La 22 martie se marchează în lumea întreagă Ziua Apelor, o zi dedicată unei resurse vitale a omenirii. În unele părți ale planetei apa este obiect de conflict internațional, iar absența ei în formă potabilă sau utilizabilă pentru agricultură provoacă moarte și mizerie. Cum stă Moldova la acest capitol aflăm din relatarea Sînt probleme cu apa în Republica Moldova? Vom afla din relatarea Luciei Diaconu.
Specialiştii spun că, în comparație cu spațiul european, Republica Moldova are cea mai mică cantitate de apă pe cap de locuitor extrasă din orizonturi şi bazine formate pe propriul teritoriu. Deficitul acestei resurse se resimte însă cel mai mult în zona de sud a republicii.
Salvează oarecum situaţia rîurile Nistru şi Prut, după ce în ultimii ani rîuleţele mai mici din interiorul ţării au pierdut o bună parte din debitul lor. Ecologiştii spun că nu doar condiţiile climaterice ar fi de vină. Iată explicaţiile pe care ni le-a oferit preşedintele organizaţiei din Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova Vladimir Garaba:
„Mulţi agenţi economici ar dori să aibă irigare şi nu găsesc un lucru mai bun decît să ia apă din aceste rîuleţe care şi aşa sînt secate. S-au construit baraje, majoritatea barajelor recent sînt construite ilegal, s-au captat numeroase izvoare care opresc scurgerile de apă în rîuri şi pe timp de vară o bună parte din aceste rîuri pur şi simplu nu mai au apă. Dacă vorbim despre viitor, despre creşterea economică, despre dezvoltarea satelor din Republica Moldova trebuie să dezvoltăm irigarea cu apele din Nistru şi Prut şi nicidecum cu apele din aceste rîuri mici care şi aşa sînt epuizate.”
După ce că nu are apă îndeajuns, Moldova are probleme şi cu calitatea acesteia. Datele Centrului Naţional de Sănătate Publică arată că 60 la sută din populaţia de la sate se alimentează cu apă din fîntîni, dar 85% dintre acestea conţin nitraţi în exces sau alte substanţe chimice dăunătoare sănății.
Directorul adjunct al Centrului Ion Şalaru susţine că principala sursă de poluare sînt deşeurile organice de pe lîngă gospodăriile oamenilor care îşi cresc animalele în curte. „Avem foarte puţine cazuri unde depozitarea necorespunzătoare a pesticidelor şi îngrăşâmintelor a condus la poluarea apelor. Cel mai substanţial afectează calitatea apei depozitarea lîngă fîntîni sau întreţinerea animalelor în condiţii casnice şi deci aceste deşeuri organice cu conţinut ridicat de amoniu se infiltrează în sol şi nemijlocit în apele freatice care sînt la suprafaţă.”
Ion Şalaru spune că numărul fîntînilor cu apă poluată creşte de la un an la altul, în pofida eforturilor sanitarilor, care încearcă în zadar să-i dezveţe pe oameni de obiceiurile proaste. În această situaţie, spune directorul adjunct al Centrului Naţional de Sănătate Publică, starea de lucruri ar putea fi îmbunătăţită doar într-un singur fel:
„Părerea mea, şi eu încerc pe fiecare cale s-o promovez, este că trebuie să încetăm să construim fîntîni. Banii mai bine să-i folosim pentru sisteme de apeduct, pentru sisteme de filtrare a apei etc.”
Datele cu care operează ong-iştii de profil arată că doar un sfert din populaţia din satele Moldovei are acces în acest moment la sisteme centralizate de aprovizionare cu apă şi doar 15 la sută au şi apeduct, şi reţea de canalizare.
Lipsa mijloacelor care a împiedicat pînă acum punerea în aplicare a programului de aprovizionare cu apă a satelor moldoveneşti le-a determinat pe autorităţi să se gîndească la alte soluţii. Una dintre acestea propusă de Ministerul Mediului de curînd ar fi crearea unui fond de solidaritate pentru construirea sistemelor de apă şi canalizare în localităţile unde acestea nu există. Dar se ştie că de la a spune pînă la a face este o cale lungă.
Specialiştii spun că, în comparație cu spațiul european, Republica Moldova are cea mai mică cantitate de apă pe cap de locuitor extrasă din orizonturi şi bazine formate pe propriul teritoriu. Deficitul acestei resurse se resimte însă cel mai mult în zona de sud a republicii.
Salvează oarecum situaţia rîurile Nistru şi Prut, după ce în ultimii ani rîuleţele mai mici din interiorul ţării au pierdut o bună parte din debitul lor. Ecologiştii spun că nu doar condiţiile climaterice ar fi de vină. Iată explicaţiile pe care ni le-a oferit preşedintele organizaţiei din Chişinău a Mişcării Ecologiste din Moldova Vladimir Garaba:
„Mulţi agenţi economici ar dori să aibă irigare şi nu găsesc un lucru mai bun decît să ia apă din aceste rîuleţe care şi aşa sînt secate. S-au construit baraje, majoritatea barajelor recent sînt construite ilegal, s-au captat numeroase izvoare care opresc scurgerile de apă în rîuri şi pe timp de vară o bună parte din aceste rîuri pur şi simplu nu mai au apă. Dacă vorbim despre viitor, despre creşterea economică, despre dezvoltarea satelor din Republica Moldova trebuie să dezvoltăm irigarea cu apele din Nistru şi Prut şi nicidecum cu apele din aceste rîuri mici care şi aşa sînt epuizate.”
După ce că nu are apă îndeajuns, Moldova are probleme şi cu calitatea acesteia. Datele Centrului Naţional de Sănătate Publică arată că 60 la sută din populaţia de la sate se alimentează cu apă din fîntîni, dar 85% dintre acestea conţin nitraţi în exces sau alte substanţe chimice dăunătoare sănății.
Directorul adjunct al Centrului Ion Şalaru susţine că principala sursă de poluare sînt deşeurile organice de pe lîngă gospodăriile oamenilor care îşi cresc animalele în curte. „Avem foarte puţine cazuri unde depozitarea necorespunzătoare a pesticidelor şi îngrăşâmintelor a condus la poluarea apelor. Cel mai substanţial afectează calitatea apei depozitarea lîngă fîntîni sau întreţinerea animalelor în condiţii casnice şi deci aceste deşeuri organice cu conţinut ridicat de amoniu se infiltrează în sol şi nemijlocit în apele freatice care sînt la suprafaţă.”
Ion Şalaru spune că numărul fîntînilor cu apă poluată creşte de la un an la altul, în pofida eforturilor sanitarilor, care încearcă în zadar să-i dezveţe pe oameni de obiceiurile proaste. În această situaţie, spune directorul adjunct al Centrului Naţional de Sănătate Publică, starea de lucruri ar putea fi îmbunătăţită doar într-un singur fel:
„Părerea mea, şi eu încerc pe fiecare cale s-o promovez, este că trebuie să încetăm să construim fîntîni. Banii mai bine să-i folosim pentru sisteme de apeduct, pentru sisteme de filtrare a apei etc.”
Datele cu care operează ong-iştii de profil arată că doar un sfert din populaţia din satele Moldovei are acces în acest moment la sisteme centralizate de aprovizionare cu apă şi doar 15 la sută au şi apeduct, şi reţea de canalizare.
Lipsa mijloacelor care a împiedicat pînă acum punerea în aplicare a programului de aprovizionare cu apă a satelor moldoveneşti le-a determinat pe autorităţi să se gîndească la alte soluţii. Una dintre acestea propusă de Ministerul Mediului de curînd ar fi crearea unui fond de solidaritate pentru construirea sistemelor de apă şi canalizare în localităţile unde acestea nu există. Dar se ştie că de la a spune pînă la a face este o cale lungă.
