Linkuri accesibilitate

Punct şi de la capăt cu Vasile Botnaru, Ion Guzun, Dorin Scobioală şi Liliana Vițu.

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit. La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii Punct şi de la capăt. Mai îngrozitoare decât o poveste sinistră, produsă cu măiestrie hollywood-iană poate fi doar viața însăși, mai cu seamă cea pe care o vedem prin fereastra televizorului. Asta îmi spunea deunăzi un prieten, care a renunțat la tele-delectarea de seară în favoarea internetului. Când l-am întrebat dacă nu a dat din lac în puț, mi-a replicat că cel puțin acolo are mai multă diversitate și mi-a recomandat în special portalul de apariție recentă cu știri pozitive. Nu am stat mult pe gânduri și l-am invitat pe inițiatorul acestui proiect, Igor Guzun, expert în științele comunicării și profesor de jurnalism, la o discuție, împreună cu alți doi colegi de breaslă, jurnaliști practicanți - Dorin Scobioală, corespondent la Chișinău al agenției Reuter și al postului de televiziune Antena 3 din România, și directorul Camerei de știri de la Moldova 1, Liliana Vițu.

Tema pe care am anunțat-o - știri pozitive, versus știrile apocaliptice, însângerate, cu cadavre și dezastre, victime și nenorociri. Am să spun din start că eu nu sunt adeptul știrilor apocaliptice, Igor Guzun m-a și citat într-un site, pe care îl promovează cu insistență. Și atunci să începem de aici. Igor Guzun, de ce dumneata încerci să acreditezi un nou tip de știri, știri pozitive? Mai ales în competiție cu știrile ,,pozitive”, pe care multă lume le concepe drept știri îngăduitoare, știri laudative la adresa autorităților, anumitor personalități, anumitor partide, de regulă de guvernământ sau chiar și de opoziție. Se poate reabilita știrea pozitivă în principiu?

Igor Guzun: ,,Deschidem o discuție foarte largă despre înțelegerea profesiei și înțelegerea cuvintelor și cred că pentru mulți dintre noi trecutul nu se asociază exclusiv cu ceva pozitiv. Dimpotrivă. Dar ceea ce încercăm să facem noi și avem și înțelegerea multor, multor oameni, este că întotdeauna publicul trebuie să aibă oportunitatea de a alege. Și atunci când schimbă programele și le comutează și nu-i place, trebuie să aibă și altceva, care să-l bucure sau să-l inspire. Și asta este ideea știrilor pozitive, care poate nu sunt știri clasice, sau standard, dar sunt în fond vești bune, care ne pot ajuta să supraviețuim, sau să mergem înainte.”

Europa Liberă: Dar viața constă din știri proaste, iată, avem alături doi jurnaliști practicanți - unul este Dorin Scobioală, care lucrează pentru exterior și sunt convins că 7 aprilie nu putea fi prezentat altfel decât o știre cu dezastre. Sau Liliana Vițu care la fel, pentru BBC, a lucrat foarte mult timp și dacă ar livra, de exemplu, știri din astea, cu ghilimele, pozitive, cu o moară de vânt, deschisă în satul Ignăței, nu cred că BBC ar fi foarte ahtiat să cumpere așa o știre, sau Reuter, sau Antena 3 de la Dorin Scobioală. Dorin, cum triezi, cum alegi ca să prezinți un tablou adevărat, dar și vandabil?

Dorin Scobioală: ,,Trebuie să recunosc că așa cum am vândut în perioada 7-11 aprilie 2009 nu am vândut niciodată. Pe de altă parte nu se întâmplă în fiecare zi evenimente de amploarea și de tragismul, trebuie să recunoaștem, celor din 7 aprilie. Nu sunt adeptul știrilor sângeroase, chiar dacă am lucrat câțiva ani producător la o televiziune care avea chiar și un jurnal, pe care colegii noștri de la București îl numeau sarcastic jurnal de mortăciuni, în care se dădeau doar crime, violuri, omoruri și jafuri, furturi și alte năbădăi. Nu sunt însă adeptul segregării stricte a știrilor în pozitive și negative. Viața este așa cum este și dacă astăzi s-a întâmplat un accident de tren la Bulboaca și au murit opt oameni eu, reporterul sunt obligat să fiu acolo și să aduc această știre. Dacă mâine s-a întâmplat festivalul vinului, e voie bună, bucurie, dans, beție trebuie să fiu acolo și să arăt. Viața nu este doar albă sau neagră. Ideea în sine, ideea de știri pozitive ca o alternativă pentru aceste știri macabre de multe ori, de care sunt pline jurnalele de știri la televiziuni în teorie da, o înțeleg, este o șansă de respiro. Vii acasă după o zi de știri pe Internet, la radio, la televizor numai știri negative și ai nevoie de un moment de încărcare a bateriilor, de un moment pozitiv. Dar ca jurnalist practicant, ca om cu 15 ani de vechime în știri nu aș putea să-mi propun să fac doar știri pozitive, sau doar știri negative.”

Europa Liberă: Liliana, dumneata care ești director de știri la o televiziune publică, cum obții exact acest echilibru despre care vorbește Dorin Scobioală, pentru că un jurnal de știri are un timp anume - jumătate de oră, nu poate să încapă toată paleta evenimentelor de peste zi.

Liliana Vițu:
,,Bine, în primul rând aș spune că știrile pozitive nu sunt o noutate. Adică și până acum am făcut știri pozitive și toți reporterii la un moment dat au făcut știri pozitive. Și la BBC făceam știri pozitive, dacă știam să le dau nuanța aceea de divertisment, de ceva diferit. De exemplu, crocodilul de cristal, pe care și l-au făcut cadou președinții Putin și Voronin. Știrea asta a fost foarte cumpărată de BBC. Sau chiar ce însemna Inturistul, de exemplu, în Uniunea Sovietică.”

Europa Liberă: Pardon, să-l întreb imediat pe Igor Guzun: o știre de genul acesta, cu crocodilul de cristal, se pretează la categoria ,,pozitiv”?

Igor Guzun:
,,Da.”

Europa Liberă: Chiar dacă există un politician acolo?

Dorin Scobioală:
,,Chiar doi.”

Europa Liberă: Cu crocodilul trei.

Igor Guzun:
,,Chiar dacă sunt politicieni, asta nu e motiv.”

Europa Liberă: Liliana scuze.

Liliana Vițu: ,,Da, ce vroiam să spun e că știrile pozitive nu sunt o noutate. Cred că mai degrabă acum vorbim despre o repoziționare, sau ce pondere vrem să dăm știrilor pozitive, versus celorlalte știri, sau știrilor negative, cum le mai numim aici convențional. Sau cum stabilim politica editorială - vrem să începem jurnalul cu o crimă? Sau vrem să încheiem jurnalul cu o știre pozitivă și asta ce spune psihologia, că ar fi bine, după ce ai dat totuși oamenilor știri despre problemele lor - grădinițe, spitale, drumuri, să le dai la sfârșit și o știre pozitivă și cam asta e o structură mai mult sau mai puțin clasică a unui jurnal la o televiziune publică.”

Europa Liberă: Dar nu e manipulare asta?

Liliana Vițu:
,,E o decizie editorială. Oricine poate să spună că o decizie editorială este și o cenzură, lucrurile pot fi interpretate astfel, dar cumva nu e firesc iarăși, după cum zicea Dorin, că dacă a avut un accident rutier și au murit oameni, da, sau au fost răniți 24, acum nu e firesc să începi jurnalul de știri cu mărțișorul.”

Europa Liberă: Dar în principiu vă întrebam, Liliana, dacă de exemplu tot jurnalul este deschis despre grâul care n-o să rodească la anul, și la sfârșit spui: până la urmă totul e bine, lăcrămioarele o să înflorească și măcar o să aveți urzică.

Liliana Vițu:
,,Păi și aici depinde.”

Europa Liberă: Nu cumva e o atenuare deliberată a realității macabre?

Liliana Vițu:
,,Depinde de cum faci știrea. Că dacă faci știrea așa cum se făcea pe timpul colhozurilor, sau cum s-a făcut pe timpul în care Partidul Comuniștilor a fost la guvernare și la Moldova 1 am avut doar știri triumfaliste, practic tot Mesagerul era doar știri pozitive, totul era bine, se deschideau școli, biomasa, nu știu de ce președintele de atunci sau premierul trebuia, bine și acum se întâmplă din păcate că aleargă președinții și premierii la școli, unde nu e treaba lor să deschidă o școală, pentru că este primar în satul acela care poate să facă lucrul acesta.”

Dorin Scobioală: ,,Sau să aprindă gazul de la butelii.”

Liliana Vițu: ,,Exact. Adică din păcate se calcă pe aceeași greblă și politicienii de acum uită că acum câțiva ani criticau autoritățile pentru prostiile pe care le fac acum. Bine, asta e o altă poveste. Ce vroiam să spun este că și o știre pozitivă poate fi critică, și într-o știre pozitivă poți să spui că de fapt oamenii de cultură nu sunt apreciați. Faci o știre despre starea teatrului, poți să faci despre o stagiune, care a adus oameni, a adus personalități, dar totodată poți în acea știre să mai strecori și o notă critică.”

Europa Liberă: Vreau să-l întreb aici pe Igor, știrea pozitivă, așa cum o concepi dumneata, este una militantistă? Cu ghilimele de rigoare, pentru că Liliana mereu optează probabil pentru un jurnalism cu mesaj. Dumneata incluzi neapărat și ,,militantism”? Sau poate să fie una exact despre brândușele care au apărut în pădure?

Igor Guzun:
,,Cred că știrea pozitivă este una care ne bucură, în care s-a întâmplat ceva și asta ne ajută să supraviețuim și să mergem mai înainte. Poate exagerarea asta cu mersul spre știri pozitive este oarecum o nemulțumire a mea personală, sau a unor oameni, că atunci când ne așezăm la masă, copii nu pot privi știrile pentru că sunt așa cum sunt. Și de asta încercăm poate prin această exagerare să-i protejăm și pe ei de ceva și vrem să aibă o viață altfel, să crească într-un mediu care este așa, mai favorabil pentru dezvoltarea lor. Dar mă rog, discuția nu este care știri sunt mai bune.”

Europa Liberă: Eu am vrut să discutăm tocmai de ce a venit momentul să învingem poate că deliberat pendulul după ce a stat și mai stă, și pare-mi-se că să mai stea în zona știrilor macabre, pentru că ele se vând. Dorin Scobioală, de ce se vând totuși știrile macabre și televiziunile de rating, televiziunile comerciale pedalează deliberat, intenționat pe acest gen de știri?

Dorin Scobioală:
,,Se vinde pentru că probabil că așa e făcut omul. În perioada când făceam televiziune și când încercau colegii de la București să ne explice utilitatea acestui gen de știri, ne spuneau că trebuie să-i arătăm omului ce i se poate întâmpla pentru că la rândul său să fie pregătit, să știe cum să se apere de eventualele probleme, nevoi, pe care poate săi le aducă viața în cale. Bine, televiziunile românești a fost dintotdeauna așa. A fost în perioada studenției mele știu că era un ziar - Crimă și viol, care se vindea ca pâinea caldă în România. România a fost întotdeauna consumatoare de genul acesta de produs. Ceea ce mă întristează este că au derapat spre genul acesta televiziuni, pe care le respectam - NTV-ul de la Moscova a devenit foarte ahtiat după crime și tot felul de scandal. Postul 1+1 de la Kiev, pentru care am lucrat chiar o perioadă, după ce a intrat sub management românesc s-a transformat într-un fel de PRO TV. Misiunea acestor știri de care vorbim noi, ale acestui portal de știri pozitive eu, ca producător de televiziune de mulți ani, îl văd ca pe o sursă. Adică noi, jurnaliștii de televiziune, ne pricepem foarte bine și asta au recunoscut toată lumea, ne pricepem foarte bine să găsim știri negative. Probabil că din această lipsă, din acest gol pe piață a apărut acest portal și poate fi o sursă de inspirație. Măi fraților, dacă la căutat morți, spânzurați și accidente vă pricepeți, uite, vă dăm și noi o sursă, din care să vă inspirați, știri pe care eventual puteți să le preluați, să le dezvoltați. Poate fi o sursă bună de inspirație pentru jurnaliști și acest aspect este foarte salutabil.”

Europa Liberă: Liliana, de ce se vând știrile macabre?

Liliana Vițu:
,,Dar nu sunt de acord că se vând. Poate că o s vă dau și un secret din casă, dar noi încercăm la postul public sâmbătă și duminică, bine și în virtutea faptului că au loc mai puține evenimente, pregătim din timpul săptămânii materiale, tablete, avem noi rubrica asta de stop-cadru și discutăm de regulă despre persoane din Republica Moldova, fie că este vorba de un istoric, de un poet. Pregătim știruțe pozitive, tocmai pentru week-end. Ei să vedeți că ratingul în week-end este mai mare decât ratingul de peste săptămână și uneori e chiar de două ori mai mare. Și când am făcut analiza factorilor, a ceea ce este grila înainte, după, ne-am dat seama că în mare măsură oamenii vor să vadă că nasc și la Moldova oameni. Asta cred e prima explicație. Vor să vadă că se întâmplă și ceva frumos. Poate că e și o legătură directă între faptul că în week-end în sfârșit omul are nevoie de un respiro și noi oferim acel respiro cu știri pozitive, dar iată un fapt. Ratingul de week-end, când avem un Mesager pozitiv e mai mare decât ratingul din timpul săptămânii. BBC-iul, bun BBC-ul nu dă crime și e un post care vinde, nu?

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Și Dumneavoastră, și BBC-ul este cu un public specific, dar televiziunile comerciale, care excelează, și le-a trecut în revistă Dorin Scobioală, sigur că au și ele știri de dimineață, sigur că marketingul lor le spune mergeți pe știri macabre, pentru că alea dau rating, punctaj, etc. Numai că dacă ați pomenit de BBC, vreau să le spun radioascultătorilor: cu toții am fost deunăzi la întâlnirea cu Seva Novgorodtsev, cunoscutul jurnalist de la BBC, care explica foarte subtil, la o întrebare - de ce atunci când sunt victime în Statele Unite, două victime de exemplu iau atâta atenție la știri, și când sunt mii de victime undeva în Asia Centrală cumva se trece peste ele. Și cu tot cinismul, care este inevitabil în aceste explicații, dânsul a sugerat că în Asia Centrală, sau chiar și în Republica Moldova, oamenii ,,o caută”, pardon, cu lumânarea când nu respectă regulile de circulație, când nu respectă regulile elementare de comportament. Or, în America de exemplu, un accident rutier cu victime sau de tren este o excepție, pentru că acolo toată lumea respectă regulile. Și de asta o victimă a unui accident devine în mod automat și știre, pe când din păcate în zonele în care viața omului costă foarte puțin și ei se așează, de exemplu ciucure cu locuințele pe litoralele, care sunt extrem de periculoase, sigur că acolo se pot întâmpla. Despre genul acesta de știri când vorbim iată în presa occidentală trebuie să avem în vedere și acest aspect. Dacă sunteți de acord.

Liliana Vițu:
,,Sunt de acord, dar ca să revenim la motivele pentru care oamenii preferă, sau la un moment dat atunci când văd ceva șocant, sau când aud cuvântul șocant, terifiant, un accident de groază sau nu mai știu eu cum, de ce oamenii fac mai tare volumul la TV. Toată lumea are "shadow side", așa i se spune în engleză, sau partea aia, pata neagră. Orice om are o parte mai gri. Vreai nu vreai, creierul are nevoie și din vești din astea de emoții, adrenalină, nu știu cum să-i spun. Dar ceea ce mi s-a întâmplat mie în ultimele câteva săptămâni e că s-au apropiat foarte multe persoane publice, funcționari, care mi-au spus: chiar îți mulțumesc că măcar voi nu ați început jurnalul cu violul acela. Măcar l-ați dat, dar l-ați dat mai târziu și l-ați dat în trei propoziții, și l-ați dat la știri pe scurt și n-ați arătat sângele.”

Europa Liberă: Exact, Liliana, mi-ați ridicat minge la plasă, ca să pun și eu paranteza asta că foarte mult contează ce vreai să înțeleagă publicul din această dramă care i se întâmplă unui om. Poate să fie chiar ultima picătură în paharul plin și să-l determine pe om și acesta să înțeleagă: dar nu treceți, dracului, la roșu, sau aveți grijă cum conduceți, puneți-vă centura de siguranță. Nu sângele de dragul sângelui, dar probabil de dragul unei concluzii. Nu, Dorin Scobioală?

Dorin Scobioală:
,,Sigur, sunt absolut de acord și sunt conștient de rolul acesta moralizator al știrilor.”

Europa Liberă: Sau educațional.

Dorin Scobioală:
,,Edicativ, probabil.”

Liliana Vițu: ,,Dar nu fac posturile. Dorin, ai văzut știrile în care o femeie a fost bătută de soț și i s-a dat vocea unui expert, care a spus: dar știi, de fapt, e o lege care îți spune că dacă te duci și-l reclami la poliție, el n-are voie să intre în casă sau să se apropie de casa ta?”

Dorin Scobioală: ,,Dacă ești jurnalist-jurnalist, altfel nu o poți face.”

Liliana Vițu: ,,Dar nu se fac așa, asta e păcatul cel mare.”

Dorin Scobioală: ,,Pentru că s-au deschis organe mass media în Moldova mai multe decât jurnaliști și practică meseria asta…”

Liliana Vițu: ,,Amatorii.”

Dorin Scobioală: ,,Da, cui nu e lene.”

Europa Liberă: Igor Guzun, se vinde asemenea știre? Sau o faci așa, de dragul artei?

Igor Guzun: ,,Mai întâi este o idee, susținută de niște oameni, care se numesc Fundația Est-Europeană, dar ideea noastră și chiar încrederea este că o să se vândă și chiar se vând pentru că este, poate nu o parte mare, dar există o asemenea nevoie de asemenea fel de emoții sau abordări. Poate că în contextul discuției noastre accentele principale în știrile care sunt așa de Apocalipsă nu este cum s-a întâmplat, dar accentul ar trebui în toate tipurile de media cum să nu se mai întâmple. Sau ce am făcut ca să nu se înnece copii ceia, sau să nu se producă alte accidente. Asta cred că este important că discutăm și deschidem o discuție largă pentru mulți ani înainte. V-am citat acum 10 ani vorba ceea, că este nevoie să mergem mai departe și să abandonăm jurnalismul de Apocalipsă. Dar iată că 10 ani au trecut și poate că noi avem prea puțină răbdare ca se schimbe.”

Europa Liberă: Vorbeam cu Liliana despre firea omului - ani de zile, zeci de ani de zile, sute de ani li s-a spus oamenilor - primăvara e periculos să treci pe gheața subțire, mai ales să faci pescuit și oamenii oricum se duc. Asta e firea omului.

Liliana Vițu:
,,Firea omului sovietic, pentru că aici e protestul față de sistem și față de ce îți spune statul. Că dacă ți-a spus statul că regula e să-ți pui centura, eu trebuie să protestez, nu sunt fraer ca să ascult statul. Or, în Europa oamenii foarte clar respectă ce le spune statul. Eu cred că are mare legătură cu faptul că au trăit în Uniunea Sovietică.”

Europa Liberă: Cum să realizăm îndemnul lui Igor Guzun, ca știrile astea, hai să nu le spunem apocaliptice.

Liliana Vițu:
,,Macabre.”

Europa Liberă: Macabre despre accidente să fie și instructive, să fie și moralizatoare, cum a spus Dorin Scobioală? Ce trebuie să facem?

Dorin Scobioală: ,,Eu vreau să vă spun că oricum cele mai tari spoturi de promovare a centurii de siguranță, de promovare a respectării vitezei regulamentare, de utilizare a scaunului pentru copii oricum sunt cele sângeroase. Doar un impact din acesta foarte puternic, când ajungi să te identifici cu personajul, când ajungi să te regăsești în situația lui, să-ți dai seama că dacă ești inconștient în continuare și îți porți copilul pe banchetă fără centură, o să-l găsești proiectat pe parbriz la o frânare bruscă, sau dacă nu porți centura ajungi tu afară din mașină. Englezii sunt foarte buni la asta și sunt foarte sângeroase aceste spoturi, dar sunt foarte eficiente. A demonstrat și implementarea lor în Rusia, au încercat rușii o campanie de genul acesta, care la prima fază a șocat, publicul în mare parte nu era pregătit pentru o abordare atât de dură, dar imediat după asta, în următoarele trei săptămâni s-a constat un grad de disciplinare fantastic în rândul conducătorilor auto. Mesajul dur atunci când ajunge să-ți atingă scopul este motivat. Sânge de dragul punctelor de rating nu accept.”

Europa Liberă: Vreau să vă provoc acum și eu, dacă sunteți pentru un echilibru, sau pentru alternativa plăcută, pentru care pledează Igor Guzun, de ce nu ar fi de raportat și la realitățile politice. Politicienii, pe Liliana Vițu în special o îndeamnă să fie și mai îngăduitoare, să nu fie doar știri critice la adresa politicienilor, pentru că viața constă și din știri pozitive. Adică Guvernul face și eforturi care dau rezultate pozitive. Cum e cu aceste știri?

Liliana Vițu:
,,Bine, aici e din nou, ce zicea Igor Guzun, o definiție a cuvintelor, sau a ce înțelegem noi prin știri pozitive. Probabil, politicienii vor să vadă în felul următor, că datorită și grație doar eforturilor acestui partid în satul respectiv oamenii s-au ales cu o școală. El ar înțelege doar așa o știre pozitivă, în care explicit s-ar spune că fără ei viața ar lua sfârșit.

Europa Liberă: Sau știrea despre autobuzele, care s-au împărțit aici, în Piața Marii Adunări Naționale.

Liliana Vițu:
,,Bine, aceia sunt bani veniți de la Banca Mondială, din câte cunosc eu. Bine, e și un merit al autorităților că au reușit să convingă, să atragă, să canalizeze banii.”

Dorin Scobioală: ,,Să nu-i fure, mai bine zis.”

Europa Liberă: Dar cheile pentru autobuze le-a împărțit primul ministru.

Liliana Vițu:
,,Să nu fure toți banii. Iar partenerii de dezvoltare e un cuvânt la fel de consacrat ca și principii și valori. Cred că ar trebui să-și pună problema în ce măsură acceptă să fie folosiți pentru acțiuni de PR al autorităților. E o altă poveste. Eu ce vroiam să spun e că ceea ce înțeleg eu prin știre pozitivă sau un context favorabil poate nu e neapărat înțeles ca atare de politicieni. Dar nimeni nu a spus că eu trebuie să gândesc ca ei și ei trebuie să gândească ca mine. M-aș speria dacă aș gândi ca ei. Arătăm ce se întâmplă. Că e perceput de cineva ca pozitiv, că e perceput de cineva ca o știre critică, noi trebuie să reflectăm lucrurile, să arătăm ce crede omul despre asta, cum percepe omul, ce poziție are omul la tot ce se întâmplă în jurul lui. Dacă fac reforme, după cum spun că fac, foarte bine. La un moment dat oamenii o să aprecieze. Fac reforme costisitoare, din cauza cărora o să piardă alegerile - s-a întâmplat în toată Europa. În toată Europa partidele care au venit și au făcut reforme, au pierdut. Au venit la putere foștii, nomenclatura. Oamenii și-au dat seama, pentru că între timp reformele au început să dea roade, oamenii și-au dat seama și după aceea i-au ales din nou. Deci nu ai decât să-ți asumi - faci o reformă dureroasă, pierzi ca să câștigi pe termen lung.”

Europa Liberă: Senzația că grație politicienilor răsare soarele cum s-o atenuăm, Dorin Scobioală?

Dorin Scobioală:
,,Eu am fost învățat să spun lucrurilor pe nume. Nu am voie, și în special de șase ani de când lucrez pentru o agenție străină, nu am dreptul la opinie personală. Trebuie să îl las pe spectatorul meu, în cazul agențiilor, pe clientul care cumpără acest material, să-și tragă propriile concluzii.”

Europa Liberă: Adică nu folosești adjectivele, dar factual îl prezinți pe omul care aprinde gazul de la butelie sau împarte cheile autobuzelor.

Dorin Scobioală:
,,Sigur, dacă merg într-un sat în care președintele sau primul ministru vine să-i anunțe pe oameni că v-am adus gazoductul la casă și eu găsesc după ușa școlii butelia de la care vine furtunul, sunt obligat să-l filmez. Nu trebuie neapărat să-l fac mincinos. Eventual pot după eveniment să vin cu microfonul și să-l întreb: domnule prim-ministru, știați că gazul pe care l-ați aprins vine nu din conductă, ci din butelie? Prin asta îmi fac meseria. Nu vin să spun eu că primul ministru este un mincinos, sau cei care au aranjat vizita primului ministru în sat sunt niște mincinoși. Sunt obligat să fac rost de toate elementele, ca în capul privitorului, în capul consumatorului să se adune puzzles într-un anumit fel. Și farmecul este că acest material, desfăcut în element ca puzzles se poate aduna nu doar într-un singur fel. În capul unor oameni diferiți, se adună în mod diferit.”

Liliana Vițu: ,,Vreau să mai fac o completare la ce zicea Dorin, cum putem să facem ca să arătăm că soarele nu răsare datorită politicienilor. Prin ceea ce se numește follow up news, adică o știre care vine să arate cum stau lucrurile după o anumită perioadă. Aceeași butelie.”

Europa Liberă: Din curiozitate.

Liliana Vițu:
,,Nu neapărat din curiozitate. Ce se întâmplă după ce au plecat politicienii, ce se întâmplă la trei luni fiindcă foarte mulți politicieni vin, anunță că va fi trasă conducta și după aia nimeni nu te împiedică să mergi după jumătate de an și să arați că așa cum au stat lucrurile atunci, așa sunt acum și sunt lăsate baltă. Și poți să pui imagini de la evenimentul fastuos și poți să pui imagini de acu. Și nu mai trebuie să spui nimic. Oamenii își dau foarte bine seama de unde răsare soarele și datorită cui răsare soarele și cum va apune. Asta vroiam să zic - un follow up news nu e practicat în jurnalismul moldovenesc și ar trebui să fie practicat.”

Europa Liberă: Sau foarte rar. Foarte rar, de exemplu, ne amintim de sinistrații cărora li s-au construit case, dar cum trăiesc ei la modul practic acum.

Dorin Scobioală:
,,Fără apă.”

Igor Guzun: ,,Poate că marele istorii sau istoriile adevărate se întâmplă tocmai după ce au apărut oamenii la știri pentru că viața lor continuă și dacă s-a întâmplat ceva bine sau rău, de fapt după asta se schimbă în vreun fel viața lor și poate că aici ar trebui să săpăm mai adânc și să mergem mai des acolo, pentru că exact așa, istoriile mari se întâmplă tocmai după ce le urmărim în timp.”

Europa Liberă: Dar să recunoaștem că atunci, de Crăciun, de exemplu, familii cu șase copii au primit un automobil de la prim-ministru, nici atunci n-am făcut un follow up ca să vedem cum într-adevăr le servește, le-a îmbunătățit viața acest automobil pe care l-au primit cadou de Crăciun.

Dorin Scobioală:
,,Aici vroiam să ajung de fapt. Am vrut să aduc acest exemplu de știri negative, care ulterior au un happy end și este cea mai mare satisfacție a oamenilor care lucrează în presă. Am simțit personal această satisfacție când am făcut rost de bani pentru două case pentru sinistrații din Leușeni în 98, când am adunat două mașini de ajutoare pentru ei, când am dat știri, în urma cărora au sărit sute de oameni cu suflet mare și au ajutat cu bani, cu obiecte niște oameni aflați în situație dificilă. Acesta e rolul și asta este puterea presei și nici o satisfacție nu este mai mare decât să știi că ai ajutat un om concret prin munca ta.”

Europa Liberă: Cred că senzația asta a trăit-o foarte recent Valentina Ursu. Povestea văcuței am avut-o noi, când ea, ca urmare a unui reportaj, chiar a adunat bani pentru o bunică, care își crește nepoții abandonați de mamă. Pe Facebook, pe la radio Europa Liberă s-a dat sfoară în țară și oamenii au adunat bani și Valentina a mers și chiar a cumpărat pe bune văcuța, a fotografiat văcuța a dat și pe Facebook poza. Chiar a fost un sentiment irepetabil și o satisfacție nemaipomenită. Și eu dau exemplu de știre pozitivă, care derivă de fapt dintr-o știre de fapt negativă.

Liliana Vițu:
,,Și este rolul presei care coagulează comunitatea, e un agent al schimbării, dar cred că și mai mare satisfacție o ai atunci când reușești prin reportajele pe care le faci să trezești funcționarii, să-i determini să facă anumite acțiuni. Noi am avut o situație în care am arătat cum stau copiii și cum sunt tratați pe coridoare, copii de fibroză chistică și uite că în urma reportajului s-a deschis un centru. Bine, și acolo sunt probleme, dar iată e foarte important și cred că satisfacția cea mai mare este și de la senzația asta că nu muncești în van e atunci când prin ceea ce faci de la negativ poți să ajungi și la o știre pozitivă. Satisfacție mai mare că în urma unui reportaj, realizat de echipa noastră s-a făcut și s-a schimbat și în bine, cred că nu ai satisfacție mai mare.”

Dorin Scobioală: ,,Un banc, care mi se pare reprezentativ pentru toată discuția de astăzi. A propos de pesimiști și optimiști - pesimistul spune: mai rău de atât nu se poate. Optimistul spune: ba se poate.”

XS
SM
MD
LG