rural (se vorbea în general de vreo 5%). Poate că angajatorii n-ar fi atât de fermi în rele faţă-n faţă cu femei mai ambiţioase să-şi facă o carieră? Sau poate acei 3 ani pe care îi oferă legislaţia unei femei pauză ca să stea acasă cu copilul ar fi şi ei o cauză, pentru că din câte cunoaştem prin alte părţi nu prea se stă 3 ani acasă? Ce angajator ar vrea o femeie care să-şi ia aceşti 3 ani?
Cornelia Cozonac: „Tocmai din motivul acesta angajatorii nu angajează femei însărcinate pentru că şi-ar lua acest concediu de maternitate sau concedii de boală. Dar femeia de astăzi este bine pregătită şi de multe ori este ambiţioasă, şi chiar dacă nasc un copil, multe revin la serviciu, îşi găsesc bone. E altceva că statul nu prea oferă facilităţi femeilor cu copii ca să poată să aibă şi grijă de copil, şi să poată şi lucra.”
Europa Liberă: E un fel de cerc vicios – pe cele gravide nu le angajează pentru că vor avea un copil, pe cele cu copii nu le angajează pentru că îl au…
Cornelia Cozonac: „Este adevărat. Asta vine din mentalitatea societăţii noastre patriarhale şi ea se schimbă cu greu. Dar putem schimba la nivelul percepţiei şi atitudinii angajatorului. Dar şi femeile cred că ar trebui să fie mult mai ambiţioase să-şi obţină drepturile şi să dovedească că pot să facă faţă chiar dacă au copii.”
Europa Liberă: Pe altă parte, reticenţa angajatorilor faţă de femeile cu vârsta între 18 şi 35 de ani, de exemplu, poate fi înţeleasă, până la un anumit punct (şi aici trebuie să constatăm ca angajatoarele femei se manifestă de cele mai multe ori ca şi bărbaţii angajatori faţă de femeile însărcinate). Realitatea este realitate, dar cadrul legislativ încurajează în vreun fel angajatorul să nu arunce în stradă o femeie însărcinată sau să-i refuze angajarea?
Cornelia Cozonac: „Cadrul legislativ interzice concedierea femeilor pe perioada sarcinii sau dacă un copil minor. Angajatorii argumentează refuzul lor de a angaja o femeie însărcinată pentru faptul că perioada de adaptare la noul loc de muncă ar fi de câteva luni, or peste câteva luni femeia va ieşi în concediu de maternitate şi atunci practic ar trebui să angajeze din nou un alt om la locul respectiv. Mai există motivul că femeia ulterior va lipsi mai des decât un bărbat de la locul de muncă, de aceea chiar dacă femeia are op pregătire profesională mai bună şi statisticile arată că femeile în comparaţie cu bărbaţii au pregătire profesională mai bună…”
Europa Liberă: Dar sunt plătite mai prost cu circa 25 la sută…
Cornelia Cozonac: „Da, sunt plătite mai prost cu circa 25 la sută. Ulterior la pensionare femeile la fel, chiar dacă au lucrat aceiaşi perioadă ca şi bărbatul, ea primeşte o pensie mai mică tocmai din cauză că ea a crescut copii. Pentru că perioada de creştere a copiilor, chiar dacă se include în stagiul general de muncă, ca şi contribuţie socială nu se include. Şi atunci ea a contribuit mai puţin la bugetul asigurărilor sociale şi de aici pensia ei este mai mică. Deci, discriminarea este la mai multe etape.”
Europa Liberă: Legea interzice concedierea femeii salariate care gravidă sau se află în concediu de maternitate. Dacă se întâmplă, cum trebuie să procedeze o femeie ca să încerce cel puţi protecţia legii?
Cornelia Cozonac: „O femeie care a fost concediată, chiar dacă nu s-a indicat direct motivul sarcina sau copilul, ar trebui să încerce să-şi apere drepturile şi să se adreseze în scris cu o plângere la Inspecţia Muncii, dar ar putea şi la sindicate, şi la avocaţii parlamentari, care ar putea merge să-i apere drepturile şi în instanţe şi să dovedească că de fapt concedierea vine dintr-un motiv de discriminare.”
Europa Liberă: Cornelia, mulţumim.
