Linkuri accesibilitate

Vitalie CIobanu: E nevoie de dialog, e nevoie de bună-credință, dar – în foarte multe cazuri – e nevoie și de aplicarea fermă a legii.

Preşedintele Republicii Moldova a fost ales şi validat în pofida contestaţiilor opoziţiei comuniste. Ar fi normal să observăm, de acum încolo, o scădere a animozităţilor care au măcinat ţara în ultimii doi ani, iar guvernanţii să identifice sursele acestor conflicte. Nu e un secret pentru nimeni că în Moldova escaladarea confruntărilor politice a condus la deteriorarea relaţiilor interetnice. Expresia cea mai vizibilă a acestor stări de spirit șovine, anti-europene, au fost protestele comuniste de stradă, în care s-au fluturat steaguri străine Republicii Moldova şi s-au declamat lozinci românofobe, sloganuri „de portofoliu” ale comuniştilor, pe care aceștia le-au resuscitat cu o motivație binecunoscută: când îţi merge prost, inventezi un duşman care conspiră împotriva ţării şi a bunăstării fanilor tăi de partid. Chemările la ură și intoleranță, care au răsunat în ultimele luni în piața publică, nu au stârnit însă reacţia şi curiozitatea celor chemaţi să apere Legea şi Constituţia în Republica Moldova.

Comuniştii au vrut să penalizeze circul penibil pe care l-a jucat Alianţa în chestiunea alegerii preşedintelui – e dreptul PCRM ca partid de opoziţie. Doar că acest elan justițiar a depășit cu mult limitele unei lupte politice normale într-o democrație: comuniștii şi sateliţii lor atacă însăşi valorile de bază ale acestui stat, jignesc identitatea naţională a populaţiei majoritare, înfierează orientarea pro-europeană a țării. O crispare revanşardă, isterică, într-un moment în care Moldova beneficiază, mai mult ca niciodată în ultimii 20 de ani, de o şansă reală de a-şi schimba destinul geopolitic de la Est spre Vest. Condiţia succesului este ca masivul sprijin occidental să fie confirmat printr-o guvernare onestă şi eficientă, întrucât, de cealaltă parte, pândesc pericole uriașe: revenit la Kremlin, Putin a anunțat planuri de reîncarcerare a fostelor republici sovietice într-o așa-zisă Uniune Vamală, gândită ca o alternativă la Uniunea Europeană. Moscova deja a trecut la amenințări.

Dar nu numai la Chişinău pasiunile şovine, anti-moldoveneşti, defilează fără inhibiții. La Bălţi - un fief tradiţional al comuniştilor - altercaţiile dintre tineretul rusofon, organizat în diverse ligi şi ONG-uri, şi tinerii studioşi cu convingeri unioniste s-au intensificat sub privirile aprobatoare ale administraţiei publice locale. Nici la Comrat, se pare, apropierea de Europa nu este privită cu ochi buni. Politicienii găgăuzi nu se sfiesc să ignore legislaţia națională și acest lucru se întâmplă pe fundalul indiferenţei și al complicității unor factori de decizie de la Chişinău. Cazul de la Soroca, acolo unde printr-un ordin al primarului comunist a fost instalat un panou de propagandă anti-românesc, provocator, este ultimul de pe această listă a manifestaţiilor de sfidare a legii şi de incitare la ură interetnică.

Ofensiva împotriva integrării europene cunoaște şi forme mai sofisticate, „legaliste”, nu doar acțiuni contondente, de stradă, cum ar fi, de pildă, intenția organizării unor referendumuri de aderare a Moldovei la Uniunea Euro-Asiatică şi de proclamare a limbii ruse ca limbă oficială. Grupuri de cetăţeni rusofoni гîngrijoraţiî contestă în justiţie reformele din învăţământ, iniţiate de actuala guvernare, pe motiv că ar nedreptăţi minorităţile naţionale...

În această atmosferă înveninată, preşedintele nou-ales, domnul Nicolae Timofti, are posibilitatea să intervină, de la înălţimea statutului său de arbitru și mediator, pentru a calma spiritele. E nevoie de dialog, e nevoie de bună-credință, dar – în foarte multe cazuri – e nevoie și de aplicarea fermă a legii. Ca să supravieţuiască, democraţia trebuie să ştie să se apere.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG