Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Ana Hodinitu.


Luni

În sfârșit s-a dat liber la muncă, funcționarii și angajații instituțiilor au început a se dezmorți după omagierea femeii și după mini-vacanță, furnizându-mi noi subiecte de știri.

Dis-de-dimineață am mers în or. Cahul cu o listă de obiective, a căror realizare mi-am impus-o indiferent de circumstanțe. Sunt omul cu agenda.

Este a patra lună de când muncesc în calitate de reporter și redactor de știri, dar încă îmi vine destul de greu să mă recomand ca fiind jurnalist, și o fac doar cu jumătate de gură… În încercarea de a nu-mi face meseria de râs am reluat pentru studiu materialele de la facultate și verific ocazional codul deontologic. Mă tem ca tinerețea și lipsa de experiență să nu-mi joace festa.

Astăzi mi-am petrecut o mare parte din zi la Comisariatul Raional de Poliție și la Secția Poliție Rutieră. Am mers să-mi fac plinul cu noutăți, dar aici noutățile trec ca bogații prin poarta raiului, adică greu… Încă sunt nouă și probabil nu au încredere în mine, sau poate trebuie să mai muncesc la capitolul creare de relații. Însă partea bună este că sunt receptivi și amabili. Aici noutatea unui posibil caz de pruncucidere mi-a făcut pielea de găină. Agenții s-au gândit că îmi fac un favor dându-mi o știre ce prevestește creșterea ratingu-lui. Eu am încercat să le explic că nu acesta este scopul instituției pentru care lucrez. Nu vreau să cad în extrema speculării senzaționalului din miezul unor drame.

La amiază am surprins un telefon care anunța un accident în centrul orașului, agenții au binevoit să mă ia la fața locului. A fost ceva nou pentru mine. Astăzi am dat nas în nas cu suferințele din spatele unui text rigid numit știre. Fața disperată a celui ce a provocat accidentul, lacrimile soției lui m-au tulburat … Însă nimic nu scuză consumul unei beri înainte de a te sui la volan. Am tatonat terenul pentru o eventuală discuție cu protagoniștii accidentului, dar până la urmă m-am lăsat păgubașă, nu mă prinde postura de corb ce profită de pe urma tragediilor. Ulterior am preluat toate datele de la Secție.

Restul zilei am pendulat de la o instituție la alta, am creat conexiuni și am preluat informații pentru noutăți. Astăzi mi-am ridicat și salariul… La ora 17.00 mi-am amintit că nu am mâncat nimic de la micul dejun, mi se întâmplă des în ultimul timp. La ora 18.00 m-am urcat în autobuz cu o sacoșă plină de lucruri necesare și de bunătăți pentru ai mei. În transport am dormit iepurește, de teamă să nu trec de localitatea mea. Aproape de ora 19.00 am ajuns acasă, răpusă de oboseală. Ai mei mă așteptau cu masa întinsă, pe masă o mămăliguță de mălai fin și brânză cu smântână… Mai bine nu se putea. Bunătățile mele din târg nu se comparau cu cele de acasă.

După masă am încercat să redactez câteva materiale, nu a durat mult și sub ispita sobei calde am căzut într-un somn bine meritat.

Marți

Cu noaptea în cap am început să redactez subiectele identificate ieri. Pe la ora 11 am făcut o pauză și am mers la bucătărie ajutând la pregătirea unui borș de casă cu legume, irezistibil. Apoi am mers în inspecție în grădină, aici stai față în față cu tradiția familiei de generații – cultivarea legumelor. M-am tot învârtit pe lângă soțul meu care își proiectează o mândrețe de seră, a şasea la număr. Este un hobby sănătos și în același timp o continuitate a unei afaceri de familie. Este și el în așteptarea răspunsului la numeroasele CV pe care le-a expediat în speranța angajări în câmpul muncii, așteptarea este dureroasă. Am încercat să experimentez și eu câte ceva din munca în aer liber, însă am terminat cu un cui înfipt în palmă și cu câteva găuri la activ, date cu mașina de găurit într-un lemn. Ce să-i faci… am altă vocație!

M-am reîntors la tastatură și la pescuitul de știri cu referire la r-n Cahul. Vrând –nevrând dau și peste noutățile legate de alegerea președintelui. Circ gratuit! M-am plictisit să-i tot văd jucându-se cu nervii populației. Noroc de maimuțăreala asta politică, că altfel ar fi dat faliment televiziunile de știri.

Aflu astăzi cu mândrie că bravii mei consăteni au ocupat locul I pentru a treia oară la campionatul raional de baschet. Un lucru e sigur, unde ajung, colibășenii sfințesc locul.

Tot astăzi m-am reîntors la o carte pe care o reiau măcar 20 de minute pe zi din principiu. Este vorba de bestseller american scris de John Grisham, am primit-o în dar de la un prieten drag din Austria și mi-am propus s-o dau gata cu două scopuri: să-mi exersez engleza și să mai gust și din alte stiluri și culturi scriitoricești.

Din cauza programului aglomerat, nu am mai postat de ceva vreme pe blog, astăzi am rupt tăcerea și rutina tapând cu sufletul experiența trăită ieri, când m-am aflat în vizită la Spitalul Raional din Cahul.

Pe seară, mi-am făcut orarul de activitate pentru ziua de mâine și am pus la punct un interviu pe care doresc să-l realizez cu directoarea Bibliotecii Publice din Cahul. Am emoții.

Seara mi-am încheiat-o vizionând din curiozitate o părticică din blamata peliculă regizată de Angelina Jolie: In the Land of Blood and Honey. Nu am rezistat nici până la jumătate, m-a doborât oboseala.

Miercuri

Mijlocul săptămânii mă face mereu să intru în panică. De dimineață mi-am început sârguincios munca de identificare, redactare și postare a știrilor. După ce am luat masa de prânz cu familia, m-am reîntors la cele dintâi.

Am constatat cu oarecare tristețe că știrea cu pruncuciderea s-a căutat ca pâinea caldă și a fost preluată e mai multe site-uri de știri. Nu se întâmplă același lucru când dau știri din domeniul social sau cultural… morbiditatea e la mare căutare, cererea determină oferta!

Pe la ora 14.00 m-a vizitat o nepoțică. A venit să-i ajut la scrierea unui eseu în limba engleză și la rezolvarea unei evaluări la istorie. Dacă aș fi avut și eu pe vremea copilăriei asemenea sfetnici și îndrumători mi-ar fi fost mai ușor, dar ai mei erau atunci proaspăt ieșiți din era „colhozenească”, cu creierele spălate de comunism numai istorie nu erau în stare să-mi explice.

Nici azi nu am uitat de cartea lui Grisham, am citit ținând dicționarul on-line aproape.

Spre seara mi-am asumat datoriile de gospodină ce-mi revin, am spălat rufe şi am dereticat.

Lăsarea întunericului a reunit familia in jurul unei sobe calde şi a unei mese gustoase.

Din păcate, somnul m-a prins tocmai pe la 3 dimineață… mi se mai întâmplă uneori să nu mă pot deconecta de la continuitatea unei zile.

Joi

La ora 7.30 am fost în picioare, până la 8 și ceva am umblat ca prîsnelul , la 9.00 având întâlnire cu un posibil angajator, care mi-a propus o nouă slujbă part-time. Ca de fiecare dată, nu mi-a reușit partea cu managementul emoțiilor, însă consider că am făcut o impresie bună… aceasta contează, până la urmă toți ascundem în noi o sete nesfârșită de afirmare și apreciere.

De mâine voi încerca să fac față unui program și mai solicitant decât cel de până acum, având în vedere că sunt în probe, va trebui să dau tot ce-i mai bun din mine.

La ora 10.00 m-am confruntat cu dilema omniprezenței. Pe agendă aveam două evenimente importante, ambele la aceiași oră și în două locații diferite. Am reușit să asist la ambele. Ședința Consiliului Raional mi-a deschis noi orizonturi și m-a determinat să identific noi subiecte pentru materialele din săptămâna ce va urma.

Astăzi, pentru prima dată în patru luni de când fac naveta, m-am gândit la sănătatea mea și m-am așezat în rând cu muncitorimea acestui oraș la masă, luând prânzul într-o cantină publică.

Spre mulțumirea mea, am reușit să realizez interviul de la Biblioteca Publică, am mai documentat câteva subiecte legate de starea drumului și protecția drepturilor Consumatorului și am reușit să ajung și la orele de masterat. Aici am cunoscut un profesor nou. Ca la prima oră, introductivă, ni s-a dictat bibliografia cursului și am discutat generalități pe marginea relațiilor externe ale Țărilor Române în secolele 16-17. La pauză, am rediscutat cu colegii indignați pentru a suta oară subiectul burselor care nu ne-au fost date încă de la începutul anului de studiu. Majoritatea am convenit că banii ce ni se cuvin putrezesc în cine știe ce bancă pentru a naște procente, iar noi, studențimea naivă suntem duși cu vorba de la o săptămână la alta. Se prevăd proteste, au mai fost! Sunt oarecum dezamăgită.

M-am întors acasă cu ceva gustos pentru soțul meu, ritualul face parte dintr-o înțelegere nescrisă, dar fără de care ne-ar fi mai trist în viață. Suntem gurmanzi și punctum.

Coșmarul din transportul public m-a determinat să scot din geantă aparatul foto și să pozez aglomerația nefirească și condițiile animalice în care sunt transportați cetățenii pe rutele interurbane. Curând va veni și rândul acestui subiect.

Odată ajunsă acasă am încercat să-mi fac utilă prezența dând o mână de ajutor mamei. În același timp, mi-am făcut ordine în idei și materiale. Astăzi a fost prea mult, mâine în zori mă voi ocupa de redactare.

Ca întotdeauna am încheiat ziua în brațele celui mai drag om de pe Terra, ne-am împărtășit experiențele de peste zi și ne-am încurajat unul pe celălalt.

Mâine va fi o nouă încercare de alegere a președintelui țării… Nu-mi pasă! Subiectul este expirat!

Vineri

Ziua de muncă a început la 07.00. M-am trezit pentru a-i ajuta mamei să pună pâinea la copt. Când mă voi întoarce de la muncă acasă mă vor aștepta 10 pâini de casă pufoase și rumenite pe vatră.

Spre prânz m-am aflat în orașul Cahul. Seara trecută am dormit rău, m-au copleșit grijile și gândurile că nu voi putea face față obligațiilor pe care mi le-am asumat, cearcănele de sub ochi m-au trădat în fața tuturor.

Deși unii spun că ar trebui s-o iau mai ușor, eu sunt hotărâtă să îmi găsesc un loc sub soare care să-mi vină ca o mănușă, cu siguranță aceasta cere muncă și dedicare. M-am hotărât să fac din tinerețe o investiție sănătoasă pentru bătrânețe.

Astăzi am cunoscut oameni și locuri noi, îmi place munca pe care o fac. Trăiesc un vis la care nici nu îndrăzneam să gândesc pe băncile facultății…visul de a profesa în domeniul pe care l-am studiat cu atâta pasiune. Nu este ușor, dar din moment ce Dumnezeu nu-ți bagă în traistă …încerc să nu mă plâng și să-mi oțelesc nervii.

A dat Dumnezeu să se scrie o nouă pagină de istorie tocmai la acest sfârșit de săptămână, avem președinte! Deși spuneam ieri că nu-mi pasă, m-a încercat un sentiment de bucurie, în sfârșit racul, știuca și broasca au urnit sacul de pe mal.
Peste câteva ore voi îmbrățișa cu ardoare starea de lucruri lejeră impusă de week-end. Mâine serbez conform convingerilor religioase, este o pauză binemeritată pentru trup și suflet, pe care nu o încalc niciodată. Astăzi însă închei săptămâna cu o oarecare undă de mulțumire…se putea și mai bine, dar nu am timp pentru regrete.


* Ana Hodinitu: s-a născut pe 7 octombrie 1989. A absolvit Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din localitatea Colibași, r-n Cahul. A făcut studii la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, absolvind Facultatea de Jurnalism și Comunicare Publică. În perioada studenției a activat ca moderator și realizator de rubrici radio, la postul Radio Sănătatea și Radio ULIM. A publicat în Arhitecții democrației, Literatura și Arta, Infinit Art și Refugium. Din 2010 scrie pe blogul personal recurslamorala.wordpress.com. În prezent urmează studiile de masterat la Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti, Universitatea Dunărea de Jos, filiala Cahul, cu specializarea Istorie. Actualmente este reporter și redactor al portalului de știri din r-n Cahul, Info-Sud.md.
XS
SM
MD
LG