Linkuri accesibilitate

Noul preşedinte trebuie să dovedeacă că actualul guvern va fi capabil să corecteze situația.

Cotidianul rus "Moscow Times” publică un articol semat de Boris Kagarlițki, director of the Institute de studii ale globalizarii, pe care vi-l prezentăm în traducerea lui Lucian Ştefănescu.

În timp ce ruşii stau şi cugetă la ce-a ieşit din criza politică din iarna asta, în Modova o revoluție se întrupează.

Comuniştii au condus Moldova până când acum trei ani la putere a venit Alianța pentru Integrare Europeană, o coaliție din trei partide de dreapta. Toată lumea era nefericită cu comuniştii: stânga era furioască că reformele sociale nu depăşeau obişnuita „burghezie” comunistă, cetățenii de rând se plângeau de birocrația excesivă şi de corupție, iar partidele politice de dreapta urau tot ce ținea de numele partidului de guvernământ.

Electoratul moldovean a devenit încet, încet sătul de comunişti în cei opt ani de domnie ai preşedintelui Vladimir Voronin. Guvernul s-a ransformat într-o echipă administrativă funcțională, dar fără strategie şi viziune clare. Până şi executivul a devenit nemulțumit de sine însuşi: Mark Tkaciuc, şeful administrației prezidențiale, se plângea că a început „să se simtă ca Surkov”, fostul ideolog al Kremlinului.

Când noua administrație a venit la putere în 2009, a părut că an Moldova s-a întors o pagină nouă. Alegătorii au sperat că au scăpat de Voronin şi de Partidul Comuniştilor, şi fără să recurgă la mari demonstrații de protest.

Dar lucrurile au evoluat diferit.

Trei ani mai târziu, alegătorii îşi exprimă deschis nostalgia după guvernul lui Vorornin. S-a dovedit că până la urmă în mandatul lui salariul mediu lunar în Moldova a crescut de la 20 la 300 de euro (27 la 400 de dolari), cheltuielile sociale au fost mărite, iar instituțiile politice ale țării au căpătat mai multă putere. Deşi conflictul transninstrean nu a fost rezolvat, amenințarea unui conflict armat a dispărut. Guvernul a revogorat creşterea economică construind o cale ferată şi un port la Dunăre. Investițiile private au crescut şi ele.

Forțele de dreapta care i-au înlocuit pe comunişti nu au reuit să îmbunătățească situația, ci au exacerbat de fapt criza cu acțiuni incompetente şi iresponsabile. Politicile de cheltuieli liberale au creat deficite bugetare care au dus la mărirea taxelor - un scneriu comun în țările din sudul Europei. Investițiile şi cererea au scăzut drastic, în timp ce datoria națională a crescut. Guvernul a închis şcoli şi săitale în încercarea de a echilibra bugetul.

Alianța nu a fost capabilă să aleagă un preşedinte în cei trei ani de când e la putere. Cea mai recentă alegere, de la 16 martie, a avut loc fără a da vreo şansă alegătorilor. Numele singurului candidat, magistratul Nicolae Timofti, a fost ținut secret până în ultimul moment, cum tot în secret s-a decis mutarea orei votului de la 3 după-amiaza la 8 dimineața. Timofti a fost ales în timp ce mii de cetățeni revoltați proestau în fața clădirii Parlamentului.

Între timp, Partidul Comuniştilor a făcut un notabil pas spre stânga. Politicienii moderați şi carieriştii care se alăturaseră la PCRM cât acesta a fost la putere au trecut la AIE. Drept rezultat, PCRM are o medie de vârstă mai mică decât înainte. La Chişinău, mii de membrii de partid demonstrează sub steagurile roşii. Alegerile municipale au fost câştigate de opoziție. În fiecare raion al republicii au fost formate comitete care la rândul lor au dus la formarea unui Congres Civic care pretinde că e un guvern alternativ.

Noul preşedinte trebui acum să dovedeacă poporului modovean că actualul guvern va fi cumva capabil să corecteze situația. Dacă eşuează, noi demonstrații sunt plănuite pentru 1 mai la Chişinău, iar acel demonstrații amenință să fie începutul unei noi răscoale revoluționate.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG