Linkuri accesibilitate

„Moi belîi gorod”


Dacă oraşul nu se va primeni, dacă nu-l vom curăţa, dacă vom distruge patrimoniul arhitectural, dacă vom hăcui spaţiile verzi, vom mai nimeri negreşit prin asemenea topuri ale urîţeniei.



Mai multe mijloace mass-media de la noi au preluat topul făcut de un mare portal australian care include Chişinăul printre cele mai slute oraşe din lume. Topul ăsta figurează la rubrica consacrată turismului, iar capitala moldovenească e descrisă în culori sumbre. Chişinăul e prezentat ca o urbe cenuşie, cu o arhitectură fără gust. Blocurile de locuinţe masive, năpădite de mucegai, de-a lungul drumurilor arartă jalnic. Există două parcuri în centrul oraşului care diluează monotonia, dar au şi acestea un aspect vetust. E pomenit şi lacul fără apă, plin de gunoaie. Cam aşa e descris Chişinăul pe acel portal australian.

Fireşte, e regretabil, că oraşul alb, despre frumuseţea căruia s-au compus cîntece înduioşătoare, apare într-o lumină nefavorabilă pe alte meridiane. Dar înainte de a ne supăra şi de a contesta această viziune sumbră, haideţi să boldim ochii şi să ne uităm în jur. Cum arată de fapt Chişinăul? Ne place pînă la lacrimi? E amenajat, curat? E ireproşabil din punct de vedere arhitectural? Să fim serioşi!

Eu unul am obosit deja să vorbesc despre străzile prost asfaltate şi chiştoacele aruncate de indivizii iresponsabili pe trotuare. Am obosit să vorbesc despre anexele neautorizate şi culorile pestriţe care sluţesc blocurile, despre murdăria de pe scări şi din curţi, despre alăturarea dizgraţioasă a construcţiilor vechi şi noi sau a cabinetului stomatologic cu tarabele cu cipici.

Eu nu ştiu dacă cei care au plasat Chişinăul în topul celor mai slute oraşe ale lumii au contemplat pe îndelete mizeria din jurul pieţei centrale. Nu ştiu dacă au savurat amestecul halucinant din tomberoanele curţilor. Dar mai bine mă opresc aici. Chişinăuienii ştiu bine despre ce vorbesc.

Ce vreau să zic? E posibil ca australienii aceia să fi exagerat. E posibil să existe oraşe şi mai murdare şi mai cenuşii. Numai că asta nu ar trebui să ne liniştească şi să ne proiecteze într-un soi de automulţumire naivă.

Dacă oraşul nu se va primeni, dacă nu-l vom curăţa, dacă vom distruge patrimoniul arhitectural, dacă vom hăcui spaţiile verzi, vom mai nimeri negreşit prin asemenea topuri ale urîţeniei. Şi atunci multă lumea nu ne va vizita. Iar asta îi va bucura doar pe cei speriaţi rău de globalizare.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:17 0:00
Link direct
XS
SM
MD
LG